Arta de a scrie istoria în lut

Amatorii de artă autentică şi colecţionarii sunt gata, în zilele noastre, să caute între piesele din lut ars aduse de meşterii populari la târguri pe cele mai migălos lucrate. Să aibă pe ele motive mai puţin cunoscute, culori naturale, liniile măiestrit pictate, în sfârşit, unicatele ce le-ar prinde bine în colecţia lor.

"Hai la oale, neamule!" Astfel îşi îmbiau cumpărătorii meşterii olari, care porneau toamnă de toamnă sau în fiecare primăvară spre cel mai apropiat oraş să-şi vândă ulcelele, străchinile ori vasele de rumenit pâinea pe vatră. Până ajungeau la târg, mai vindeau din marfă şi prin sate. Târgul era însă locul în care, fie ţărani, fie orăşeni, cu toţii îşi puteau alege cel mai potrivit blid, cel mai frumos ori cel mai ieftin, în funcţie de posibilităţi.

La început de septembrie, Piaţa Mare a Sibiului redevine gazdă bună, târg pentru meşterii olari de renume din vechi vetre din ţară. Este al 44-lea an în care în Piaţa Mare din Sibiu se adună meşterii olari la timpul potrivit, adică în prima sâmbătă şi duminică a lunii septembrie, de data aceasta la 4 şi 5 ale lunii lui Răpciune. Deschis iubitorilor de artă populară tradiţională încă de la primele ore ale dimineţii, târgul anual al olarilor reuneşte în acest an meşteri autentici din centrele cele mai cunoscute ale ţării. Aceştia au moştenit de la bătrânii lor arta olăritului şi sunt neîntrecuţi în a migăli lutul sub diferite chipuri, pentru a realiza piese unicat, pictate în culori care încântă. Nu e lucru uşor ca dintr-un pumn de lut să modelezi un blid sau un ulcior. Mai mult decât atât, se spune că o ciorbă va fi întotdeauna mai gustoasă dacă e servită într-o strachină, aşa cum vinul va căpăta o savoare aparte într-un ulcior.

"La târgurile tradiţionale de olărit se găsesc întotdeauna vase de larg consum care au caracteristici proprii de care cumpărătorul ţine întotdeauna cont: să absoarbă apa, să fie stabile şi să corespundă pretenţiilor igienice, dar pe lângă aceste însuşiri funcţionale trebuie să placă ochiului şi să încânte sufletul", ne spune muzeograful Olga Popa.

Olăritul nu este o meserie uşoară. Olarul trebuie să cunoască bine tainele acestui meşteşug. Lutul este scos din locuri speciale, apoi e adus în gospodărie şi frământat bine fie cu mâinile, fie cu picioarele sau cu un ciocan mare, din lemn, şi amestecat cu apă pentru a fi obţinută o pastă curată, care se taie felii. Bulgărele din argilă este modelat pe roata olarului, învârtită de meşter cu mare viteză, pentru ca lutul să nu se usuce. Cocoloşul de pământ atent modelat de mâinile olarului în forma dorită e aşezat apoi la uscat câteva zile, apoi ars în cuptor, ca să capete duritate, după ce a fost în prealabil ornamentat şi smălţuit. Culorile folosite pentru decorarea obiectelor sunt naturale. Îmbinarea cromatică este specifică fiecărei zone renumite în olărit, iar vasele au fel de fel de întrebuinţări indiferent dacă sunt folosite în scop casnic sau ritualic.

Odinioară, multe vase din ceramică erau sparte înainte de începerea postului, pentru ca mâncarea să nu fie pusă din greşeală într-un blid în care a fost mâncare de dulce. Oalele în care se vindea vin muşteriilor ieşiţi la plimbare prin parcurile oraşelor erau sparte după ce erau golite, pentru a nu fi vândute altora cu vin, drept vase curate. Astăzi, olarii care îşi întind marfa în târguri deapănă poveşti despre cum se plămădeşte lutul şi istorisesc prin ce miracol ies din mâinile lor oale, ulcioare şi farfurii atât de frumoase. "Hai la oale, neamule!", la Târgul Olarilor, la Sibiu!

O colecţie de ceramică
Ceramica decorativă transilvăneană a trezit interesul specialiştilor, colecţionarilor şi pasionaţilor de artă, în special datorită frumuseţii şi originalităţii ei, fiind un subiect central, frecvent întâlnit în cadrul simpozioanelor internaţionale.
Graţie splendorii sale, ceramica decorativă este întâlnită în întreaga Europă. La Muzeul de Etnografie Săsească "Emil Sigerus" din cadrul Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu se deschide la 4 septembrie o expoziţie care cuprinde cea mai completă şi mai valoroasă colecţie de ceramică - 4.000 de piese - donate de Ulbrich Joszef, Karl Erwin Ulbrich, Mathias Speck, Johann Miess, Martin Reschner, Franz Zimmerman, Friedrich Teutsch, Julius Bielz, Misch Orend, Wilhelm Richter, Hedwiga Ruşdea. Pentru elaborarea acestei expoziţii s-a colaborat la nivel ştiinţific cu muzee şi instituţii de cultură din ţară şi din străinătate. Expoziţia urmăreşte prezentarea vaselor nu doar ca obiecte de artă, ci şi ca obiecte uzuale, de ambientare a interiorului contemporan, sugerând oportunitatea unui studiu comparativ referitor la tipologia şi specificitatea ceramicii în întregul spaţiu european.