24 Ianuarie, propusă sărbătoare naţională a românilor (IV)

Jurnalul Naţional salută iniţiativa lui Gheorghe Nichita, primarul Iaşiului, de a strânge semnături pentru ca ziua de 24 Ianuarie să devină sărbătoare naţională legală, şi - ca un recurs pentru România - va pune la dispoziţia Comitetului de initiativă paginile sale pentru promovarea unei idei naţionale extrem de importante.

În numărul anterior arătam că proiectul senatorului Costin Brăescu din 1882 privind declararea zilei de 24 Ianuarie ca sărbatoare naţională a fost "înmormântat" în secţiile Senatului, prin acţiunea concertată a necruţătorilor duşmani - cum îi numea N. Iorga - ai fostului Domnitor al Unirii. Abia după Marea Unire din 1918, întâiul Parlament al votului universal, în şedinţa din 30 decembrie 1919, a adoptat Legea privind consacrarea zilei de 24 Ianuarie drept sărbătoare naţională. Iată expunerea de motive a acestei legi prezentate de deputatul Şt. C. Ioan: "Generaţiunile care ne-au precedat cu lupte, muncă grea şi jertfe de tot felul au cucerit rând pe rând Unirea Principatelor, autonomia, regimul parlamentar şi Dinastia. Pe oamenii acestei generaţii, piedicile puse în cale, sărăcia, exilul şi chiar moartea nu i-au înfricoşat; averile şi onorurile nu i-au mişcat, nu i-au oprit în lupta lor nobilă pentru patrie. Un Negri a refuzat Coroana Moldovei şi a murit sărac în modesta lui locuinţă de la Târgu-Ocna. Din două mici principate tributare Turciei, bătrânii noştri ne-au lăsat un Regat liber şi independent. Ei au sărbătorit ziua de 24 Ianuarie în amintirea marelui act al Unirii, iar noi, urmaşii, am continuat a serba această aniversare în aşteptarea Unirii celei Mari. În şcoli, marele Spiru Haret a dispus să se dea o deosebită importanţă sărbătoarei naţionale de la 24 Ianuarie; la Liga Culturală, de asemenea, se sărbătorea în mod obişnuit această zi; la Ateneu, în această sală, care era menită să servească de Adunare Naţională a României Mari, se ţinea în ziua de 24 Ianuarie o conferinţă specială, pentru a se pomeni importanţa Unirii. Astăzi, când, mulţumită vitezei noastre armate, care cu foc şi cu sânge a scris cea mai strălucită pagină din întreaga noastră istorie naţională, am ajuns a realiza Unirea cea mare, este bine ca ziua de 24 Ianuarie, în care atâtea generaţii de tineri entuziaşti au exprimat dorul fierbinte al Unirii celei mari, să fie considerată ca sărbătoare naţională a acestei Uniri (aplauze prelungite), Subsemnaţii avem onoarea a propune următorul proiect de lege: Art. unic. - Ziua de 24 Ianuarie va fi sărbătoarea naţională a Unirii tuturor românilor." Semnau, între alţii: Şt. C. Ioan, V. Lucaciu, M. G. Orleanu, Octavian Goga, dr. C. Angelescu, I. Simionescu, D. Munteanu-Râmnic, Gr. N. Iunian, V. V. Sasu, Şt. Ciobanu, Eug. Heroveanu, Avram Imbroane, Şt. Meteş, Sever Bocu. N. Iorga: "Se trimite la secţiuni, cu toate că ar putea să fie votat acum, de Cameră, dar, fiindcă se prezintă ca proiect de lege, trebuie să treacă prin secţiuni. Ştefan C. Ioan: Cer urgenţa. - Se pune la vot urgenţa şi se admite".

PROIECTUL DE LEGE, ADOPTAT PRIN ACLAMAŢIUNI
În ziua de joi 5 februarie 1920, ora 15:30, Camera se întruneşte în şedinţă, fiind prezenţi 557 de deputaţi. După încheierea formelor procedurale de rutină, intervine prezidentul Adunării.

N. Iorga: "D-lor deputaţi, să-mi îngăduiţi a schimba ordinea de zi, pentru a putea trece la votarea Proiectului de lege privitor la sărbătoarea naţională pentru toate unirile române care este fixată pentru ziua de 24 Ianuarie stil vechi. Deoarece mâine este sărbătoare naţională, este de nevoie să votăm acum proiectul de lege, pentru a putea trece şi la Senat. Deputatul Şt. C. Ioan, raportor, are cuvântul, spre a citi raportul  (cu expunerea de motive deja prezentată) şi proiectul de lege (tot deja prezentat): «Comitetul delegaţiunilor de secţiuni» (...) întrunindu-ne în ziua de 5 februarie 1920, ora 3 p.m., sub preşedinţia d-lui N. Bălănescu, a luat în discuţie proiectul de lege din iniţiativă parlamentară, pentru a se fixa ziua de 24 Ianuarie st.v. (6 februarie) ca sărbătoare naţională a Unirii tuturor românilor, l-a admis în unanimitate şi vă roagă, prin subsemnatul raportor ca să binevoiţi a-l vota. Proiect de Lege Art. unic. - Ziua de 24 Ianuarie st. v. (6 februarie) va fi sărbătoarea naţională a unirii tuturor românilor. (Aplauze prelungite).- Se pune la vot luarea în considerare şi se admite. Şt. C. Ioan: D-le preşedinte, faţă cu aplauzele unanime ale acestei Adunări, vă propun să renunţăm la votul cu bile şi să procedaţi la votarea acestui punct prin aclamaţiuni. (Aplauze). N. Iorga: Articolul unic fiind citit, propun şi eu ca în loc să se facă votul cu bile, fiind vorba de un proiect de lege care atinge aşa de esenţial sufletul fiecăruia din noi, să se voteze prin aclamaţiuni. - Se pune la vot proiectul de lege prin aclamaţiuni şi se admite în unanimitate.N. Iorga: Declar legea cu privire la fixarea zilei de 24 Ianuarie st. v. ca sărbătoare naţională pentru toate actele de Unire ale românilor, votată prin aclamaţiuni".Tot în ziua de 5 februarie 1920, ora 16:10, s-a întrunit în şedinţă şi Senatul, sub preşedinţia profesorului universitar ieşean Paul Bujor. După discutarea în secţii şi dezbaterea în plen a raportului şi a proiectului de lege aferent, Maturul Corp a sfârşit prin a vota tot cu aclamaţii Legea cu privire la fixarea zilei de 24 Ianuarie ca sărbătoare naţională pentru toate actele de Unire ale românilor.

Serbată an de an până după 1948
Ce ar mai fi de adăugat la argumentele probate mai sus. În primul rând, înţelepciunea ce i-a călăuzit pe străbunii şi părinţii noştri de a se fi fixat asupra zilei de 24 Ianuarie drept sărbătoare naţională pentru "toate actele Unirii românilor". Sigur, atârnase greu în cumpănă şi ziua de 1 Decembrie, actul final al Marii Uniri din 1918. Numai că în anul 1918 avuseseră loc şi alte date însemnate întru Marea Unire: 27 martie pentru Basarabia şi 28 noiembrie pentru Bucovina. Motiv pentru care alegerea lui 24 Ianuarie se impunea de la sine. Statuată prin lege, ziua de 24 Ianuarie a fost serbată an de an - în toată perioada interbelică - cu mare solemnitate. După 1948, odată cu instaurarea la putere a regimului politic comunist, această zi-simbol pentru toate actele de Unire a românilor n-a mai fost trecută între sărbătorile naţionale, aniversările lui 24 Ianuarie desfăşurându-se sub imperiul improvizaţiei şi întâmplării. Oare, dacă minunaţilor artizani ai Marii Uniri din anul de graţie 1918 nu le-a fost foarte greu să aleagă din atâtea date calendaristice ce simbolizau Unirea, pe cea socotită drept începutul începuturilor - 24 Ianuarie, astăzi pe noi ce ne-ar împiedica s-o reconsfinţim - alături de nemuritoarea zi de 1 Decembrie, care este şi rămâne Ziua Naţională a României - în calendarul sărbătorilor noastre oficiale?!Azi ca şi ieri, Historia magistra vitae!

Iaşi, în Piaţa Unirii, la 12 mai 1912, a fost inaugurată statuia lui Cuza Vodă în prezenţa şefului statului de atunci, regele Carol I. Actualul şef al statului, preşedintele Traian Băsescu, onorează cu prezenţa, an de an, serbările Unirii de la 1859 - dar încă n-a propus ca 24 Ianuarie să fie declarată sărbatoare oficială.

Premierul Emil Boc se plângea, la 24 Ianuarie 2010, de slaba prezenţă a conducătorilor organelor de stat, politice şi publice la serbările istoricei zile - însă pentru a depăşi ruşinoasa situaţie ce se perpetuează de la an la an, nu se hotărăşte să propună guvernului elaborarea unui  proiect de hotărâre care să fie înaintat spre legiferare Parlamentului, ieşindu-se astfel din starea facultativă, aleatorie în care se cinsteşte actul cardinal al creării României