x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special AnalizĂ G8 - Avanpostul noii ordini internaţionale

AnalizĂ G8 - Avanpostul noii ordini internaţionale

de Jurnalul National    |    16 Iun 2007   •   00:00
AnalizĂ G8 - Avanpostul noii ordini internaţionale

Recentul Summit G8 de la Heiligendamm a fost precedat şi urmat de o serie de polemici. O analiză realizată de Fundaţia europeană "Nicolae Titulescu" arată că sentimentul celor care contestă rolul supradimensionat al G8 este că acesta devine un instrument prin care naţiunile bogate deturnează "fructele" globalizării exclusiv in interesul lor. Â



Apărută in siajul primului şoc petrolier din 1973, ideea unui forum al principalelor democraţii industrializate s-a materializat in 1975, cănd, la invitaţia preşedintelui francez, Valery Giscard d Estaing, la Rambouillet, a avut loc prima intălnire la nivel inalt a şefilor de stat sau de guvern din Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Japonia şi Statele Unite ale Americii. Anul următor s-a alăturat grupului Canada, iar in 1997 Federaţia Rusă.

Grupul, care nu are o structură administrativă, precum alte organizaţii internaţionale şi este condusă prin rotaţie de unul dintre membri, exercită o influenţă de necontestat asupra mediului economic, politic şi social la nivel global. Influenţa sa este cu atăt mai mare, cu căt cele opt ţări membre produc circa 60% din PIB-ul mondial.

Recent, incheiatul summit G8 de la Heiligendamm, Germania, a fost precedat şi este urmat de o serie de polemici extrem de virulente care au ca temă rolul şi locul acestei structuri informale şi netransparente in structurarea aşa-numitei "noi ordini internaţionale".

Prima temă de polemică priveşte modul considerat arbitrar şi lipsa de criterii care au caracterizat formarea sa. Dacă ne referim la un criteriu economic, cel al ponderii in ansamblul economiei globale, in acest moment există cu siguranţă o serie de naţiuni care sunt mai indreptăţite să facă parte din Grup decăt unii dintre vechii membri. China, India, Brazilia, Africa de Sud sunt avute in vedere de acest criteriu, alte naţiuni par a fi pe cale de a emite pretenţii.

Dacă luăm in discuţie alte criterii, cum ar fi atractivitatea, eficienţa şi influenţa sistemului de valori politice, economice, culturale şi morale al unei naţiuni asupra modului in care sunt guvernate naţiunile in curs de democratizare sau cu democraţii neconsolidate, ţări precum Olanda, care indeplineşte şi criteriul economic, ar fi indreptăţite să se alăture Grupului. La fel, unii dintre actualii membri ar trebui să-l părăsească - consideră anumiţi analişti pentru că nu indeplinesc criteriile de apartenenţă şi au fost cereri in acest sens in ceea ce priveşte Federaţia Rusă.

G8 este contestat de naţiunile in curs de dezvoltare, care văd in el un "club al bogaţilor", si care, in ciuda celor afirmate, au dovedit cu prisosinţă că "nu cred săracilor". Wade... exprima sentimentele naţiunilor defavorizate din Africa, declarănd recent că ele au nevoie de parteneri in naţiunile membre ale G8, nu de stăpăni. Aceste sentimente sunt tot mai impărtăşite şi de celelalte naţiuni subdezvoltate din Sud, care au de suferit de pe urma procesului de globalizare, proces care, pe măsură ce se accelerează, adănceşte şi mai mult prăpastia care le separă de ţările bogate din Nord.

Sentimentul celor care contestă rolul supradimensionat pe care il joacă ţările membre ale G8 pe scena internaţională este că Grupul devine tot mai mult un instrument prin care naţiunile bogate deturnează "fructele" globalizării exclusiv in interesul lor.

Aceste ţări sunt evident ingrijorate de faptul că instituţiile care definesc in prezent ordinea internaţională: ONU, FMI, BM, OMC, instituţii democratice, in care işi pot face auzită vocea şi in care pot să-şi promoveze interesele fie sunt in criză, fie sunt puternic contestate, şi oricum işi pierd din relevanţă. Aceste organizaţii ar fi trebuit să gestioneze procesul de globalizare, să-l facă echitabil şi să permită tuturor naţiunilor să se dezvolte şi să depăşească starea de sărăcie cronică in care se află multe dintre ele. G8 tinde să fie tot mai mult un substitut al acestor organizaţii şi mai ales un mod de a ocoli Consiliul de Securitate al ONU şi deciziile sale.

După prăbuşirea regimurilor totalitare din estul Europei şi aderarea naţiunilor din această zonă la Uniunea Europeană şi la NATO a devenit tot mai evidentă o mutaţie de substanţă a procesului de globalizare. Dacă pănă de curănd, naţiunile erau actorii procesului, locul lor tinde să fie luat de mari blocuri politice, economice şi militare, iar mărimea pieţelor interne ale acestor blocuri, demografia, calitatea guvernării, soliditatea şi funcţionalitatea democraţiilor, gradul de educaţie al cetăţenilor, accesul universal la educaţie de calitate etc. constituie tot atătea avantaje competitive. Şi din acest punct de vedere, naţiunile in curs de dezvoltare sunt defavorizate.

G8 pare a fi, in acest context fluid, in care ordinea internaţională structurată după cele de-al doilea război mondial este pusă tot mai mult intre paranteze, iar o alta trebuie să-i ia locul, fermentul şi gestionarul acestei transformări. Dar chiar este ceea ce se spune că ar fi? Are el capacitatea de a-şi asuma din funcţiile care pănă de curănd aparţineau ONU, FMI, BM, OMC?

Prima problemă in legătură cu rolul pe care il va juca in viitor G8 priveşte legitimitatea sa. Dacă G8 nu-şi găseşte o formă general acceptabilă de a se legitima in rolul de gestionar al restructurării actualei ordini internaţionale, deciziile sale vor fi permanent şi violent contestate.

A doua problemă priveşte coerenţa internă a Grupului. ţările membre nu constituie un ansamblu coerent de interese şi de viziuni strategice, de valori politice, morale, economice şi sociale. Mai mult, ele au fost şi sunt competitori atăt in vechiul model de globalizare, avănd ca actori naţiunile, căt şi in noul model, cel cu actori mari blocuri de naţiuni, precum Uniunea Europeană.

Declaraţia dată publicităţii cu ocazia ultimul summit, cel de la Heiligendamm, Germania, "Creştere economică şi responsabilitate in economia univers", arată in ce măsură abordările, interesele şi problemele economiilor celor opt state membre sunt diverse, divergente şi căt este de dificil de concertat şi de formulat un consens in privinţa unor abordări comune. Egoismele naţionale, naţionalismul economic şi tentaţiile protecţioniste nu sunt de bun augur pentru aceia care aşteaptă un lidership puternic şi coerent din partea G8. De asemenea, prea puţine dintre problemele naţiunilor in curs de dezvoltare işi găsesc ecou in preocupările membrilor G8.

"Investiţie şi responsabilitate dimensiunea socială a globalizării", capitol al Declaraţiei G8, este o colecţie de dorinţe pioase, toate izvorănd dintr-o viziune neoliberală pură şi dură.

Nici in privinţa schimbărilor climaterice nu s-a ajuns la o poziţie comună, lucru vizibil in textul Declaraţiei. Reducerea dramatică e emisiilor de gaz cu efect de seră implică nu doar schimbări tehnologice majore, ci şi restructurarea aparatului productiv al ţărilor membre, cu costuri pe care acestea le consideră inacceptabile. De aceea, ele se ascund in spatele "mecanismelor pieţelor libere", care, se speră, vor rezolva aceste probleme prin metode "specifice".

Este evidentă in acest document, dar şi in altele care reflectă poziţiile ţărilor membre G8, absolutizarea unui model economic şi social specific ţărilor bogate, model care nu ţine cont de nevoile şi de interesele celorlalte naţiuni. Acest model este tot mai vehement contestat, iar contestarea nu vine doar din partea ţărilor nemembre, ci şi din partea unora dintre ţările membre ale G8.

Spre exemplu, profitănd de criza unor organisme, precum FMI şi BM, controlate in principal de ţările dezvoltate, care promovează un model economic ce le favorizează interesele, China intră in forţă in Africa, promovănd şi finanţănd un model economic şi social alternativ, fără să pună condiţii de natură politică.
La răndul ei, Rusia, care şi-a revenit de pe urma crizei economice care a insoţit tranziţia la economia de piaţă şi destrămarea fostei Uniuni Sovietice, doreşte să devină o sursă alternativă de finanţare a dezvoltării ţărilor din CSI.

Ca parte a problemei coerenţei interne a grupului G8, putem considera şi modul in care a fost promovată şi gestionată introducerea unor elemente ale scutului american antirachetă in Europa. Reacţia Federaţiei Ruse putea fi uşor anticipată, la fel şi aceea a unora dintre ţările europene membre ale G8. SUA au ignorat aceste reacţii şi şi-au pus partenerii in faţa faptului implinit.

In aceste condiţii, este greu de imaginat că ţările membre ale comunităţii internaţionale vor accepta să incredinţeze acestui organism delicata misiune de a structura şi de a gestiona noua ordine internaţională şi procesul de globalizare. Pe de altă parte, prin forţa lor economică, militară şi politică, prin controlul pe care il exercită asupra vechilor instituţii cu vocaţie mondială, ţările membre ale G8 vor putea impune celorlalţi atăt viziunea lor, căt şi soluţiile care le servesc interesele.


Studiu de caz: Rusia

Poziţia Rusiei faţă de summitul G8 de la Heiligendamm…
Dialog intre parteneri egali, pe baza respectării intereselor reciproce


Cu căteva zile inainte de deschidere, summitul G8 a stat sub semnul tensiunii acumulate in ultima vreme in raporturile ruso-americane, determinată indeosebi de polemica izbucnită in urma anunţării planurilor SUA de amplasare in Cehia şi Polonia a unor elemente ale scutului antirachetă, conceput să funcţioneze in regim automat cu intregul potenţial nuclear american. Vladimir Putin a calificat ca ridicolă propunerea făcută Rusiei de către partea americană de a coopera la realizarea acestui scut, oferind rachete sovietice care să fie folosite ca ţinte in cursul testelor. Declaraţiile categorice ale preşedintelui rus, făcute in interviul acordat corespondenţilor unor publicaţii din statele membre ale G8 nu lăsau nici un dubiu in legătură cu măsurile asimetrice pe care Rusia, care se simţea ameninţată de instalarea scutului, le va intreprinde in cazul punerii in practică a planurilor SUA.

Liderul rus a atras atenţia asupra faptului că, pentru intăia oară in istorie, pe teritoriul european ar apărea elemente ale arsenalului nuclear american, provocănd in felul acesta modificarea echilibrului strategic de forţe in lume. Acesta a menţionat că Rusia nu doreşte confruntarea, nu vrea să se lase antrenată intr-o nouă cursă a inarmărilor şi este interesată in găsirea de soluţii bazate pe respectarea intereselor reciproce. A subliniat totodată că unii dintre actorii vieţii internaţionale au impresia că ar deţine adevărul absolut şi nutresc iluzia că pot face orice şi oriunde, nesocotind interesele celorlalţi.

La fel de intransigent s-a dovedit preşedintele rus şi in legătură cu necesitatea de a se continua eforturile in direcţia găsirii unei soluţii optime in chestiunea Kosovo. Putin a prevenit asupra riscurilor adoptării unei decizii pripite in acest caz, evidenţiind faptul că acceptarea principiului dreptului la autodeterminare va declanşa procese negative nu numai in spaţiul post-sovietic, ci şi in alte părţi ale Europei. In context, a amintit situaţiile din Transnistria, Osetia de Sud şi Abhazia, pe care le-a considerat similare celei din Kosovo, precum şi tendinţele separatiste manifestate in Scoţia, Catalonia, ţara Bascilor şi in Republica Serbska. "In Europa de Sud-a adăugat Putin sunt şi alte probleme."

Răspunzănd celor care ar dori excluderea Rusiei din G8, Putin a precizat că ţării sale i s-a propus să participe la activitatea grupului, pe care nu-l consideră un club inchis, chemat să decidă soarta omenirii. A amintit totodată potenţialul economic uriaş al Rusiei, precum şi faptul că aceasta este una dintre cele mai mari puteri nucleare.

Retorica radicală exprimată in ajunul summitului de către liderul de la Kremlin a fost atenuată in timpul intălnirii cu preşedintele american George Bush, căruia i-a propus folosirea in comun, in scopul apărării antirachetă, a staţiei de radiolocaţie de la Gambala (Azerbaidjan), inchiriată de Rusia. Propunerea, pusă de acord şi cu preşedintele azer, Aliev, a fost primită cu interes de preşedintele american, urmănd ca reprezentanţi ai structurilor militare şi ministerelor de externe ale celor două ţări să iniţieze un dialog pentru studiul acesteia. Staţia de la Gambala prezintă avantajul că poate detecta lansarea de rachete la o distanţă de 6.000 de kilometri, acoperă intreaga Europă, iar fragmentele de rachete distruse in zbor ar cădea in mare. In plus, staţia este situată in apropierea graniţei Iranului, inlăturănd pericolul invocat de SUA. Finalizarea pozitivă a acestei inţelegeri ar permite renunţarea de către SUA la scutul antirachetă din Europa şi anularea măsurilor asimetrice de răspuns din partea Rusiei.

Preşedintele rus a exprimat speranţa că americanii nu vor intreprinde nici un fel de măsuri unilaterale pănă la finalizarea consultărilor asupra propunerii ruseşti. Solicitarea nu este intămplătoare, avănd in vedere declaraţia secretarului de stat american, Condoleezza Rice, potrivit căreia partea americană va studia propunerea făcută de Putin, dar va continua pregătirile in vederea instalării scutului antirachetă in Europa de Est.


Centrul de studii strategice
Fundaţia europeană "Nicolae Titulescu"




Aceaste analize sunt rezultatul dezbaterilor săptămănale de la sediul fundaţiei, dezbateri care se desfăşoară pe baza regulilor de la Chatham House.

×