Anul Caragiale

2012 a fost declarat 'Anul Caragiale'. Se implinesc 100 de ani de la disparitia marelui dramaturg roman Ion Luca Caragiale si 160 de ani de la nasterea sa.
In fiecare zi, in Jurnalul National, veti gasi o vorba de-a lui Nenea Iancu.

Intelectualii (partea a doua)
I.L. Caragiale
In curand, potrivit principiului evolutiunii, eclesia a numarat asa de multi adepti, incat Fialcowsky nu i-a mai putut incapea si ei au pornit care-ncotro sa pro­po­va­du­iasca... Azi, mai mult ca totdeuna, la noi mai mult decat oriunde, in­telectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei pu­blice, mai ales cand e vorba de mis­carea 'culturala'. Ei fac ploaie si vreme buna, ei tarifeaza pre­tu­ri­le succeselor si decerna laurii, ei condamna, ingaduie sau incununeaza — in literatura, in teatru, in arte, in stiinte, in fine in tot: ei! ei, intelectualii!

Aceste exemplare de lux ale omenirii misuna astazi prin toate unghiurile publice. Lipsiti cu de­savarsire de vreo falsa fudulie, in­telectualii intra in toate lo­ca­lurile de consumatie si se amesteca bucuros cu toti comunii muritori... Asta e o tactica iezuitica, asa crez eu; caci, pentru a renunta acesti alesi la mandria lor legitima si a se apleca asa cu dinadinsul la contactul nostru, trebuie ca au un scop; si acela desigur nu poate fi altul decat luminarea maselor ignorante.

O data cu iesirea de la Fialcowsky, care numaidecat s-a desfiintat si el ca si Brofft, eclesia capusinista a trecut din perioada clasica in perioada politica: de la revelatiune la apostolat. Iata-i... La orice masa de la berarii, birturi, cafenele, daca sunt trei musterii, unul desigur este un intelectual. Ce face el, omul ales, ala­turi cu cei doi profani? Isi in­de­plineste misiunea: propaga, lu­mi­nea­za, vulgarizeaza. Sunt chelneri cari, dupa cat au prins pe apucate din dezbaterile si conferintele intelectualilor, pot face mart pe un profesor de universitate, mai ales daca l-or lua repede.

Dar mai la urma, o sa ma-ntrebi dumneata:
— Bine, dupa cate mi-ai scris aci, cam inteleg eu ce sunt intelectualii; dar atata nu mi-e de ajuns; as voi sa-mi dai o definitiune mai scurta si mai limpede; sa-mi spui deslusit: ce este un intelectual?
— Bucuros, raspund eu; iata:
Omul care despretuieste orice ocupatie de imediata utilitate si pentru el si pentru lume si se deda la nobila profesiune de ganditor — se numeste un intelectual. Sunt mii si mii de unelte-n lume: glont si navod, plug si sapa, tesla si randea, ciocan si nicovala, cot si terezii — cine le mai stie pe toate? — un intreg arsenal inchizitorial! fara acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din sanul naturii, din sanul mamei crude, care mai totdeuna trebuie apucata strans in cleste, canonita, batuta pana la sange, ca sa-ti dea o picatura de lapte. Ei!...

Intelectualul e prea bland fiu ca sa-si maltrateze cumva mama. Mana lui, care n-are alta menire decat sa treaca usor pe frunte-i, s-ar murdari la atingerea vreuneia dintre uneltele de tortura. Intelectualul a venit in existenta terestra inarmat cu o unelta mult mai nobila, o zestre divina: gandirea!
Acu... destept ori ba, spiritual ori nerod, cu scaun la minte ori lovit cu leuca — astea sunt intrebari absolut indiferente; e destul ca poate zice cu toata siguranta: 'Eu?... Eu sunt un intelectual!'

(va urma)