59 de ani de NATO, sărbătoriţi în capitala României

A început numărătoarea inversă. Liderii lumii vin miercuri, joi şi vineri în capitala României pentru a lua parte la cel mai mare Summit din istoria Alianţei Nord-Atlantice. Bush va discuta cu partenerii săi europeni, dar şi cu aliaţii NATO, despre scutul antirachetă, iar Putin va fi interesat să-i dea omologului său american răspunsul potrivit. Extinderea NATO, angajamentul forţelor aliate în teatrele de operaţii şi securitatea energetică vor fi "tocate" cu lux de amănunte pe parcursul celor două zile de dezbateri de la Palatul Parlamentului.

George W. Bush, cel mai puternic om de pe Terra, a sosit ieri în Europa. Prima oprire – Kievul, Capitala Ucrainei. La Bucureşti soseşte abia mâine, nu înainte de a avea, la Neptun, o discuţie tête-à-tête cu omologul său român, Traian Băsescu. România, cândva codaşă între foştii aliaţi ai URSS în procesul de aderare la UE şi NATO, speră că Summitul ne va aduce un rol mai important în sud-estul Europei, comentează Reuters.


SCURT ISTORIC. NATO este cea mai importantă structură militară globală, care a apărut ca o necesitate pentru contracararea disensiunilor de la sfârşitului celui de-al doilea război mondial dintre URSS şi aliaţii occidentali, a extinderii ideologiei comuniste şi a amprentei pe care Moscova o lăsase asupra regiunilor ocupate de Armata Roşie în Europa. După ce în februarie 1948 în Cehoslovacia s-a instaurat comunismul, Marea Britanie, Franţa, Luxemburg, Belgia şi Regatul Ţărilor de Jos s-au aliat într-o organizaţie de apărare numită Tratatul de la Bruxelles. Tratatul stipula existenţa unui sistem de apărare colectiv, dar nici una dintre aceste state nu ar fi putut face faţă singure în faţa unei eventuale invazii sovietice. Astfel, diplomaţii occidentali au ajuns "să curteze" Statele Unite, pentru a pune bazele unei cooperări militare strânse menite să apere vestul Europei.

La 11 iunie 1948, Congresul SUA a adoptat Rezoluţia Vendenberg, care permitea Statelor Unite să se implice, pe timp de pace, într-o alianţă de apărare colectivă. La 10 decembrie acelaşi an, au început, la Washington, negocierile asupra Tratatului Nord-Atlantic între statele membre ale Tratatului de la Bruxelles, SUA şi Canada. La 15 martie 1949, au fost invitate să adere Danemarca, Islanda, Norvegia şi Portugalia. La 4 aprilie 1949 a fost semnat Tratatul Nord-Atlantic, cunoscut şi sub numele de Tratatul de la Washington, prin care statele membre se angajau să-şi asigure reciproc libertatea şi securitate. Tratatul de la Washington a intrat în vigoare la 24 august în acelaşi an, iar la 12 aprilie 1951 a intrat în funcţiune Comandamentul Aliat pentru Europa.

În 1952, Grecia şi Turcia au aderat la NATO la 18 februarie, consolidând astfel flancul sudic al Organizaţiei Nord-Atlantice, în conformitate cu aşa-numita doctrină de "containment", de restrângere, de blocare a expansiunii sovietice.

La sfârşitul anului 1962, după ce s-a încheiat criza rachetelor din Cuba (declanşată de URSS, care voia să construiască baze de lansare de rachete strategice cu focoase nucleare), preşedintele de-atunci al SUA, John F. Kennedy, şi şeful Guvernului britanic din acea perioadă, Harold Macmillan, au decis de comun acord să contribuie cu o parte a forţelor nucleare strategice la NATO. La 9 septembrie 1965, preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, a promis că procesul de integrare militară a Franţei în NATO se va încheia la finele lui 1969. Dar la 10 martie 1966, De Gaulle a anunţat oficial intenţia ţării sale de a se retrage din structurile nord-atlantice.


EUROPA DE EST. În decembrie 1967, la Consiliul Nord-Atlantic a fost aprobat "Raportul Harmel", care viza viitoarele sarcini ale NATO. Comitetul de Planificare a apărării a adoptat atunci un nou concept strategic al Alianţei asupra ripostei flexibile în caz de agresiune. Un aspect important în evoluţia NATO l-a reprezentat escaladarea, în anii ’70-’80, a capacităţilor nucleare în regiunea euroatlantică. Climatul de dialog între SUA şi URSS, concretizat prin negocierile asupra limitării armelor strategice, au creat un mediu relativ stabil în privinţa armelor nucleare în regiune. În decembrie 1979, statele membre ale NATO au adoptat decizia "în două sensuri", asupra modernizării forţelor nucleare active, incluzând desfăşurarea în Europa a sistemelor Cruise şi Pershing II (sol-sol), alături de un efort paralel şi complementar de controlare a armamentului.

Un capitol aparte în istoria Alianţei îl constituie relaţiile dintre URSS şi NATO, relaţii care cunosc o oarecare îmbunătăţire după decesul lui Constantin Cernenko, în 1985. Venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, un adept al reformelor interne şi a deschiderii dialogului cu Vestul, a marcat o schimbare radicală în relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Atunci a fost vremea în care au apărut primele iniţiative de reducere a armamentelor convenţionale, în paralel cu tratativelor pe marginea reducerii sau eliminării totale a unor categorii de arme nucleare şi vectori purtători de focoase nucleare. Acordurile bilaterale între SUA şi URSS privind reducerile de arme strategice, dar şi decizia lui Gorbaciov de a retrage trupele din Afganistan, în mai 1988, şi iniţiativa uniletarelă de reducere a forţelor convenţionale ale URSS, din decembrie 1988, au indus un climat de încredere şi cooperare între Est şi Vest. RFG, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi Bulgaria, state membre ale Pactului de la Varşovia, au anunţat reduceri substanţiale ale armamentului convenţional şi ale bugetelor apărării. La 1 iulie 1988, Manfred Worner, fost ministru al Apărării din Germania, a preluat funcţia de secretar general al NATO. Partizan al extinderii Alianţei Nord-Atlantice, Worner a jucat un rol deosebit de important în stabilirea unui parteneriat între NATO şi ţările din Centrul şi Estul Europei.


BRUXELLES. Schimbările democratice suferite de Europa Centrală şi de Est la finele anilor ’80 au transformat radical relaţia dintre Alianţă şi statele foste comuniste. În noiembrie 1990, cele 22 de state membre ale NATO şi ţările Organizaţiei Tratatului de la Varşovia au semnat Tratatul privind Forţele Convenţionale din Europa (CFE). După dispariţia URSS, în decembrie 1991, NATO s-a văzut confruntată cu noi ameninţări la adresa securităţii spaţiului euro-atlantic. 1994 a fost anul în care NATO a derulat prima operaţiune de luptă din istoria organizaţiei – forţele coaliţiei au doborât atunci patru avioane de luptă sârbeşti care încălcaseră zona de interdicţie aeriană.

În anii 1993-1994 a fost creat Parteneriatul pentru Pace, România fiind prima ţară care a aderat la acest parteneriatul euroatlantic, care este o formulă politico-diplomatică care pregăteşte noii candidaţi, dar şi se preocupă de extinderea cooperării, a securităţii în zone care exced sfera teritorială a NATO. Pentru mulţi analişti, Parteneriatul pentru Pace, lansat la Summit-ul de la Bruxelles, este una dintre cele mai fericite formule care asigură ca NATO să-şi diminueze funcţia militară pe care a avut-o în timpul războiului rece şi să propage securitatea şi cooperarea şi în alte regiuni, dincolo de limitele teritoriale ale membrilor Alianţei.

În ianuarie 1997, Nato şi Moscova au semnat "actul fondator privind relaţiile reciproce, cooperarea şi securitatea între NATO şi Federaţia Rusă". În aceeaşi perioadă a fost încheiată Carta pentru un parteneriat distinctiv între NATO şi Ucraina, document de bază care reglementează relaţiile dintre Alianţă şi unul dintre cele mai mari state din Europa de Est, Ucraina.


SUB UMBRELA NATO. Criza din Kosovo a fost subiectul principal de pe agenda internaţională, NATO fiind implicată în gestionarea crizei. La 23 martie, secretarul general al NATO, Javier Solana, a dat undă verde Comandamentului Forţelor Aliate din Europa (SACEUR) să lanseze atacuri aeriene în Republica Federativă a Iugoslaviei, pentru a pune capăt actelor de violenţă şi crizei umanitare din Kosovo. Operaţiunile militare ale NATO au fost oprite 78 de zile mai târziu, după ce preşedintele Slobodan Miloşevici s-a declarat de acord cu retragerea trupelor sârbe din Kosovo.

Viziunea asupra securităţii a căpătat însă alte valenţe o dată cu atacurile teroriste de la 11 septembrie din Statele Unite. Pentru prima dată în istoria Alianţei, Washingtonul a solicitat activarea articolului 5 din Tratatul Nord-Atlantic, care prevede apărarea reciprocă a statelor aliate. În octombrie 2001, preşedintele în exerciţiu al SUA, George W. Bush, a lansat atacurile împotriva regimului taliban din Afganistan.

Actuala reuniune a NATO are multe chestiuni asupra cărora nu s-au luat încă decizii. În mod firesc, acestea atrag şi multe aşteptări, cea mai emoţionantă fiind legată de anunţul unei eventuale noi extinderi a Alianţei Nord-Atlantice. Între ţările vizate de o posibilă invitaţie din partea marilor puteri ale lumii să deschidă uşa NATO se numără şi Georgia şi Ucraina. O eventuală invitaţie adresată de NATO acestor ţări, foste republici sovietice, ar putea deteriora relaţiile Alianţei cu Rusia. SUA insistă cât mai mult ca aceste două ţări să fie invitate la aderare, iar pe de altă parte, experţii în probleme de securitate afirmă că aceste două ţări au o importanţă strategică în privinţa securităţii energetice în regiunea Mării Negre. Un alt subiect fierbinte este situaţia din Afganistan. La Bucureşti, unde este invitat şi preşedintele afgan Hamid Karzai, Canada ar putea primi răspunsul favorabil din partea Alianţei, de a-şi suplimenta efectivele armate din Afganistan cu o mie de militari. În ceea ce priveşte relaţiile între Rusia şi NATO, în cercurile diplomatice şi politice occidentale se anticipează că scopul lui Putin la summit-ul de la Bucureşti va fi să discute despre scutul antirachetă, pe care americanii vor să-l instaleze în Europa. În aceleaşi cercuri se vorbeşte şi despre faptul că şi Bush ar fi interesat mai mult de scut, decât de o eventuală extindere a Alianţei. (S. Stancu)

Summit-ul NATO are toate şansele să fie mai dramatic decât cel de la Madrid din 1997, când România
n-a fost invitată să adere, pentru că au existat "multe probleme deschise", a declarat ieri, pentru NewsIn, Ron Asmus, director executiv al biroului din Bruxelles al Fundaţiei germane Marshall. Lipsa consensului în chestiuni precum extinderea NATO, Afganistanul, scutul antirachetă şi relaţia cu Rusia creşte considerabil şansele unui Summit în care deciziile se vor lua la cel mai înalt nivel, în cerc restrâns, mai spune Asmus, amintind că la Madrid "deciziile au fost luate în ultima zi de către şefii statelor, după ce i-au scos afară pe toţi consilierii cu excepţia unuia". Similar cu Summit-ul de la Madrid, şi la Bucureşti marea dezbatere se va centra în jurul extinderii NATO, în special în privinţa acordării Planului de Acţiune în vederea aderării (MAP) Georgiei şi Ucrainei. În termeni practici, delegaţiile din Georgia ¾i Ucraina trebuie să părăsească Bucureştiul cu sentimentul că Vestul şi NATO le primesc cu braţele deschise şi că au reuşit să se apropie de Alianţă, deschizându-le astfel uşa către tot ce presupune o alianţă militară de aşa dimensiuni. Ron Asmus, fost secretar de Stat, este de părere că "dacă Georgia şi Ucraina pleacă de la Summit cu impresia că Vestului nu-i pasă, că este prea divizat, atunci vor pierde încrederea şi dorinţa de reformă. Şi ar fi interpretat greşit de Moscova ca un fel de undă verde pentru a pune şi mai multe presiuni asupra acestor două ţări decât până acum.".

Diplomaţii spun că decizia NATO de a organiza Summit-ul la Bucureşti – cel mai mare din istoria Alianţei – este un semn că România a reuşit în demersurile sale de a concentra atenţia politicilor Alianţei pe chestiunile de securitate din regiune. Faptul că Summit-ul are loc în România, un membru relativ nou al Alianţei (din 2004), reflectă două lucruri. România este văzută ca un jucător serios, în ceea ce priveşte capacităţile. De asemenea, este o recunoaştere că această regiune pune probleme de securitate.

Astăzi la SRI - Summit-ul Tinerilor Atlantişti

Serviciul Român de Informaţii (SRI) împreună cu Consiliul Atlantic al Statelor Unite ale Americii şi Consiliul Euro-Atlantic din România-Casa NATO organizează Summit-ul Tinerilor Atlantişti în perioada 1-5 aprilie 2008, eveniment de diplomaţie publică, desfăşurat în marja Summit-ului NATO. Reuniunea este importantă atât ca eveniment care se adresează în primul rând societăţii civile, cât şi ca forum de pregătire şi formare a viitorilor specialişti în domeniul securităţii internaţionale. În cadrul Summit-ului Tinerilor Atlantişti, aproximativ 120 de viitori lideri, inclusiv jurnalişti şi studenţi, provenind din statele membre ale Alianţei şi Parteneriatul pentru Pace, se vor întruni pentru a dezbate aspectele aflate pe agenda Summit-ului NATO, precum şi teme actuale ale agendei internaţionale de securitate. La ceremonia de deschidere, care va avea loc astăzi la ora 18:50 la sediul SRI, vor participa primul-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu, geneneralul Joseph Ralston, fost comandant al SACEUR, directorul SRI, George Cristian Maior, preşedintele Consiliului Atlantic al SUA, Frederick Kempe, preşedintele Consiliului Atlantic din România, Alexandru Şerban, preşedintele Asociaţiei Tratatului Atlantic, ambasador Robert Hunter, fost reprezentant permanent al SUA la NATO.

Participanţii la Summit-ul Tinerilor Atlantişti vor fi angrenaţi într-un program intensiv de întâlniri cu liderii invitaţi la Summit-ul NATO şi vor face schimb de experienţă cu un public mai larg, prin intermediul conferinţelor video, al blog-urilor şi webcast-urilor, ne-a informat Biroul de presă al SRI. Audienţa extinsă la lucrările summit-ului va fi asigurată prin intermediul unui website dedicat − www.youngatlanticist.org, precum şi accesul la media locale şi regionale. La Bucureşti se va lansa "Reţeaua Tinerilor Atlantişti", un forum online care va oferi posibilitatea tinerilor lideri de a continua, ulterior Summit-ului NATO, discuţiile pe tema provocărilor în faţa cărora se află Comunitatea Euro-Atlantică. Racordarea Academiei Naţionale de Informaţii (ANI) la organizarea evenimentului s-a produs în mod firesc. O parte a Summit-ului Tinerilor Atlantişti va avea loc în condiţiile specifice mediului academic oferit de ANI, în timp ce alte activităţi, în care vor fi implicate personalităţi marcante participante la Summit-ul NATO, vor fi găzduite la sediul SRI. (Violeta Fotache)

Intenţii

România va susţine ideea invitării Serbiei în NATO şi va încerca introducerea în documentul conclusiv al summit-ului a unei prevederi conform căreia ţările care nu sunt acoperite de scutul antirachetă al Alianţei Nord-Atlantice să poată beneficia de un scut complementar. Cât priveşte strategia pentru Afga­nistan, România nu va accepta necondiţionat suplimentarea trupelor în condiţiile în care alte state şi-au retras trupele sau le-au dislocat în zone mai puţin pe­riculoase, cum este cea din estul Afganistanului. Sunt intenţiile exprimate de preşedintele Traian Băsescu aseară, cu doar o zi înainte de debutul Summit-ului NATO.  Invitat la postul public de televiziune, Băsescu a dat asigurări că România poate garanta securitatea summit-ului şi a precizat că, la si­mularea de sâmbătă, s-a constatat că, “luându-se în calcul cea mai rea situaţie”, toate delegaţiile ar putea fi evacuate în doar două ore şi 15 minute. 



DESPRE AFGANISTAN. Vorbind despre temele care constituie agenda summit-ului, în pri­vinţa suplimentării trupelor NATO aflate în Afganistan, Băsescu a amintit despre efectivele româneşti aflate deja la dispoziţia NATO, aproximativ 120 de persoane, dar a atras atenţia că România “nu este un furnizor necondiţionat de trupe”. “Poziţia noastră este extrem de clară. Avem în rezervă sub comanda secretarului general al NATO efectivele unei companii. Suntem gata să le punem la dispoziţie, dar nu în timp ce alţii nu reacţionează la această solicitare. Sau nu în timp ce noi trimitem trupe în sud, iar alţii ţin trupele în est, unde nu se întâmplă mare lucru”, a susţinut Băsescu. 



TRATAT CU UCRAINA. Abordând tema extinderii NATO şi probabila invitaţie de aderare pentru Ucraina, Băsescu a atins şi un subiect sensibil pentru România: tratatul româno-ucrainean. Refe­rindu-se la faptul că României i s-a cerut, în 1996, când s-a pus problema intrării în NATO, să îşi rezolve problemele cu vecinii, Băsescu a spus că, la acel moment, Bucureştiul a exagerat în relaţia cu Ucraina. Şeful statului a criticat “obrăznicia unora care şi-au dat ţara pe nerăsuflate” făcând referire la dife­rendul referitor la Insula Şerpilor. “Dacă ai subiecte pe care nu te înţelegi, le scoţi din Tratat, nu semnezi împotriva interesului naţional. (...) Nu te repezi la Kiev să scrii după dictare. (...) Am răbdat de prea mulţi ani obrăznicia unora care şi-au dat ţara pe nerăsuflate sau au lăsat interesul naţional după uşă când au semnat Tratatul cu Ucraina. Trebuia negociat altfel. Datorită slăbiciunii lor suntem acum la Haga”, a comentat Băsescu.
(Aniela Nine)

10:45-11:15 – Inaugurarea, de către secretarul general al NATO, la Palatul Parlamentului, a expoziţiei multimedia şi a modulului despre apărarea împotriva terorismului;
13:00-14:00 – Cercul Militar – Discurs introductiv al secretarului general al NATO la Summit-ul Tinerilor Atlantişti;
14:00-15:10 – Discurs introductiv al secretarului general al NATO şi intervenţii, în panelurile pe diferite teme, în cadrul conferinţei de la Bucureşti, la cercul Militar din Bucureşti;
18:00-19:00 – Palatul Cotroceni – Protocolul de primire a şefilor de stat şi de guvern;
19:00 – Dineu de lucru, la Palatul Cotroceni, al şefilor de stat şi de guverne din ţările NATO;

• 7:40-8:20 – Primirea informală a şefilor de stat şi de guvern la intrarea principală a Palatului Parlamentului;
• 8:30-8:50 – Şedinţa de deschidere a Consiliului, însoţită de o ceremonie, în Sala Unirii;
• 10:30 – Conferinţa de presă a purtătorului de cuvânt al NATO, în Sala Rosetti, la Centrul Media;
• 11:35-12:25 – Summit-ul extraordinar al Consiliului, cu invitaţii, în Sala Unirii;
• 12:30-12:35 – Fotografia oficială a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor NATO, cu invitaţii, în Sala Unirii;
• 12:35 -13:00 – Conferinţa de presă a secretarului general al NATO, în Sala Rosetti;
• 13:10-13:20 – Dejun de lucru al CPEA, şedinţa de deschidere, în Sala Rustic;
• 15:15-15:30 – Reuniune privind situaţia din Afganistan, sesiune de deschidere, în Sala Unirii;
• 17:55-18:00 – Fotografia oficială a participanţilor la reuniunea cu tema Afganistan, în Sala Unirii;
• 17:55 – Conferinţa de presă comună a secretarului general al NATO, a preşedintelui afgan şi a secretarului general al ONU;
• 19:00-19:45 – Sosirea şefilor de stat şi de guvern, la seara culturală, la Ateneul Român;
• 19:30-22:00 – Cockteil informal, oferit de autorităţile române, în Foaierul Senatului, din Palatul Parlamentului;

• 8:00-8:30 – Sosirea şefilor de stat şi de guvern la Palatul Parlamentului;
• 8:40-8:50 – Comisia NATO-Ucraina, şedinţa de deschidere, în Sala Iorga;
• 10:15-10:35 – Conferinţa de presă comună a secretarului general al NATO şi a preşedintelui ucrainean;
• 11:00-11:10 – Consiliul NATO – Rusia, şedinţa de deschidere, în Sala Iorga;
• 13:05-13:30 – Conferinţa de presă a preşedintelui Consiliului NATO-Rusia, în Sala Rosetti.