Cinci motivatii posibile ale rapirii

Scenarii - Rapitorii actioneaza dupa cateva clisee

PARADOX. Scapata din mainile rapitorilor, jurnalista italiana Giulianna Sgrena, victima a tirului americanilor

Cinci motivatii posibile ale rapirii Criza ziaristilor romani rapiti in Irak, despre soarta carora, pana acum, nu se stie nimic, permite, numai pe baza unor acte similare care au avut loc in ultimii trei ani, construirea unor scenarii:

Rapiti de o grupare rebela pentru a se cere rascumparare sau de infractori care fac un business din rapirea de straini, pentru ca apoi sa-i revanda rebelilor. Capturati in scopuri politice, avand in vedere ca Romania are in Irak 800 de militari, pentru ca apoi sa se poata cere, in schimbul eliberarii, retragerea.

Reglare de conturi intre grupari irakiene, de fapt intre putere si opozitie. Varianta "tinta falsa", adevaratul vizat fiind omul de afaceri irakiano-americano-roman. Rapirea ar putea fi o metoda de mediatiare a opozitiei din Irak. (Irina Cristea, Ana Ilie, Anca Aldea)

Rapiti pentru bani

Obtinerea unor insemnate sume de bani reprezinta, pentru multe dintre gruparile teroriste din Irak, principalul motiv pentru care recurg la rapirea strainilor. Fie ca "platitorii" sunt guverne nationale sau firmele straine ai caror angajati le cad victime, rascumpararile variaza de la cateva sute de mii la milioane bune de dolari. Autorii acestor atacuri sunt grupari interesate nu atat de incarcatura politica a situatiei din Irak, cat de propria supravietuire si inarmare.

Cea mai recenta victima a unor astfel de rapitori a fost suedezul de origine irakiana Minas Ibrahim al Yussufi. Dupa ce l-au lasat sa faca, prin intermediul unei inregistrari video, apeluri disperate catre regele Suediei si chiar catre Papa Ioan Paul al II-lea, membrii gruparii Brigada de Martiri pentru Razbunare au cerut in schimbul eliberarii ostaticului suma de 4 milioane de dolari. Al Yussufi a fost pus in libertate dupa aproape o luna de negocieri, in jurul datei de 18 martie. Un alt caz clar in care rapitorii au urmarit interese strict financiare a fost rapirea mai multor soferi indieni angajati ai unei firme kuweitiene care opera in Irak. Ostaticii au fost eliberati dupa ce contractorul kuweitian a scos din buzunar suma de 500.000 de dolari, plangandu-se apoi ca se simte de parca ar fi fost jefuit la drumul mare. Un pret mult mai mic au obtinut rapitorii ziaristului tunisian Raad Beriej al Azzawi, rascumparat contra sumei de 7.000 de dolari.

Au existat insa si cazuri in care banii nu au facut parte dintre revendicarile gruparilor teroriste, dar au sfarsit prin a rezolva o criza de acest gen. Este cazul Simonei Pari si Simonei Toretta, voluntarele italiene rapite in toamna anului trecut. Desi, initial, rapitorii le conditionasera eliberarea de retragerea din Irak a numerosului contingent italian, cele doua femei au ajuns tefere acasa, fara ca picior de militar sa faca pasul inapoi din Irak. Guvernul de la Roma s-a straduit sa dezminta zvonurile potrivit carora viata celor doua Simone a fost rascumparata cu un milion de dolari, dar nu a fost foarte convingator. Un milion de dolari i-a costat pe italieni si viata jurnalistei Giuliana Sgrena, eliberata luna aceasta. La fel au stat lucrurile in cazul jurnalistilor francezi Christian Chesnot si Georges Malbrunot. Desi autoritatile franceze au negat ca le-ar fi dat vreun ban rapitorilor, presa din aceasta tara a sustinut cu tarie contrariul. O alta tactica utilizata tot mai recent in Irak este trecerea ostaticilor prin "mainile" mai multor grupari intermediare.

Motive politice

Printre zecile sau chiar sutele de grupari teroriste din Irak care se "ocupa" cu rapirile de straini, exista cateva mai importante si mai influente, care sunt motivate de crezuri politice. Aceste grupari sunt in principal compuse din simpatizanti ai fostului dictator Saddam Hussein sau ai clericului radical siit Moqtada Sadr, care au tot interesul sa se faca auziti ca opozanti ai actualei puteri proamericane instalate la Bagdad. In plus, Jihadul Islamic, sau "razboiul sfant", este o motivatie extrem de puternica pentru teroristii care doresc sa ii vada pe membrii coalitiei plecati din Irak. Atentatele cu masini-capcana sau mortiere folosesc la intimidare, insa doar rapirile de cetateni straini dau cu adevarat rezultate spectaculoase in acest sens.

Italia a fost una dintre tarile cele mai vizate de actiunile rebelilor, care au sperat ca, prin rapirea unor jurnalisti sau chiar simpli cetateni de origine italiana, pot obtine retragerea trupelor pe care Roma le-a desfasurat in Irak. Ziaristul italian Enzo Baldoni, in varsta de 56 de ani, angajat al ziarului Diario, a fost rapit la 19 august anul trecut, in apropiere de orasul Najaf si, in schimbul eliberarii, rapitorii au cerut ca Italia sa se retraga. Jurnalistul a fost executat la scurt timp, dupa refuzul categoric al Romei. Soarta lui a avut-o si fotograful italian

Salvatore Santoro, in varsta de 52 de ani, si agentul de securitate Fabrizio Quattrochi. Pentru ca opinia publica italiana s-a scandalizat de refuzul categoric al Italiei de a se retrage si de executiile celor rapiti, de multe ori difuzate pe Internet, Executivul de la Roma a actionat cu mai multa prudenta in celelalte cazuri de rapiri.

Pentru doua voluntare italience care lucrau pentru o organizatie umanitara din Irak, rapite tot cu scopul de a forta retragerea trupelor, Roma a platit bani grei. Insa nici de aceasta data Italia nu a anuntat ca se va retrage. Abia dupa "cazul Sgrena", ziarista tinuta ostatica timp de o luna de teroristi, care au cerut initial ca italienii sa paraseasca solul irakian, dar apoi s-au multumit cu o recompensa grasa, premierul Berlusconi a considerat ca a venit momentul sa-si reconsidere pozitia si a decis sa inceapa retragerea in septembrie. Alte victime au avut mai mult noroc totusi. Micah Garen, seful unui trust de presa american, a fost rapit la 14 saugust 2004 si amenintat cu asasinarea daca SUA nu se retrag din orasul Najaf in decurs de 24 de ore. Evident, americanii nici nu s-au clintit la aceasta cerere. Garen a fost eliberat ulterior, in circumstante destul de neclare.

REGLARI DE CONTURI

Reglarile de conturi intre gruparile irakiene, adica intre simpatizantii actualei Puteri de la Bagdad, pe de o parte, si simpatizantii Opozitiei, pe de alta parte, pot reprezenta una dintre explicatiile pentru rapirea celor trei jurnalisti romani. "Cheia" unei astfel de ipoteze ar fi afaceristul Munaf Mohamed, initiatorul, sponsorul, ghidul si translatorul acestei deplasari. Potrivit site-ului Revista Presei, Munaf organizase vizita de documentare a celor trei jurnalisti pentru a prezenta Irakul la momentul transferului de puterea sunnita la cea siita, dupa alegerile din ianuarie. Apropierea lui Munaf de tabara sunnita putea face din el si, implicit, din jurnalistii veniti sa redea perspectiva sa asupra realitatii din Irak o tinta pentru adversarii lui irakieni.

VARIANTA "TINTA FALSA"

Potrivit acestui scenariu, ziaristii romani ar fi doar o "tinta falsa", adevaratul vizat fiind omul de afaceri irakiano-american care ii insotea pe cei trei. Este posibil ca rapitorii sa aiba de reglat conturi cu Munaf Mohamed, romanii fiind doar "victime colaterale" ale acestei rapiri. De altfel, s-a mai intamplat ca, in timp, sa cada prada rapitorilor, din greseala, alte persoane decat cele vizate, asa cum este cazul unui jurnalist australian, capturat in Bagdad de catre membrii unui grup obscur, care i-a convins pe rapitori sa caute numele sau pe motorul Google pe Internet si sa se convinga ca este, intr-adevar, ziarist. John Martinkus de la televiziunea australiana SBS a scapat astfel basma curata dupa numai 24 de ore de "detentie" in mainile rebelilor. Martinkus a fost prins de rebelii irakieni intr-o zona interzisa din Bagdad, unde fusese sfatuit sa nu ajunga, au explicat ulterior autoritatile australiene. Aproximativ prin aceeasi situatie au trecut, in februarie, doi corespondenti ai televiziunii indoneziene Metro TV in Irak. Ei au disparut pe drumul care leaga orasul Ramadi, din vestul tarii, de capitala irakiana. Potrivit unor comunicate ulterioare, jurnalistii inchiriasera un autoturism pentru a se deplasa in voie prin Irak. Autoritatile indoneziene au anuntat ca disparitia a avut loc in asa-numitul "Triunghiul sunnit", regiune in care insurgentii detin in continuare controlul. Dupa sase zile petrecute printre insurgentii gruparii Armata razboinicilor, cei doi indonezieni au fost eliberati, pentru ca nu ei fusesera vizati.

METODA DE MEDIATIZARE

Un alt scenariu ar putea fi legat doar de cruzimea rebelilor si de dorinta lor de a fi mediatizati. Numai ca, in timp, astfel de cazuri s-au finalizat tragic. Este vorba despre cameramanul francez Fred Nerac, angajat al postului de televiziune britanic ITN, care a fost dat disparut in apropiere de orasul Basra in martie 2003, de atunci nemaistiindu-se nimic despre el, cea mai probabila varianta fiind aceea ca, dupa ce cazul a fost intens mediatizat, rapitorii l-au ucis. De asemenea, jurnalista Florence Aubenas, de la cotidianul francez Liberation, si Hussein Hanoun Al-Saadi, asistentul sau irakian, au disparut in urma cu 80 de zile din hotelul unde locuiau.