Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Descendent al unei familii bine situate (tatăl, Dimitrie - inginer-agronom cu doctorat la Paris), Cezar Petrescu devine, după Primul Război Mondial, unul dintre cei mai de succes prozatori ai literaturii române. Debutul editorial din 1922 cu «Scrisorile unui răzeș», ca și următorul volum, «Drumul cu plopi», sunt de un tradiționalism cuminte, însă «Întunecare» (1927) va fi una dintre piesele sale grele, roman-reper despre trauma și deziluziile Primului Război”, remarca istoricul literar Paul Cernat în pripa unei minibiografii închinate lui Cezar Petrescu. Facem loc, în continuare, crochiului profesorului Cernat: „O mențiune specială merită proza sa fantastică, mai ales «Omul din vis» și gotica «Aranca, știma lacurilor», apărute în paralel cu «Întunecare». Dintre zecile de romane prin care spera să-i concureze pe Balzac și Zola într-o «Cronică românească a veacului XX», câteva sunt solide: «Calea Victoriei», «Oraș patriarhal», «Duminica Orbului», «Simfonia fantastică», «Baletul mecanic», «Apostol», parțial «Ochii strigoiului», «Aurul negru», «Comoara regelui Dromichet»”.
Cu banii de pe o singură carte și-a ridicat o vilă
„Foarte inegale, dar nu lipsite de interes - aprecia Paul Cernat - sunt «Plecat fără adresă. 1900», «Greta Garbo», «Miss România», «La Paradis general» sau uitatul «Kremlin». Apropierile de Paul Bourget, Maurice Barrès și, de ce nu, Theodore Dreiser nu sunt lipsite de sens. N-a ratat aproape niciun subiect major al actualității sau al istoriei recente, de la răscoala din 1907 (căreia i-a dedicat o trilogie) la războaiele mondiale, afacerile de corupție, impactul exploatărilor capitaliste occidentale sau cutremurul din 1940”. Mai departe: „Cine vrea să-și facă o imagine mai complexă despre lumea interbelică nu trebuie să-i rateze cărțile - recomanda Cernat. Modestă calitativ, biografia romanțată a lui Eminescu i-a adus câștiguri fabuloase - din banii încasați și-a ridicat vila de la Bușteni. I s-au reproșat senzaționalismul, verbiajul gazetăresc, facilitatea, însă dinamismul epic, observația de medii sociale și ideile ingenioase fac din el unul dintre rarii noștri romancieri pursânge”. De reținut, nu?
A susținut politica autoritară, dar antilegionară a lui Carol al II-lea
„Prieten din junețe cu Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu a înființat alături de el gazeta politică de scandal «Hiena» (1919) și, mai târziu, «Cuvântul» (preluată ulterior de Nae Ionescu) și «Curentul». Publicist asiduu în presa mainstream, cu opinii interesante despre fenomenul literar la zi, Cezar Petrescu s-a numărat (în 1921) și printre fondatorii revistei Gândirea, alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu, Nichifor Crainic și Ion Pillat. Bun amic cu Mateiu Caragiale, a intermediat apariția «Crailor de Curtea-Veche»”, mai dezvăluia Paul Cernat. „Conservator social, considerat un neosămănătorist à outrance, a susținut, ca și Arghezi, Gusti sau Ralea, politica autoritară, dar antilegionară a lui Carol al II-lea (Cezar Petrescu a fost în acei ani director al «României literare» și al ziarului «România», suprimat în 1940). După 1945 s-a reorientat oportun, spălându-și vechi «păcate» prin adeziunea la programul democrației populare și reoficializându-se cu spor”. Deh, cine nu se adaptează, piere...
Anii ’50: literatură pe linie
„După nu tocmai convingătoarele «Adăpostul Sobolia» și «Războiul lui Ion Săracu», volumele «Două inimi tinere», «Vino și vezi!», «Ai noștri ca brazii», «Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine», romanul «Vladim. Sau drumul pierdut» (nu lipsit de merite) sau piesa «Nepoții gornistului» (în colaborare cu M. Novicov) sunt standarde ale literaturii pe linie din anii ’50. Bun autor de literatură pentru copii («Pif, Paf, Puf», «Neghiniță» ș.a.), Cezar Petrescu a dat o capodoperă a genului în impresionantul «Fram, ursul polar», unde drama dezrădăcinării capătă semnificații universale. A avut și discipoli - Vintilă Corbul este cel mai proeminent dintre ei”. Ultimele tușe: „Victimă a propriului succes, rău citit adesea de critici cu pretenții (care i-au influențat pe destui critici urechiști), Cezar Petrescu e un romancier mult prea important și cu un proiect prea ambițios pentru a fi expediat pe ne(re)citite. Prozatorii noștri au destule de învățat de la el”.
Când nu scria, Cezar desena, picta, colora
O pasiune mai puțin cunoscută a lui Cezar Petrescu a fost desenul. „Lucrările sale, unele simple crochiuri realizate pe file răzlețe, altele, mult mai elaborate, dezvăluie o ocupație constantă a scriitorului. „Muzeul Național al Literaturii Române Iași deține un bogat fond cu lucrări de grafică ale lui Cezar Petrescu, majoritatea acestora fiind portrete, individuale și de grup, multe, cel mai probabil, ale cunoscuților vremii. Cea mai mare parte a lucrărilor nu sunt datate și nici semnate. Singura modalitate de a le identifica rămâne antetul de pe hârtiile cu desene, ce indică perioada în care scriitorul era director al periodicelor «România», respectiv «Gândirea»”, sesiza muzeografa Andreea Tacu. Într-un dialog din 1932 cu Georgetta Ciocâlteu, Cezar Petrescu mărturisea: „În loc să lucrez cu sporul cuvenit în acest timp, mă surprind desenând pe marginea hârtiei”.
„Vagabond la drum”
„Dacă pentru scurte momente evada în desene făcute-n grabă, schițe, crochiuri pe marginea hârtiei, scriitorul are și lucrări asupra cărora a stăruit, atenția pentru detalii fiind evidentă - mai evidenția Andreea Tacu. Printre cele mai elaborate se numără câteva portrete inspirate din operele unor artiști români cunoscuți, precum Iosif Iser (1881-1958), sau străini, precum Jean-Louis Forain (1852-1931)”. O lucrare ce se remarcă prin expresivitate, pictată de Cezar Petrescu în 1916, printre puținele datate și semnate de autor, este cea intitulată Vagabond la drum, realizată în tuș și acuarelă. „Aceasta a intrat în patrimoniul MNLR Iași în anul 1996, fiind donată, împreună cu alte piese, de Smaranda Chehata și Corina Bărbat, surorile scriitorului” a încheiat muzeografa Andreea Tacu.
Citește pe Antena3.ro
Un om pierdut...
Într-un tulburător schimb de scrisori cu Panait Istrati, Cezar Petrescu se confesa fără rețineri: „Vezi dumneata, eu dintr-un punct de vedere, din unicul punct de vedere valabil, sunt un om pierdut. Un literator. Un profesionist. Ce poate fi mai iremediabil pierdut? Prins într-un angrenaj de unde nu mai este scăpare, scriu cărți, scriu una după alta, cu monotonia aproape pasivă a meșteșugarului care bate cuie în talpă, pe scăunașul lui de la fereastră, în subsol. Și cu mizeria conștiinței că fac ceva mai puțin folositor lumii, ca o calfă care bate țintele în talpă”.
Jurist de meserie
Cezar Petrescu a învățat la Școala Inferioară de Agricultură din satul natal, unde a fost profesor și tatăl său. A început cursurile liceale la Roman, dar le-a continuat la Iași, la Liceul Național, unde a susținut bacalaureatul în 1911. A urmat apoi Facultatea Juridică din Iași. În timpul studenției, s-a afirmat ca publicist și gazetar, prin articole semnate în „Facla” lui N.D. Cocea și „Cronica” lui Tudor Arghezi.
Premiat și de regaliști, și de comuniști
Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 de volume publicate: romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică, literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică. Se remarcă prin faptul că și-a grupat majoritatea creațiilor literare în cicluri tematice. Cezar Petrescu a obținut Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 (pentru piesa „Nepoții gornistului”).
Vila scriitorului, donată statului
Cu banii câștigați în urma publicării trilogiei („Luceafărul”, „Nirvana”, „Carmen Saeculare” - 1935-1936) dedicate lui Mihai Eminescu, descurcărețul Cezar Petrescu a cumpărat, în 1937, o casă impunătoare la poalele Bucegilor, în Bușteni, unde a locuit, alături de propria mamă, până în 1961. După moartea scriitorului, moștenitorii au donat casa statului, împreună cu tot ce se afla în ea. Vila a devenit, în 1967, „Casa memorială Cezar Petrescu”.
130 de ani s-au împlinit pe 1 decembrie 2022 de la nașterea lui Cezar Petrescu
„Ce lecție de istorie vie oferă proza lui, și ce bine ne-ar prinde azi niște cezarpetrești!”, Paul Cernat, critic literar
„I s-au reproșat senzaționalismul, verbiajul gazetăresc, facilitatea, însă dinamismul epic, observația de medii sociale și ideile ingenioase fac din el unul dintre rarii noștri romancieri pursânge”, Paul Cernat, critic literar
1931 a fost anul în care Cezar Petrescu a obținut Premiul Național pentru Literatură. În 1955 a fost ales membru al Academiei Române
„Victimă a propriului succes, rău citit adesea de critici cu pretenții, Cezar Petrescu e un romancier mult prea important și cu un proiect prea ambițios pentru a fi expediat pe ne(re)citite”, Paul Cernat, critic literar
Sursa foto: Muzeul Literaturii Române Iași
