"Victoria" industriei arădene de ceasuri

Aradul a fost unicul oraş din ţară care a avut o fabrică de ceasuri, înfiinţată în 1951. La început, aceasta purta nume comune precum "Cooperativa Metalul", "Precizia" şi de-abia apoi "Victoria", având ca întemeietori pe Iosif Berenz, Şimolan şi Hollosy.  
În anul 1951, în fabrica de ceasuri se produceau 300 de ceasuri în 12 luni, adică asamblarea unui mecanism dura o zi lucrătoare.

Iosif Berenz (1930), născut în Sânpetru German, a fost unul dintre întemeietorii fabricii de ceasuri şi a condus-o timp de aproape 40 de ani.

În primul an, unitatea a funcţionat cu 50-60 de angajaţi, fabricându-se la început roţi dinţate, iar din anul 1954 s-a trecut la producţia de ceasuri deşteptătoare, ochelari, umbrele. Activitatea de producţie a fost supravegheată de prof. instructor Szabo Andrei, ing. Kiri Petre, ing. Friedrich Werner. Ceasurile se făceau sub marca "Precizia", apoi, după anii ’60, au purtat denumirea de "Victoria". Singurele piese de import pentru ceasuri erau arcul pentru mers, soneria şi rubinele pentru furcă şi balans. Restul componentelor se fabrica la Arad. Tot aici se realizau ceasurile publice din România, care indicau ora exactă (deşi de multe ori mai degrabă inexactă…) în toate pieţele publice din ţară.

Industria ceasornicelor era atât de populară şi de apreciată la Arad, încât s-a elaborat aici şi un "Manual al ceasornicarului" în anii 1980.
"Nu pot să nu-i amintesc pe oamenii datorită cărora calitatea produselor «Victoria» a fost recunoscută şi cerută atât pe plan intern, cât şi extern: maistrul Nicolae Burlan, ing. chimist Irma Wolf, ing. Ravencu Florica, ing. Grubei Alexandru (decedat)" – spune Marcel Berenz, fiul primului director al societăţii.
În 1989, cel mai productiv an din istoria societăţii co­merciale, s-a ajuns la o producţie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numărul angajaţilor era de 1.300.

Piaţa de desfacere era vastă. "Victoria" era lider de piaţă în România, deşi preţurile practicate nu erau scăzute. La export, fabrica organiza transporturi în 27 de ţări de pe trei continente. Un ceas deşteptător costa între 15 şi 35 de lei, dar în funcţie de model putea depăşi 50-60 de lei, la ceasurile cu melodii. La Arad se produceau şi celebrele ceasuri cu cuc, însă comercializarea lor în sistemul comunist se făcea pe sub mână. Nu oricine îşi putea permite luxul de a avea un astfel de dispozitiv, şi nu oricui i se permitea să aibă… Ceasurile "Victoria" s-au produs în diferite sortimente: ceasuri deşteptătoare, ceasuri de perete cu pendul, ceasuri de perete cu meca­nisme cuarţ.

"Acţionând susţinut în direcţia realizării exemplare a indicatorilor de plan, colectivul de oameni ai muncii de la Întreprinderea de Ceasuri «Victoria» din Arad se preocupă temeinic şi de înnoirea şi diversificarea nomenclatorului de fabricaţie. Semnificativ în această privinţă este, între altele, faptul că în primele luni ale lui ’89 au fost introduse în producţie două noi modele de ceasuri: un ceas de voiaj, cât şi un ceas deşteptător, pentru copii – realizat în două variante constructive, aceste produse fiind caracterizate de parametri tehnico-funcţi­onali superiori, în concordanţă cu cerinţele benefici­a­rilor" – scria cotidianul local Flacăra Roşie la începutul anului 1989.

Trecut şi "viitor"
În perioada anilor ’70, la Centrala de Mecanică Fină Bucureşti s-a decis ca România să îşi diversifice producţia de ceasuri şi cu ceasuri de mână, care până atunci nu se fabricau la noi. Iniţial s-a intenţionat lăr­girea fabricii de la Arad, dar, în urma unei directive de la Comitetul Central al Partidului, s-a hotărât ca fabrica să fie în Capitală. A fost botezată OREX (de la ORa EXactă).

"Victoria" a produs şi mecanisme pentru industrie şi componente pentru mecanica fină. Un liceu din Arad a fost înfiinţat special pentru a furniza forţă de muncă fabricii în plină dezvoltare, care în ultimul an de comunism nu mai făcea faţă comenzilor, deşi se muncea în trei ture.

La zece ani de la Revoluţie, fabrica acumulase datorii de 30 de miliarde de lei, iar numărul angajaţilor a scăzut cu 1.000. A mai fost ţinută în viaţă, reprofilându-se şi diversificându-şi producţia spre mecanisme pentru industria auto şi petrolieră şi contoare de apă. Anul 2004 a fost primul an cu profit din istoria postdecembristă a fabricii, dar numărul de angajaţi era sub 100.

Zilele trecute, o parte din fabrica "Victoria" a fost vândută la licitaţie. Asta se întâmplă după ce, cu câţiva ani în urmă, o altă parte a uzinei a fost cumpărată de un dezvoltator imobiliar, care a anunţat că va construi acolo prima clădire-turn a Aradului, pentru birouri, locuit şi agrement.