Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Macelarii' de bani gata. Un serial despre o noua "specie" de soferi: tinerii de bani gata care ucid sau schilodesc oameni in trafic.Cei mai multi conduc bolizi primiti in dar de la parinti. De ani de zile Justitia nu se atinge de ei, lasandu-i in libertate
'Eu astept, astept, astept. Imi lungeste zilele', ne spune Cornel Micu, tatal taximetristului ucis acum sapte luni pe Calea Floreasca, in cel mai violent accident rutier din Bucurestii ultimilor ani. Stefan, fiul lui, avea 32 de ani si muncea din greu sa-si stranga bani de nunta. Ana Maria, pasagera lui - moarta pe loc - avea 21 de ani si traia o poveste de iubire ca-n filme. Andrei Andronie, 20 de ani, autorul accidentului, era beat turta si fugea de politisti cu 180 de ora, cu lumini si sirene dupa el.
Din acel 15 noiembrie de cosmar si pana astazi, tatal asteapta cu sufletul la gura rezultatul unor expertize criminalistice care nu se mai termina. Ar fi trebuit sa primeasca pana acum un raspuns, dar raspunsul nu mai vine. Si uneori crede ca nici nu va mai veni vreodata. Acum, tatal traieste macinat de teama ca familia lui Andrei Andronie, cel care i-a accidentat mortal fiul, ar putea incerca sa influenteze sau sa tergiverseze rezultatul expertizelor. Altfel, nu-si explica de ce trag expertii de timp atat de mult.
Caci el ii stie de bogati pe cei din familia Andronie: tatal, Jean Andronie, fost vicepresedinte la BCR, e unul dintre bancherii cei mai cunoscuti si mai influenti din Bucuresti. Si-a permis lejer sa-i plateasca lui Andrei studiile in Olanda, basca sa-i dea pe mana, la numai 20 de ani, acel BMW super-puternic cu care a si comis accidentul. Doar la scoala n-a avut cum sa-si ajute fiul caci la bac Andrei a luat putin peste 6. Dar asta nu inseamna mare lucru cand viata a fost generoasa cu toti ai casei, caci locuiesc intr-o resedinta frumoasa dintr-un cartier select, au masini scumpe si sunt bine vazuti in cercurile celor sus-pusi.
De sapte luni, logodnica lui Stefan isi imagineaza ca el e plecat in deplasare
O viata la care Stefan Micu n-a indraznit niciodata sa viseze. El locuieste intr-un bloc gri, comunist, conduce un camion si a muncit din greu din zori si pana noaptea tarziu sa-si creasca cei cinci copii si sa-i educe bine. Ca dovada, patru dintre ei au ajuns campioni nationali la arte martiale si toti cinci au facut facultate. Stefan, chiar, terminase doua facultati si avea doua joburi. Muncea si cate 16 ore pe zi. Au trait si zile grele, cand imparteau toti fratii aceeasi portie cu mancare, dar asta i-a unit si mai mult.
De la accident incoace, intreaga familie Micu nu mai cunoaste linistea si nici nu crede ca, de fapt, o s-o mai aiba vreodata. Si acum, dupa sase luni, logodnica lui Stefan inca se minte singura ca el e viu, plecat pe undeva, prin deplasare si ca intr-o zi negresit ii va suna la usa. Tatal e dependent de medicamente, o sora a ajuns la psiholog, alta e atat de daramata, incat nu-si mai poate tine copilul mic in brate, iar alta n-a mai putut alapta. Un singur lucru le-ar mai putea usura tensiunea in care traiesc: ca Justitia sa faca dreptate si sa-l bage mai repede la inchisoare pe tanarul Andrei. Dar, la cat de greu merg expertizele, simt ei ca pana atunci mai e mult. Pana atunci, traiesc tresarind la fiecare tarait al telefonului. Poate, poate, le vine vreo veste despre expertize...
Citește pe Antena3.ro
Despre accident, familia Andronie refuza sa vorbeasca si acum, dupa sapte luni. Le-am sunat la usa, dar am putut vorbi cu mama doar prin crapatura portii. Ne-a raspuns sec: "Lasati-ma, ca asa m-am saturat si de accidentele astea!", apoi a plecat fara sa mai spuna un cuvant.
Beat la volanul BMW-ului, fugind de politie cu 180 la ora
In ziua aceea de 15 noiembrie, fiul ei se distrase pana dimineata intr-un club. Bause, dansase si asa a si iesit de acolo la patru dimineata, cu gasca dupa el, cu chef de petrecere inca. Vazandu-l ca abia se mai tine pe picioare, un taximetrist – spun martorii – s-ar fi oferit sa-i duca el cu masina, dar tanarul Andronie a spus nu. Si asa, ametit, s-a urcat la volanul propriului BMW, a accelerat, dar imediat l-a ochit Politia. I-a facut semn sa opreasca, el a refuzat si, minute in sir, masinile Politiei l-au urmarit ca-n filme, cu sirene si lumini pornite. In vremea asta, taximetristul Stefan statea parcat in statia de pe Calea Floreasca, asteptand clienti. Era putin cam abatut de la o vreme, spun rudele, caci se gandea cum sa faca el sa-si plateasca creditele la banca. Ziua lucra ca jurist, noaptea ca taximetrist, castiga bine, dar el era harnic si ambitios si dorea totul de la viata. Vroia o familie, un ONG care sa-i ajute pe oameni, dar dincolo de toate astea, visul lui cel mare era sa ajunga avocat international. In seara aceea, pe la orele 22, Stefan vorbise la telefon cu tata: "Batrane, nu stiu ce am azi, ma simt cam rau, cam obosit. Ma duc sa ma culc", ii spusese. Si s-a dus. Doar ca la ora 2 dimineata s-a trezit si a plecat la munca, pe taxi. Doua ore mai tarziu se afla in statia de pe Calea Floreasca, asteptand pasageri. Doi tineri frumosi si indragostiti i-au iesit in fata. Nu-i mai vazuse niciodata. Tinerii aveau masina parcata peste drum, dar, cum fusesera si ei la club si bausera putin alcool, si-au spus ca nu-i corect sa conduca asa. Baiatul a plecat pentru un minut sa mai ia o cunostinta, iar fata il astepta langa taxi. A apucat doar sa-si arunce poseta pe bancheta. In acest timp, un Seat din fata a incercat sa faca stanga pe linia continua, un BMW picat din cer l-a lovit puternic, a ricosat ca un uragan in taxiul lui Stefan si in momentul ala s-a sfarsit totul.
"Sa nu mai existe pentru copiii de bani gata o alta lege!"
"Am gasit taxiul incolacit pe pom si acul vitezometrului blocat la 180 la ora. Ana Maria era rupta in doua, cu balta de sange in jur. Stefan era bagat in sac. Imediat dupa impact, un coleg taximetrist a venit la el: bai, colegu, bai colegu, te simti rau? Si el parca dormea in spate, aruncat pe bancheta. A deschis ochii, s-a uitat la ala si n-a zis nimic. Vedeti ca traieste, a strigat taximetristul. Dar nu. Stefan a murit cu ochii deschisi, ca si cum ar veni pericolul", isi aminteste tatal.
In timp ce taximetristii aprindeau lumanari, Andrei Andronie, spun martorii, era de-a dreptul euforic. Parea ca si cum ar fi privit totul de undeva, de deasupra lucrurilor... ba chiar le-ar fi cantat hip hop politistilor. "N-am omorat pe nimeni, n-am baut nimic " le-a declarat reporterilor. A refuzat sa sufle in etilotest pe motiv ca e lovit la buza si are sange in gura. Apoi a refuzat si probele de sange de la IML.Cand un inspector a insistat sa sufle, totusi, in etilotest, i-a raspuns abia nimerind cuvintele: "Da, mergem in aparat si suflam la Udriste...". Probele de sange i-au fost recoltate abia cand a fost el de acord, adica la multe ore de la producerea accidentului. Andrei Andronie a facut arest preventiv 29 de zile, apoi, de Sarbatori, judecatorii l-au eliberat printr-o motivatie halucinanta: faptele sale au fost provocate de teribilism. O decizie care a adancit disperarea familiilor indoliate.
"Nu s-a gandit judecatoarea aceea ca poate are si ea copii si intra-n ei cu masina berbecul asta, teribilistul? Atunci mai dadea aceeasi sentinta?", se revolta tatal. Asta a facut-o pe fiica lui, Janina, sa simta ca in Romania legea se imparte diferit la bogati si la saraci: "Sa nu mai existe pentru copiii de bani gata o alta lege! Ar trebui pedepse mai aspre de la bun inceput, macar sa fie un exemplu pentru copiii astia bogati care comit tot felul de infractiuni. Altfel, oamenii ce sa inteleaga din asta? Ca se pot urca la volan si pot ucide pe oricine, azi pe mine, maine pe dumneavoastra!".
