„Bank Rossiya”: Pușculița de miliarde a ofițerului Putin

Principalul instrument de drenare a lichidităților financiare e „Bank Rossiya”, cândva vehicul pentru sifonarea averii Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, astăzi mijloc de însușire a unor averi inimaginabile pentru silovikii, elita ofițerilor KGB care deține puterea la Kremlin.

„În vara anului 2004, în vreme ce toată Moscova urmărea captivată atacul statului controlat de Putin asupra firmei Iukos - trust petrolier deținut de cel mai bogat afacerist al anilor 2000 în Rusia, Mihail Hodorkovski -, o serie de tranzacții de pe bursa capitalei au trecut neobservate. Acțiunile Sogaz, o companie de asigurări puțin cunoscută, aparținând de Gazprom, fuseseră vândute în trei tranșe - mai întâi 49,9%, apoi 26% și, în final, 12%. Inițial, nimeni n-a remarcat nimic dubios. S-a dovedit ulterior că acțiunile majoritare fuseseră obținute printr-un discount de trei companii obscure conectate la Bank Rossiya, banca din Sankt-Petersburg care fusese cândva vehiculul pentru fondurile Partidului Comunist și apoi pentru aliații lui Putin cu legături în KGB”. Așa începe povestea nefardată a pușculiței de miliarde a lui Volodia, dezvăluită de cercetătoarea Catherine Belton într-o biografie spectaculoasă închinată liderului de la Kremlin: „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Litera, 2021). Să facem, așadar, loc acestei ample explicații, poate ne va ajuta să înțelegem mai bine prezentul tulbure instalat în viețile noastre odată cu invadarea și declanșarea războiului în Ucraina.

Afacerea „Sogaz”: scurgerea primilor dolari

„Tranzacția - își începea Catherine Belton expunerea - avusese loc discret, departe de vacarmul legislației și al discuțiilor din guvern care ar fi trebuit să însoțească în mod normal asemenea vânzări de active de stat. De ani buni, membrii guvernului dezbăteau ce trebuia făcut cu Sogaz și cu alte active financiare acumulate de Gazprom. Dar în locul unei licitații sau al unei infuzii de capital din partea băncilor occidentale, pe care prim-ministrul Kasionov le anunțase, vânzarea a fost efectuată fără să fie anunțată pe bursă”. A surprins nu doar rapiditatea operațiunii, ci și prețul la care a fost comercializată firma, unul infim. „Noi nu am discutat niciodată despre așa ceva. Demiterea lui Kasionov a deschis calea acestui tip de înțelegeri. Vânzarea către aliații Kremlinului a fost neașteptată, iar problema e că la momentul respectiv nu am înțeles că tranzacționarea Sogazului era doar începutul unui proces de proporții”, avea să mărturisească Vladimir Milov, fost adjunct al ministrului energiei în cabinetul Kasionov. „Ulterior - avea să constate și cercetătoarea Catherine Belton - se va dovedi că afacerea «Sogaz» a marcat debutul unor serii de tranzacții secrete prin care zeci de miliarde de dolari în active financiare, industriale și din domeniul media deținute cândva de Gazprom au fost drenate către Banka Rossiya, citadela lui Iuri Kovalciuk, aliatul lui Putin din perioada petrecută la Sankt Petersburg. Așa a început să se contureze un obsciak/pușculiță la scară mare pentru nevoile strategice și personale ale lui Putin”.

Frăția de la Ozero

„De asemenea - evidenția Catherine Belton -, afacerea «Sogaz» a vestit ascensiunea unei noi caste de oligarhi, toți cu puternice legături cu KGB-ul și toți aflați în relație cu trecutul lui Putin la Sankt Petersburg, când era viceprimar al orașului de pe Neva”. De adăugat că toți acționarii principali de la Banka Rossiya erau, ca și Putin, membri ai cooperativei de dace Ozero, un ansamblu rezidențial de lux construit în apropierea urbei ridicate de Petru cel Mare. Frăția Ozero preluase, de fapt, cu acte în regulă, pușculița oficială a Rusiei, iar banii, sinecurile, resursele și puterea erau (și sunt încă) împărțite - după cum vom afla în continuare - după bunul ei plac. „În timp ce Putin restrângea libertățile oligarhilor epocii Elțîn, întemnițându-l pe Hodorkovski și amenințând să-i elimine și pe alții de pe prima scenă a marilor afaceri, Iuri Kovalciuk se afla în fruntea unor aliați loiali din KGB care au început, inițial discret, apoi fără perdea, să beneficieze de pe urma acordurilor încheiate în interiorul cercului de putere de la Kremlin”, specula Belton. Mai precis? „De pildă, transferurile de la Gazprom - doar ele! - transformaseră Bank Rossiya dintr-o instituție financiară regională, minoră, de care puțini moscoviți auziseră vreodată, într-un nou centru de putere financiară, cu filiale în toată Rusia. Activele ei au crescut de 40 de ori după 2004, ajungând în doar opt ani la 8,9 de miliarde de dolari! Totodată, aceste transferuri au condus la preluarea controlului de către Bank Rossiya asupra Gazprombank, care deținea active în valoare de zeci de miliarde de dolari”.

Fenomenul Kremlin Inc.

E limpede că niciuna dintre aceste operațiuni n-ar fi fost posibilă dacă oamenii lui Putin n-ar fi acaparat mai întâi Gazpromul, la începutul mandatului de președinte al ofițerului de contrainformații manevrat de gulerele albe din KGB. „Înainte (n.r. - a se citi în era Elțîn), toți trebuia să fie de acord”, dezvăluia Vladimir Milov într-un interviu acordat jurnalistei de investigații Catherine Belton, între 2007 și 2013 corespondent special al ziarului Financial Times la Moscova. „Dar în cursul celui de-al doilea mandat al lui Putin - continua mărturisirea lui Milov - a existat un moment foarte clar când grupul de la Sankt Petersburg a acaparat ceea ce grupul de la Moscova n-a vrut să cedeze de bunăvoie”. „Unul câte unul - completa Belton -, acoliții lui Putin au fost instalați la cârma unor sectoare ale economiei, în vreme ce silovikii din KGB cucereau sistemul judiciar, fiscul federal și alte ramuri ale guvernării care anterior se aflaseră în afara razei lor de acțiune”. Mai departe, cu cărțile pe față: „Toate acestea au făcut parte dintr-un proces numit «Kremlin Inc.», prin care Putin a numit loialiști importanți la conducerea sectoarelor strategice ale economiei rusești. Fenomenul a devenit și mai vizibil când Vladimir și-a instalat cei mai apropiați aliați din KGB - în afara celor puși să conducă marile firme de stat din sectorul energetic, Gazprom și Rosneft - în fruntea celorlalte mari companii de stat”. 

Obiceiuri vechi, vânători noi

Adică? „Mai întâi - consemna cercetătoarea britanică - au dat lovitura cu Aeroflot, compania aeriană care fusese cândva fieful familiei Elțîn. Viktor Ivanov, camaradul din KGB al lui Putin de la Sankt Petersburg, a fost impus președinte aici la sfârșitul lui 2004. A urmat Compania Feroviară Rusă, un vast imperiu cu 1,3 de milioane de angajați și venituri totale reprezentând aproape 2% din PIB-ul Rusiei, unde Vladimir Iakunin, fost ofițer KGB, acționar principal la Bank Rossiya și membru al Frăției de la Ozero, a fost înscăunat președinte în iunie 2005”. Și asta nu era nici pe departe totul. Andrei Akimov, fost bancher sovietic cu state vechi în sistemul financiar și apropiat al ofițerilor KGB de contraspionaj, s-a repatriat de la Viena, fiind promovat în fruntea Gazprombank. Andrei Kostin, un fost diplomat sovietic, rezident cândva la ambasada de la Londra, a preluat frâiele Vneștorgbank sau VTB, descendenta directă a băncii sovietice de comerț exterior. „Putin - nota Catherine Belton - și-a numit cel mai apropiat coleg din perioada petrecută ca spion la Dresda, pe Serghei Cemezov, la conducerea agenției de stat pentru export de armament, Rosoboronexport”. „Oamenii din KGB și finanțatorii KGB-ului sunt cei care conduc parada acum” - se lăuda într-o discuție privată cu Catherine Belton, sub protecția anonimatului, unul din noii potentați. „Oligarhii din anii ’90 - susținea la rândul lui (de data aceasta public) politicianul din opoziție Boris Nemțov - au încetat să mai fie oligarhi și au devenit simpli oameni de afaceri. Acum avem o oligarhie cekistă”.   

Insula de Piatră, curtea privată a țarului Vladimir

Acționarii de la Bank Rossiya au constituit și încă mai formează elita cercului de apropiați ai lui Vladimir Putin. Ei locuiesc împreună pe o insulă împădurită din delta fluviului Neva, lângă Sankt Petersburg, cândva căminul cancelarilor țariști. „Complexul bine păzit al impozantelor vile din Kamennîi Ostrov sau Insula de Piatră e străbătut de un frumos canal de apă elegant împodobit, peste care arcuiesc superbe poduri din porfir. Noii locatari, curteni aflați la temelia regimului Putin, și-au tras mantii de aristocrați moderni. Ei se îmbracă în frac și participă la petreceri secrete pe domeniile palatine ale insulei, soțiile și iubitele lor poartă rochii de bal ca pe vremea Ecaterinei cea Mare, iar starletele care cântă în fața acestor parveniți sunt plătite cu inele de diamante, ceasuri de mână și icoane scumpe”, devoala cercetătoarea Catherine Belton în biografia închinată lui Putin. 

„O parte din sutele de milioane de dolari stocate în rețelele de companii din spatele Bank Rossiya duc direct către Putin. Acești bani fac parte din averea personală a președintelui”, Catherine Belton, cercetătoare

„Granița dintre banii luați pentru nevoile strategice ale Rusiei și cele personale ale lui Putin a fost dintotdeauna extrem de neclară”, Catherine Belton, cercetătoare

Activele Bank Rossiya au crescut de 40 de ori după 2004, ajungând în doar opt ani la 8,9 de miliarde de dolari!

„Oligarhii din anii ’90 au încetat să mai fie oligarhi și au devenit simpli oameni de afaceri. Acum avem o oligarhie cekistă”, Boris Nemțov, politician rus