Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există o splendidă carte a unei doamne, Elena Precupeţu, o carte ingrijită cu eleganţă de Adrian Majuru.
Există o splendidă carte a unei doamne, Elena Precupeţu, o carte ingrijită cu eleganţă de Adrian Majuru.
O carte despre Bucureşti pe numele ei "Mahalaua precupeţii vechi". O confesiune! Capitolul despre Sărbătorile de iarnă este fascinant. Vi-l spun şi dumneavoastră.
Sărbătorile de iarnă incepeau cu ziua Sfăntului Nicolae. Apoi venea Crăciunul, care era cea mai mare sărbătoare şi cea mai frumoasă. Noi insă incepem acum pregătirile de Anul Nou. Pe vremea copilăriei mele, Revelionul nu se sărbătorea cu gălăgie mare, ci aşa cum se sărbătoreşte şi acum in Occident.
OBICEIURI. Se servea o masă uşoară de seară. Apoi căteva dulciuri. Şi imediat după miezul nopţii, fiecare se retrăgea in camera lui. Adevărata petrecere se făcea in ziua de 1 ianuarie, pentru care se pregătea un curcan mare la cuptor, un mieluţ, de asemeni drob de miel şi nelipsita ciorbă de potroace pentru zilele următoare. Masa era plină cu trufandale, salată verde, roşii, castraveţi şi se deschidea neapărat cu salată de bÅuf, frumos ornată. Apoi veneau plăcintele şi prăjiturelele. Nu aveam invitaţi numeroşi ca la Crăciun, ci doar pe Tanti Mica şi soţul ei, unchiul Ionel. Unchiul Ionel erra cofetar-şef la Capşa şi ne aducea un tort mare de ciocolată ornat cu un bucheţel de trandafiri din zahăr şi fructe confiate.
TIMPUL NOU. Bucureştiul in zilele de iarnă arată altfel. Sărbătorile şi obiceiurile se păstrează in vreme. In noaptea Anului Nou, de Sfăntul Vasile, care popular se numeşte Săn Văsăi, se face de ursită şi fata invocă apele curgătoare, luna, stelele, focul: Bună seara, Săn Vasile,/ Eu nu mă spăl/ De zăioasă/ De leproasă,/ Dar mă spăl de ură,/ De făcătură/ Să rămăn peste an/ Curată,/ Luminată/ Ca Sfăntul Soare cănd răsare/ Ca apa din fundul pămăntului/ La soare/ Eu mă rog, Sfinte Vasile,/ Să-mi trimiţi ursitul meu/ De trei ori URSAT/ De Dumnezeu dat/ De buni oameni indemnat/ Să-l visez la noapte/ Să-mi dea inelul de măritat/ De sub punte/.Bunică, hai spune, ţi-aduci aminte de Anul Nou, cum e?
E noaptea in care nu se doarme, Doamne Ferească! Trebuie să laşi totul deoparte şi să te ocupi de timp. Şi să fii serios. Dar serios de tot. In noaptea asta timpul se face NOU. Dacă n-ar fi aşa, s-ar sfărşi lumea. Stingem o lumină, care era timpul vechi şi obosit, şi aprindem alta nouă, care e timpul nou şi Anul Nou. Şi cine doarme-n noaptea asta e leneş tot anul. Şi se mai spune că-n noaptea asta cerurile se deschid şi dorinţele se implinesc.
O carte despre Bucureşti pe numele ei "Mahalaua precupeţii vechi". O confesiune! Capitolul despre Sărbătorile de iarnă este fascinant. Vi-l spun şi dumneavoastră.
Sărbătorile de iarnă incepeau cu ziua Sfăntului Nicolae. Apoi venea Crăciunul, care era cea mai mare sărbătoare şi cea mai frumoasă. Noi insă incepem acum pregătirile de Anul Nou. Pe vremea copilăriei mele, Revelionul nu se sărbătorea cu gălăgie mare, ci aşa cum se sărbătoreşte şi acum in Occident.
OBICEIURI. Se servea o masă uşoară de seară. Apoi căteva dulciuri. Şi imediat după miezul nopţii, fiecare se retrăgea in camera lui. Adevărata petrecere se făcea in ziua de 1 ianuarie, pentru care se pregătea un curcan mare la cuptor, un mieluţ, de asemeni drob de miel şi nelipsita ciorbă de potroace pentru zilele următoare. Masa era plină cu trufandale, salată verde, roşii, castraveţi şi se deschidea neapărat cu salată de bÅuf, frumos ornată. Apoi veneau plăcintele şi prăjiturelele. Nu aveam invitaţi numeroşi ca la Crăciun, ci doar pe Tanti Mica şi soţul ei, unchiul Ionel. Unchiul Ionel erra cofetar-şef la Capşa şi ne aducea un tort mare de ciocolată ornat cu un bucheţel de trandafiri din zahăr şi fructe confiate.
TIMPUL NOU. Bucureştiul in zilele de iarnă arată altfel. Sărbătorile şi obiceiurile se păstrează in vreme. In noaptea Anului Nou, de Sfăntul Vasile, care popular se numeşte Săn Văsăi, se face de ursită şi fata invocă apele curgătoare, luna, stelele, focul: Bună seara, Săn Vasile,/ Eu nu mă spăl/ De zăioasă/ De leproasă,/ Dar mă spăl de ură,/ De făcătură/ Să rămăn peste an/ Curată,/ Luminată/ Ca Sfăntul Soare cănd răsare/ Ca apa din fundul pămăntului/ La soare/ Eu mă rog, Sfinte Vasile,/ Să-mi trimiţi ursitul meu/ De trei ori URSAT/ De Dumnezeu dat/ De buni oameni indemnat/ Să-l visez la noapte/ Să-mi dea inelul de măritat/ De sub punte/.Bunică, hai spune, ţi-aduci aminte de Anul Nou, cum e?E noaptea in care nu se doarme, Doamne Ferească! Trebuie să laşi totul deoparte şi să te ocupi de timp. Şi să fii serios. Dar serios de tot. In noaptea asta timpul se face NOU. Dacă n-ar fi aşa, s-ar sfărşi lumea. Stingem o lumină, care era timpul vechi şi obosit, şi aprindem alta nouă, care e timpul nou şi Anul Nou. Şi cine doarme-n noaptea asta e leneş tot anul. Şi se mai spune că-n noaptea asta cerurile se deschid şi dorinţele se implinesc.
Anul Nou odinioară
In 1933, ziariştii de la Realitatea Ilustrată aşteptau noaptea de Revelion cu voie bună. Imaginaţi-vă! Revelionul şi Anul Nou pe o insulă sudică cu soare văratic şi valuri albastre. Cine ar mai fi trist in asemenea imprejurare? Aţi mai continua să trăiţi mai departe ca in ziua dinainte, ca in ceasul care a trecut. Să privim anul care tocmai s-a risipit ca pe un film grotesc ce tocmai s-a sfărşit. Aţi propune insă ceva de soiul acesta: voi fi bun, voi fi cumsecade⦠aceasta este numai o slăbiciune a dispoziţiei momentane⦠Azi trebuie să ne inveselim de toate acestea, căci totul a trecut. Azi ne dăm seama ce fericiţi am fi putut fi sub masca noastră cotidiană, unde se ascundea de fapt bucuria.
- Anca Alexe
Â
â Tradiţii străvechi la innoirea timpului â Sfăntul Vasile, un model de milă creştină â Bradul inceputurilor â Poftiţi in trăsură, cuconiţe şi boieri! â Balul de Anul Nou, ieri şi azi â Urăţii satului, scoşi la stradă â Sărbători haiduceşti in Poiană â Datini de Anul Nou
Â
Citește pe Antena3.ro
