Caracatița instituțională cu miză electorală

Cea mai nouă acțiune a DNA a fost la Spitalul Județean Galați, pe 5 septembrie, unde DNA a săltat o directoare care a fraudat un concurs de angajare. Le-au trebuit patru ani anchetatorilor să ajungă la acest rezultat. Dar nu e, nicidecum, singurul caz din ultima vreme. Au fost mai multe scandaluri legate de concursuri fraudate la spitalele din România și la alte instituții. În schimb, românii care încearcă să se angajeze la stat știu deja că dacă nu ești „al cuiva”, nu există o asemenea șansă. Prioritate la angajare au oamenii partidelor de la guvernare sau ai celor câștigătoare pe județ.

La patru ani de la comiterea faptelor, Alina Grosu, director financiar, contabil al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi, a fost trimisă în judecată de DNA, la începutul acestei săptămâni, sub acuzaţia că a fraudat concursul pentru ocuparea a unui post vacant în cadrul unităţii medicale. Conform procurorilor, în iunie 2018, aceasta i-ar fi furnizat unei candidate subiectele probei scrise şi subiectul probei de interviu. La acea dată, Alina Grosu era director financiar - contabil al spitalului și membru al comisiei de examinare a candidaţilor la concursul pentru ocuparea a unui post vacant de personal TESA. După ce i s-au dat răspunsurile, candidata ar fi reuşit să ocupe postul, fiind singura care a promovat atât proba scrisă, cât şi proba de interviu.

Modul de operare este același, în multe cazuri de fraudare a concursurilor de angajare la stat care au fost descoperite în ultimii ani. Întrebarea este de ce nu verifică nimeni aceste instituții și modul de organizare a concursurilor, înainte de a fi descoperite de DNA, dacă se poate observa caracterul repetitiv. Singura instituție unde ministrul a intervenit, anul trecut, pentru a verifica „la sânge” concursurile de angajare, a fost Ministerul Transporturilor, după ce transportatorii au trimis mai multe comunicate de presă și scrisori deschise în care dădeau informații despre fraudare, iar ministrul de atunci, Cătălin Drulă, a intervenit direct. A mai fost o acțiune la Primăria Timișoara, dar cum angajații vizați de ancheta internă erau „ai adversarului”, poate fi considerată și o acțiune de epurare politică, mai ales pentru că era vorba despre concursuri din anii anteriori, pentru care eventuala fraudă e greu de dovedit.

Falsificatorii știu că decizia e cu suspendare

Există și situații mai grave. Tot anul trecut, la Spitalului Judeţean din Baia Mare s-a descoperit că directoarea administrativă, Simona Cremene, ajunsese în funcția de conducere cu o diplomă falsă. Aceasta și-a recunoscut vina și a fost condamnată, anul acesta, la închisoare cu suspendare, după ce a fost timp de patru ani director administrativ al spitalului, folosind diploma altei persoane, pe care a modificat-o. A schimbat poza şi nota, din 7,26, în 9,26, iar autenticitatea diplomei nu a fost verificată și comisia a validat dosarul. 

Alt scandal răsunător, cu același mod de operare, a fost descoperit în septembrie 2019: directorul Transelectrica, Marius Caraşol, şi-a falsificat diploma de inginer, pentru a putea ocupa funcţia de conducere în companie. Acesta a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la 2 ani şi 8 luni închisoare, dar tot cu suspendare, pentru înşelăciune şi uz de fals. 

Cei care riscă în astfel de situații știu de la început care este practica instanțelor de judecată. Dar este evident că nu pot ocupa acele funcții fără a fi ajutați, la nivelul cel mai înalt, pe țară sau pe județ. În general, hotărârile instanțelor de judecată sunt la închisoare cu suspendare. 

Verificări „la sânge” pentru ceilalți

Astfel de situații sunt greu de înțeles de către ceilalți români care nici cu diplome reale și cu note mari la absolvire nu reușesc să câștige cinstit astfel de concursuri „cu dedicație”, cerințele fiind formulate la fel ca în cazul caietelor de sarcini „cu dedicație”. Iar în timp ce unora nu le sunt verificate deloc diplomele și dosarele, alții sunt verificați „la sânge” și oricât de buni candidați ar fi, li se găsesc până la urmă probleme. „Am încercat de mai multe ori, în ultimii trei ani, să mă angajez la stat, în județul meu. Am fost plecată din țară, timp de zece ani. Am o facultate absolvită în România, una în Franța, un Master tot în Franța, dar nu m-au ajutat cu nimic nici diplomele, nici experiența. Mi s-a spus, când m-am întors în țară, că voi putea lucra la stat doar dacă mă înscriu într-un partid și dacă aduc voturi, dar am refuzat să cred și am tot încercat pe calea corectă. Am văzut, apoi, că de fiecare dată posturile scoase la concurs parcă erau pentru un anumit angajat. La ultimul concurs pe care am încercat să-l susțin, am văzut că a fost reprogramat de trei ori, în această vară, până când a apărut candidatul căutat. Acum mă gândesc dacă să caut la privat un loc de muncă sau să plec înapoi, în Franța”, spune o tânără.

Se cer voturi pentru posturi

Din toate județele țării vin astfel de mărturii. În instituțiile unde este obligatoriu să se publice declarațiile de avere și de interese se poate observa cum deja s-au creat adevărate „dinastii”. Sunt familii extinse angajate în același loc, iar asta se întâmplă de mulți ani. Dar noutatea este că de câțiva ani au prioritate la ocuparea posturilor scoase la concurs în instituțiile statului cei care pot aduce un număr suficient de mare de voturi din teritoriu, astfel încât partidul care susține candidatul pe post să câștige alegerile locale, apoi pe cele parlamentare și prezidențiale. Și acest „modus operandi” e cunoscut, dar DNA nu verifică toate aceste situații. „Când m-am întors în țară, acum cinci ani, mi s-a spus că singura șansă a mea de supraviețuire, dacă vreau să stau acasă, în satul meu, e să mă înscriu într-un partid și să fac treabă pentru partid. Adică să aduc membri, să alerg în teritoriu, pentru ei, să aduc voturi. Mi s-a spus că și pentru soția mea se poate găsi ceva, dacă ajutăm partidul. Ne-a șocat faptul că de la patru partide diferite am primit același tip de „ofertă”. Au fost mai multe posturi scoase la concurs, în ultimii ani, dar, cum nu am făcut „pactul” cu niciun partid de la guvernare sau de la județ, am și văzut cine le-a ocupat. Sunt foarte mulți oameni care știu cum merge treaba în România, mai ales la țară, unde ne cam cunoaștem unii cu alții. Deja nu mai am așteptări nici de la partide, nici de la instituții, nici de la DNA, după ce am văzut că e exact așa cum mi s-a explicat când m-am întors în România”, spune un tânăr cu studii superioare.

Speriați de „concurența” politică

Un alt element comun al cazurilor de acest fel din ultimii ani este că DNA vine să îi ia doar pe unii dintre cei care fraudează concursurile de ocupare a posturilor la stat, mai ales a celor de conducere, în instituții importante, dar de fiecare dată trec cel puțin patru ani de la momentul comiterii faptei de corupție până când persoana e „săltată” de procurori. Un simplu sistem de verificare a diplomelor și a condițiilor de organizare a acestor concursuri, la nivel de țară, ar elimina această problemă sau măcar o parte din ea. La fel, un sistem de reverificare a calității actualilor angajați la stat și mai ales a directorilor și șefilor de departamente ar scoate la lumină multe astfel de cazuri care încă sunt necunoscute. 

Și angajații din instituțiile statului care deja ocupă unele posturi se tem de acest sistem care are legătură cu orice altceva decât corectitudinea și competențele profesionale. „La fiecare schimbare de guvern sau de președinte de consiliu județean, noi ne așteptăm să fim cumva dați la o parte, pentru a veni alții în loc, chiar dacă am câștigat posturile prin concurs, corect. Li s-a întâmplat deja multora. De obicei, directorii sunt numiți politic și ținuți interimar, în ultimii ani, ca să fie mult mai simplu de schimbat, în caz că nu mai fac ce li se spune sau devin ineficienți. Lucrurile astea se știu în sistemul bugetar și e cam la fel peste tot. Iar după fiecare schimbare la nivelul conducerii țării și a județului, ne vin colegi noi, chipurile prin concurs, pe posturi scoase special pentru el, „cu dedicație”. Ne luăm cu mâinile de cap, de cele mai multe ori, pentru că partidele au ajuns să-și bage și postacii de Facebook în instituțiile publice, să le dea de lucru. Am 56 de ani și știu foarte bine că și înainte mai ajungeau lipitori de afișe electorale, dar parcă erau mai puțini și măcar știau să facă ceva. Recent, nouă ne-au dat afară directoarea, iar în locul ei l-au adus pe directorul de la altă instituție care ține de Consiliul Județean. Omul nu știe absolut nimic despre activitatea pe care ar trebui s-o gestioneze, dar important e că l-a pus partidul, adică unul dintre cele de la guvernare ”, spune o angajată a unei instituții publice, la nivel de județ.

Un scandal monstruos a fost și la schimbarea inspectorilor școlari, acum doi ani, când au rămas fără funcții chiar și unii dintre cei care aveau posturile câștigate prin concurs. În ultimul timp nu s-a mai ținut cont nici măcar de faptul că cei dați afară ilegal, pentru a li se face loc în instituții unor oameni ai partidelor politice, dau statul în judecată și câștigă procesul, apoi primesc despăgubiri uriașe, dar și posturile și funcțiile înapoi, statul plătind uneori două sau trei salarii pentru același post, dacă angajații, inclusiv directori sau șefi de departamente se întorc și posturile se dublează sau chiar se triplează. Toate se plătesc din bani publici.    

Cea mai vizibilă legătură între fraudele de la angajare este miza electorală. Deși este cunoscut modul de operare în cazul alegerilor, când fiecare astfel de angajat la stat îi e dator partidului să aducă voturi, nu s-a anchetat niciodată situația bugetarilor din această perspectivă, iar „vânătoarea” DNA vizează doar anumite persoane.