Alianţa Civică, nucleul "societăţii civile" din România

La 7 noiembrie 1990, presa "independentă" anunţa apariţia Alianţei Civice (AC), care reunea sub tutela sa diverse grupări precum Asociaţia "15 noiembrie" din Braşov, Solidaritatea Universitară, Societatea "Timişoara", Grupul pentru Dialog Social, Societatea Agora din Iaşi, Grupul Independent pentru Democraţie, Asociaţia Prodemocraţia.

"Forum apartinic", nucleu al societăţii civile, "liant între asociaţii şi între oameni", aşa cum se prezenta opiniei publice, AC îşi propunea să combată noua putere instituită după "revoluţie". Lupta împotriva "structurilor totalitare" şi a "poliţiei politice" era obiectivul principal al intelectualilor fondatori, de parcă nimic nu se schimbase în istoria recentă a României. O alianţă sosită poate prea târziu, cu o întârziere de un deceniu, va recunoaşte Ana Blandiana, gândindu-se la disidenţa intelectualilor cehoslovaci, polonezi şi maghiari. "E târziu, dar nu şi prea târziu", opina scriitoarea, unul dintre membrii de bază ai AC. Alături de ea, s-au aflat de la început şi alţii, uşor de reperat în calitate de semnatari ai "declaraţiei de principii" publicată în România Liberă la 7 noiembrie 1990.

Societatea română traversa o criză gravă, ce putea fi depăşită doar cu "sprijinirea procesului de dezvoltare a unei societăţi civile, singura în măsură să asigure exercitarea libertăţilor cetăţeneşti", declarau cei ce se erijaseră în reprezentanţi ai intelectualilor. Intoleranţa, mistificarea, ura, corupţia, egoismul, rea-voinţa erau, în opinia membrilor AC, tarele societăţii româneşti post-decembriste. Pe lângă valorile morale, programul AC amintea şi "nevoile" economice. "Adevăr şi pâine", aşa cum plastic le exprimau înşişi semnatarii. "Singura ieşire o reprezintă inserarea economiei româneşti în circuitul mondial prin trecerea la o economie de piaţă. AC sprijină o reformă radicală şi realistă ca singura ieşire din situaţia în care ne aflăm, dar şi luarea concomitentă a tuturor măsurilor de protecţie socială, mai ales a păturilor sărace şi dezavantajate.

Susţinem că reformarea economiei româneşti nu se poate face decât în strânsă legătură cu democratizarea deplină a vieţii politice şi sociale. Ne pronunţăm pentru o constituţie care să garanteze toate libertăţile din democraţiile tradiţionale. Respectul pluralismului, al dreptului de asociere, asigurarea drepturilor omului, libertatea presei sunt valori în afara cărora societatea civilă şi statul de drept nu pot exista." Se respingea cenzura şi se cerea accesul la "sursele de informare şi la documentele administraţiei locale şi centrale". "Bunăstarea" muncitorilor şi împroprietărirea cu pământ a ţăranilor erau alte deziderate. O invitaţie adresată Bisericii Ortodoxe Române de a participa la edificarea societăţii civile şi cetăţenilor să adere la principiile AC încheiau declaraţia. şi cu sloganul "Nu putem reuşi decât împreună".

Împreună cu semnatarii, adică. Mulţi (216) şi prestigioşi. Printre membrii fondatori ai AC îi semnalăm pe Doina Cornea, scriitorii Constantin Abăluţă, Gabriela Adameşteanu, Liviu Antonesei, Cezar Baltag, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Gabriel Dimisianu, Ştefan Augustin Doinaş, Bedros Horasangian, Florin Iaru, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieş, Alexandru Paleologu, Romulus Rusan, Doina Uricariu, Daniel Vighi, ziariştii Vartan Arachelian, Petre Mihai Băcanu, Ioan T. Morar, Anton Uncu, artiştii Horia Bernea (pictor), Mihai Buculei (sculptor), Mircea Diaconu (actor), Vasile Gorduz (sculptor), Stere Gulea (regizor), Mariana Mihuţ (actor), Horia Moculescu (compozitor), Lucian Pintilie (regizor), Silvia Radu (sculptor), Victor Rebengiuc (actor), Tora Vasilescu (actor), cadrele universitare Livius Ciocârlie, Emil Constantinescu, Mihai Dragomirescu, Nicolae Manolescu, Mircea Spătaru, inginerul Dumitru Iuga, liderul studenţilor Marian Munteanu şi mulţi, mulţi alţii (medici, fizicieni, chimişti, cercetători, ingineri, muncitori). Câteva ziare cunoscute ale vremii, prin redactorii lor şefi, deveneau astfel "guri de foc" ale AC: Contrapunct, Cuvîntul, Orizont, România Liberă, Transilvania, Vatra.

La 8 noiembrie 1990, la Hotel Bucureşti, noua asociaţie a organizat şi prima conferinţă de presă. Greu a fost pentru reprezentanţi să explice natura Alianţei Civice. Dacă avea program, principii şi păreri despre societate şi economie, înseamnă că era partid politic, au insinuat mulţi. Să-i explice menirea a fost misiunea vorbitorilor Octavian Paler, Ana Blandiana, Mihai Şora, Stelian Tănase, Petre Mihai Băcanu, Gabriel Andreescu şi Iulian Cornăţeanu. Mihai Şora, ministru al Învăţământului în primul guvern post-decembrist, fondator al Grupului de Dialog Social, a deschis conferinţa de presă. A continuat Stelian Tănase, cu câteva precizări despre organizarea AC în filiale. Se anunţau un congres general şi un statut. "Alianţa Civică, spre deosebire de Alianţa pentru Proclamaţia de la Timişoara, va avea o structură fermă care va implica organizaţiile componente", declara şi Gabriel Andreescu.

"Ziarele independente şi sperăm viitoarea televiziune independentă Continental - poate chiar şi actuala televiziune - precum şi organizaţiile componente vor fi mijloacele prin care vom oferi adevăratele răspunsuri unei societăţi care nu-şi mai poate permite să iasă la liman cu paleative." Pe lângă presa scrisă şi audio-vizuală, AC urma să-şi difuzeze scopurile prin întruniri, mitinguri, marşuri, demonstraţii, simpozioane. S-a trecut apoi la întrebări îndrăzneţe şi răspunsuri pe măsură. Petre Mihai Băcanu şi Gabriel Andreescu au propus "desfiinţarea poliţiei politice" care ar fi sprijinit "noile structuri totalitare". "Noi le vom opune nonviolenţa, apelul la echilibru, la depăşirea oricăror manifestaţii extremiste", promiteau cei doi, la unison.

Apoi s-a revenit la tema sensibilă a implicării AC în politică. "Dacă politica înseamnă a servi conjuncturile nu suntem politici, spunea Octavian Paler. Refuzăm însă neutralitatea. A fi indiferent înseamnă de fapt a lua parte. A lua parte prin indiferenţă. În acest sens suntem politici. (...) Noi nu avem ambiţii politice ci idei politice. Un partid politic pune accent pe înregimentarea membrilor săi. Noi punem accentul pe solidarizarea oamenilor." Mai direct a fost Petre Mihai Băcanu: "În fond tot ceea ce facem este politică", recunoştea ziaristul. "Dar alianţa noastră este de natură civică. Numai în condiţiile în care nu va exista o alternativă ne vom asuma răspunderi politice."

Politică, politică, dar s-o ştim şi noi. Prima manifestare publică importantă a AC s-a desfăşurat o săptămână mai târziu, cu ocazia mitingului organizat în cinstea revoltei muncitorilor braşoveni, din 1987.