Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vila de sfârşit de secol XIX, situată în imediata apropriere a Căii Victoriei şi a bulevardului Lascăr Catargiu, pe Str. G-ral Gh. Manu nr. 7, a ajuns o umbră a ceea ce era odată, fiind locuită de aproape şapte ani de ţigani. Da, clădirea este monument. Da, Spiru Haret a construit, a trăit, a scris şi a murit în această casă. Da, proprietara Cristina-Nicoleta Flutur are toate avizele pentru a ridica în loc un bloc de 7 etaje de pereţi cortină din sticlă. Cui îi pasă? Haret a murit demult, la anul, pe 12 decembrie se împlinesc 100 de ani.
Casa Spiru Haret a fost cumpărată pe 25 noiembrie 2005, pe 10 martie 2006 Cristina-Nicoleta Flutur a făcut cerere pentru modificarea indicatorilor urbanistici printr-un PUZ. Patru zile mai târziu, pe 14 martie 2006 a obţinut avizul pentru faza PUZ, iar în data de 20 iulie 2006 avizul pentru faza PAC de la Direcţia de Cultură Bucureşti semnate de Ştefan Damian. PMB a dat avizul de urbanism pe 22.03.2006, semnat de primarul Adriean Videanu, de viceprimarul Grigore Ioan Popa şi de arhitect-şef Adrian Bold. Pe 14 iunie 2006 proprietara obţinea avizul nr. 58/2006 de la Ministerul Transporturilor semnat de arhitect Gh. Pătraşcu. În 26 iunie 2006 directorul Gh. Udrişte aviza proiectul din punctul de vedere ai circulaţiei rutiere, astfel viitorul bloc de 7 etaje va avea 24 de locuri de parcare.
Pe 28 noiembrie 2006 Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti a emis un aviz semnat de director Simona Mihaela Săceanu, în care se menţionează “absenţa comentariilor din partea publicului ca urmare a celor două anunţuri date de titular în data de 26.10.2006 şi din 30.10.2006”, acestea reprezentând discutarea publică a proiectului. În octombrie 2007 Cristina-Nicoleta Flutur a primit şi avizul Comisiei de Coordonare a Direcţiei Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, în urma prezentării PUD-ului de către arhitectul proiectului Lilian Captari.
Toate aceste avize validează demolarea unui monument, cu toate că această clădire nu a fost declasată (LMI/2010 poziţia 1399, cod B-II-m-B-19130). “Reconfigurarea volumetrică şi funcţională” este o manieră elegantă de a spune dorim să construim unui bloc S+P+7E şi ulterior să refacem din beton faţada iniţială. Clădirea se află în Zona Protejată nr. 29 pentru care indicatorii urbanistici sunt: POT=65%, CUTmax=2, Hmax=13m. Conform avizului de urbanism nr.9/7/22.03.2006, indicatorii urbanistici avizaţi sunt: POT=60%, CUTmax=3.5, Hmax=26,80m. CUT* şi înălţimea sunt duble faţă cele maxime permise în zonele protejate. Despre aceste derogări de la regulile şi servituţile definite de PUG s-a mai scris, întrucât prin aceste derogări beneficiarii, de obicei mari investitori imobiliari, pot construi mai înalt sau mai dens, în defavoarea vecinilor.
Qui prodest? În situaţia aceasta, suprafaţa parcelei este de 921,60mp şi CUTmax=2, înseamnă că noua suprafaţă construibilă însumată a tuturor nivelurilor supraterane este de 1843,20mp. Prin derogare s-a obţinut CUT=3.5, ceea ce înseamnă o suprafaţă construibilă de 3225,60mp, respectiv un câştig de 1382,40mp construiţi. Dacă înmulţim 1382,40mp cu preţul mediu al zonei, 1500 EUR/mp, profitul obţinut doar prin derogarea CUT este de 2.073.000 EUR.
Testamente şi contracte de vânzare
Spiru Haret îşi construise casa cu etaj în 1885**. Nu era bogat, aşa că s-a împrumutat în 1888 cu 20.000 de lei şi în 1889 cu 16.000 de lei. În testamentul inedit redactat în 8 ianuarie 1910, menţiona atât proprietăţile, cât şi datoriile. Fostul ministru ieşise la pensie în 1910, şi primea 750 lei lunar, dar avea de rambursat un împrumut contractat la Creditul Funciar Urban, cu ipotecă asupra casei din Str. Verde (actuală G-ral Gh. Manu), un împrumut contractat de la Creditul Viticol, cu ipotecă asupra viei din jud. Prahova şi un contract curent la Banca Agricolă.
Citește pe Antena3.ro
Casa din strada Verde o lasă Anei Haret “împreună cu locul ce se află se cuvine să aparţină în deplină proprietate soţiei mele pentru completarea zestrei ce i-a fost constituită la trecerea sa în căsătoria cu mine, în 22 ianuarie 1883. (…) Pe soţia mea o rog să primească dispoziţiunea din acest testament ca o slabă dovadă de iubire şi recunoştiinţă ce i-o port pentru că în timpul unei lungi căsnicii a făcut tot ce a putut ca să-mi asigure o viaţă liniştită şi mulţumită. Îmi pare rău că după atâta muncă nu pot după moartea mea să îi asigur o viaţă tot aşa de scutită de griji şi de necazuri aşa cum a făcut ea. (…) Plec din lume cu mulţumire că nu am pierdut vremea şi că mi-am îndeplinit datoriile, atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale. Aceasta să fie mângâierea acelora care m-au iubit şi care vor rămâne după mine”. Spiru şi Ana Haret nu au avut copii, de aceea au adoptat un nepot.
Ana Haret a murit pe 29 aprilie 1941. Alături de testamentul ei inedit s-au păstrat şi câteva rânduri pe două bileţele: “ne faites rien pour me reveiller pour tout le monde” şi “banii pentru incinerarea mea şi toate cheltuielile se află în gentuţa mea de voiaj pe poliţă, sus din şifonier”. Probabil, nepoţii nu i-au respectat dorinţa, întrucât numele Ana Haret este înscris pe crucea mormântului familiei din cimitirul Bellu, alături de cel al soţului şi cel al fiului adoptiv Mihai, care murise în 1940. În testamentul redactat în 17 iunie 1940 aceasta lăsa casa nepoţilor, Viorica Rujinschi şi Gh. Haret.
Pe 3 mai 1941, la mai puţin de o săptămână de la moartea mătuşii sale, ing. Gh. Haret scria către INCOOP: “imobilul se află exact în starea în care a rămas la moartea lui Spiru Haret, nesuferind nici o schimbare în decurs de 28 de ani şi se compune dintr-un teren de 1000mp, pe care se află clădirea cu parter şi etaj în suprafaţă de 240mp. Preţul cu care oferim acest imobil este de 6.500.000 lei. Dorinţa defunctei noastre mătuşi, cât şi a noastră, este de a dona biblioteca, documentele, manuscrisele împreună cu mobilierul de birou aşa cum se află unei instituţiuni de stat cu care să fi avut legătură”. Între părţile interesate s-a ajuns repede la o înţelegere, întrucât pe 2 iunie 1941, când s-a semnat contractul, formele legale pentru recunoaşterea validităţii testamentului şi trimiterea în posesiune nu erau încheiate. Preţul final a fost 5.500.000 lei. Moştenitorii au vândut proprietatea Institutului Naţional al Cooperaţiei (INCOOP) şi întrucât această instituţie urma să înfiinţeze un Muzeu al Coperaţiei în clădire, pe 6 iunie 1941 moştenitorii Haret au donat întreg mobilierul şi toate obiectele personale, cărţi, manuscrise, care se aflau în biroul bibliotecă de la parter şi în biroul de la etaj, devenite săli ale Muzeului Spiru Haret. În restul încăperilor s-au instalat serviciile INCOOP. În prezent la etaj, în biroul de lucru, ce avea odinioară plafonul pictat şi mobilier masiv din stejar făcut pe comandă la Şcoala de Meserii, locuieşte o familie de ţigani.
“După 23 August 1944 o comisie a reorganizat fostul INCOOP, rezultând Ucecoop şi Centrocoop, ale căror birouri au continuat să funcţioneze într-un imobil alături de muzeu, care a fiinţat mai departe. În 27 februarie 1950 clădirea a fost evacuată, ridicându-se şi toate obiectele care formau fondul muzeului, în loc instalându-se o şcoală medie de coregrafie care a funcţionat mult timp acolo” scrie ing. Gh. Haret într-un memoriu către Centrocoop în anii 1960. Fondurile de carte şi documente ale muzeului Spiru Haret, înfiinţat în 1941, au fost predate Bibliotectii Academiei RPR: “2158 de cărţi, reţinând 41 de cărţi, 101 fiind pierdute, 165 de dosare, 21 de decoraţii şi medalii. Nu există alte informaţii despre ce s-a întâmplat cu mobilierul din biblioteca şi biroul lui Haret.
În 1998 Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi Credit (Centrocoop) a dobândit clădirea în baza sentinţei-civile nr. 12095/1998 dată de Judecătoria Sector 1, în dosarul nr. 4092/1997, rămăsă definitivă şi irevocabilă. Imobilul a fost preluat prin procesul-verbal de predare-primire din 30 octombrie 2000, încheiat între D.T.S.M.B. şi Centrocoop. Ulterior, soţii Roxana-Catia şi Gernot Wilhelm Lamby din Hohenkammer, Germania au dobândit imobilul “prin cumpărare, în timpul căsătoriei, de la Centrocoop, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 358/26.02.2001 de notar public Dumitru Apostoiu. În 2003 Roxana-Catia Lamby a renunţat la cetăţenia română, vânzând proprietatea în 2005 printr-un mandatar.
În 2001 clădirea nu era înscrisă în lista monumentelor, deci nu a existat drept de preemţiune, casa Haret a fost clasată în 2005, în urma unui studiu istoric realizat de prof. arh. Hanna Derer. În acelaşi an a fost scoasă la vânzare, dar Ministerul Culturii nu a dorit să o cumpere, cum rezultă din adresa nr. 1198/05.08.2005, emisă de DCCPCNMB.
Pe 3 noiembrie 2005 SC Invest Lux Construct, reprezentată prin administratorul Cristina-Nicoleta Flutur a achiziţionat clădirea, inclusă în lista monumentelor, pentru 1.140.000 EUR, din care 342.000 EUR din surse proprii ale firmei şi un credit în valoare de 798.000 EUR la Piraeus Bank România. În contractul de vânzare-cumpărare SC Invest Lux Construct se “obligă să nu înstrăineze, să nu greveze de sarcini şi să nu demoleze imobilul adus în garanţie, fără acordul expres scris al băncii, să nu-i aducă modificări care să-i scadă valoarea de circulaţie, să se comporte cu diligenţa unui bun proprietar şi să îl asigure împotriva tuturor riscurilor”. “Banca nu are nici o obligaţie sau răspundere cu privire la proprietatea ipotecată, dar îşi rezervă dreptul să verifice, pe toată durata valabilităţii contractului, existenţa şi modul de conservare a bunului ipotecat şi, în cazul în care constată reaua credinţă a cumpărătoarei să solicite instanţei instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului”. Trei ani mai târziu, pe 25 noiembrie 2008, proprietatea a fost ipotecată din nou, tot în favoarea Piraeus Bank, dar de aceasta dată “se înscrie ipotecă pentru 1.140.000 EUR şi celelalte obligaţii de plată aferente creditului cu notarea promisiunii de grevare cu ipotecă a construcţiilor viitoare, precum şi înscrierea cesiunii consimţite în favoarea băncii, cu titlul de garanţie, a tuturor drepturilor rezultate din autorizaţiile de construire ce vor fi emise de Primăria competentă, conform contractului de credit nr. 748 din 25.11.2008”.
* CUT este raportul dintre suprafaţa însumată a tuturor nivelurilor supraterenurilor ale construcţiilor de pe o parcelă şi suprafaţa parcelei, POT este procentul de ocupare a terenului.
