Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alegerea sa ca cel de-al 266-lea episcop al Romei la 13 martie 2013 a marcat atât începutul unui nou capitol în istoria Vaticanului, cât și o transformare profundă în modul în care Biserica Catolică interacționează cu provocările globaleși credincioșii.
Născut pe 17 decembrie 1936 în Flores, Buenos Aires, Papa Francisc și-a trăit copilăria într-o familie modestă de emigranți italieni. Fiul unui muncitor la calea ferată, tânărul Jorge a învățat de timpuriu valorile smereniei, muncii asidue și credinței. Adolescența i-a fost marcată de o curiozitate intelectuală și o dorință profundă de cunoaștere, care l-au condus către studiul chimiei înainte de a se dedica vocației religioase.
Intrarea sa în ordinul iezuit în 1958 a fost un moment definitoriu care i-a deschis calea către preoție. Educația în filosofie și teologie s-a întrepătruns cu experiențele practice, predând literatură și psihologie, impactând viețile multor tineri prin exemplul său de bunătate și compasiune, experiențe care au consolidat temelia unui lider ce avea să transforme nu doar Biserica Catolică, ci și percepțiile despre credință și moralitate în lumea modernă.
În 1992, Bergoglio a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires, un prim pas într-o ascensiune care l-a făcut un simbol al unității și generozității în Argentina. Promovat la rangul de arhiepiscop în 1998, a devenit un avocat neobosit al celor marginalizați și o voce care cerea dreptate socială într-o țară afectată de inegalități și conflicte interne.
Ca arhiepiscop, Bergoglio a demonstrat în repetate rânduri că umilința și puterea adevărată provin din slujirea celor slabi, promovând inițiative sociale pentru a sprijini săracii, vizitând frecvent cartiere marginalizate și încurajând un dialog deschis cu toate păturile societății. În acest timp, s-a afirmat ca un apologet al reconcilierii și al dialogului interreligios, aspecte care aveau să devină fundamentale în pontificatul său.
Când conclavul cardinalilor l-a ales în 2013 ca succesor al papei demisionar Benedict al XVI-lea, Jorge Mario Bergoglio a adus cu sine nu doar o schimbare de nume, ci și o schimbare de mentalitate. Alegerea primului papă din Americi și primul papă iezuit a însemnat o nouă etapă în istoria Bisericii Catolice, una caracterizată de deschidere și reformă.
Această alegere istorică a fost întâmpinată cu un amestec de așteptări și speranțe. De la bun început, Papa Francisc a renuțat la multe dintre simbolurile tradiționale ale splendorii papale, optând pentru simplitate și accesibilitate. Mesajele sale au fost directe și pline de empatie, la fel ca gesturile sale: prima sa decizie majoră a fost să viziteze o închisoare, spălând picioarele deținutilor, o demonstrație profundă a doctrinei sale de smerenie și iubire necondiționată
Citește pe Antena3.ro
De-a lungul pontificatului său, Papa Francisc a preluat rolul de avocat global pentru cei oprimați. Fie că a fost vorba despre sărăcie, foamete sau imigrare, el a utilizat fiecare platformă și ocazie pentru a aduce în prim-plan problemele celor marginalizați, îndemnându-ne să ne deschidem inimile și să demonstrăm compasiune. „Pacea se obține nu prin forță, ci prin iubire și prin dialog”, a afirmat el în repetate rânduri, reamintind că adevărata misiune a Bisericii nu este doar să aducă ajutor material, ci și să ofere speranță spirituală, în timp ce declarațiile sale despre acceptarea imigranților și sprijinul pentru familiile vulnerabile au venit ca un răspuns profund la crizele contemporane, arătând că umanitatea nu ar trebui să fie definită prin granițe sau naționalitate. Această viziune a fost însuflețită de exemplul personal pe care l-a oferit prin vizitele sale la lagărele de refugiați și prin întâlnirile cu lideri religioși din diverse culturi, demonstrând un angajament real față de unitate și colaborare globală.
În inima poporului român și pe plan internațional, prezența Papei Francisc a fost un izvor de inspirație pentru unirea comunităților și pentru renașterea morală și spirituală. Ar trebui să ne amintim că, deși a plecat dintre noi, spiritul său trăiește prin acțiunile pozitive pe care le-a generat și prin miile de inițiative de solidaritate pe care le-a insuflat.
În 2020, în timpul pandemiei COVID-19, Papa Francis a continuat să se pronunțe împotriva inegalităților, subliniind că ”în vremea crizei, cei mai vulnerabili suferă cel mai mult”, responsabilitate morală pe care a impus-o tuturor, inclusiv liderilor politici, un apel la acțiune pentru salvarea celor mai afectați de pandemie. Mesajul său a pus în lumină importanța solidarității, care devine vitală în vremuri de criză.
Pe lângă problemele sociale, Papa Francisc a abordat și provocările ecologice, recunoscând impactul devastator al schimbărilor climatice asupra celor mai defavorizate comunități. Enciclica sa „Laudato Si’” a reprezentat o exprimare a grijii pentru planetă și pentru viitorul generațiilor următoare. ”Îngrijirea creației este o parte integrală a credinței noastre”, a spus Papa Francisc, accentuând obligația de a proteja mediul înconjurător ca parte a răspunderii noastre morale.
Întrebat despre provocările ecumenismului, Papa a spus: ”să ne străduim să construim punți, nu ziduri. Trebuie să ne întâlnim în diversitate”, o viziune a unității în diversitate care i-a fost călăuzitor în relațiile interumane și a promovat un dialog constant între diferitele tradiții religioase.
Decesul Papei Francisc pe 21 aprilie 2025 a lăsat un vid imens în inimile celor care l-au admirat. Activitatea sa de-a lungul celor 12 ani de pontificat a fost marcată de o dedicare profundă față de promisiunile de iubire și compasiune ale lui Hristos, demonstrând că, într-o lume marcată de diviziune, fiecare dintre noi are responsabilitatea de a lucra pentru un viitor mai bun. „Nu este suficient să ne rugăm pentru pace; trebuie să lucrăm pentru ea” este un alt mesaj care a rezonează cu milioane de oameni, provocându-ne să transformăm cuvintele în acțiuni concrete.
Pe măsură ce reflectăm asupra pontificatului său, să ne lăsăm inspirați de înțelepciunea și umilința sa. Mesajul de iubire divină și solidaritate propovăduit de Papa Francisc trebuie să rămână un reper al acțiunilor noastre viitoare, iar în fața unei lumi în schimbare, să păstrăm vie lumina pe care el ne-a oferit-o, devenind noi înșine mesageri ai luminii, iubirii și păcii.
Papa Francisc spunea că ”mila este cel mai puternic mesaj pe care îl avem. Să-l transpunem în viețile noastre.”, îndemn care nu este doar un testament al iubirii sale necondiționate, ci și resortul care trebuie să ne îndreapte calea către un viitor mai bun și mai echitabil pentru întreaga umanitate.
Așadar, să ne amintim de Papa Francisc atât ca lider religios, cât și ca om care ne-a îndemnat pe fiecare să fim mai buni, să ne asumăm responsabilitatea față de cei din jur și să ne întindem brațele pentru a îmbrățișa diversitatea umană. Mesajul său rămâne acea rază de speranță în vremuri dificile. „Fie ca lumina Învierii să ne călăuzească în căutarea dreptății și a iubirii”, căci aceasta este moștenirea pe care ne-o lasă, un îndemn de a acționa cu bunătate și empatie.
