Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"4 mai 1882
Bucurestiul este toropit de lancezeala calda a unui soare torid. Arzi sub aceste raze de foc, strazile sunt albe de praf, caramizile caselor sunt ca florile si gradinile cu parfumuri dulci, pline de greieri. Pe timpul zilei, toate conacele par sa doarma cu obloanele inchise, de unde nu se aude nici un zgomot. Este melancolia profunda a sezonului mort.
Seara, toropeala dispare putin cate putin, iar orasul se trezeste; cafenelele se umplu, locuri pline de zgomot, pline de lume, de oameni care discuta, se vaicaresc si se ametesc cu cuvinte tumultuoase in aceasta limba savuroasa si nonsalanta care canta si tipa in acelasi timp. In fata la Capsa se serveste inghetata la un sir de mese si de scaune in care infloresc frumusetile zilei, istovite si un pic indispuse, agitand languros si molatic evantaiul atat de scump iubirilor. Cu cat anotimpul avanseaza, cu atat sunt mai stralucitoare serile saptamanale la doamna Oteteleseanu. Ea primeste in fiecare duminica in salonul central. Sub lumina lustrelor, sub palida sclipire a lunii, se converseaza, se flirteaza, se hoinareste si se divagheaza. In cosul de flori proaspete o remarcam mai ales pe doamna Olga Mavrogheni, doamna de onoare, mai frumoasa ca niciodata, abia revenita din Italia, in toaleta neagra sub o ploaie de jais si de flori; printesa Natalia Filipescu, sufletul tuturor acestor seri, incantatoare in albastru pal, coplesita de trandafiri naturali culesi din propria gradina; doamna Irina Campineanu, spirituala si vesela ca intotdeauna, intr-o magnifica toaleta pariziana, brosata in intregime cu garoafe. Printre frumoasele elegante le remarcam, de asemenea, pe doamnele Maria Falcoianu, Ecaterina Lahovary, Ecaterina Florescu, Simona Lahovary etc. Apoi, un delicios buchet de tinere. Domnisoara Gradisteanu, domnisoara de onoare a reginei, atat de draguta in negru, domnisoara Assan, domnisoara Creteanu, domnisoara Panait Ghica etc.
Am ramas pana foarte tarziu duminica si, pentru ca seara era atat de placuta, multimea de invitati, atrasa de farmecul lunii si de cel al stapanei casei, s-a retras, regretand despartirea temporara.
Soseaua, pe timpul acalmiilor pe care ni le lasa ploaia, a devenit splendida in aceasta defilare a trasurilor. Deunazi, am remarcat o fermecatoare caleasca in care se etalau doua dintre elegantele noastre mondene, doamna Sofia Rosetti, cu o minunata palarie directorat, toaleta roz pal, purtand pe cap o «incroyable» acoperita de margarete; doamna Coralia Statescu, imbracata in ducesa, impodobita cu muguri; apoi atat de amabila doamna Pilat, cu un «gainsbourgh» pe cap, cu mari trandafiri Paul-Néron, si domnisoarele Laptew, care-si ascundeau gratioasele lor capete sub palarii Bateaux, numite Cache-Beautés, ultima moda la Paris si atatea altele a caror enumerare ne-ar lua prea mult timp, dar pe care le vom reintalni cat de curand."
Regulile flirtului la sfarsitul secolului al XIX-lea
In 1882 apare in Statele Unite un cod al bunelor maniere intitulat "Comportamentul nostru: manierele, purtarea si felul de a se imbraca ale celei mai rafinate societati", scris de John H. Young. Cartea, de mare succes peste Ocean, are o circulatie europeana "de masa" si ajunge foarte repede sa fie citita de lumea buna bucuresteana.
Trebuie reamintit ca suntem in Epoca victoriana (1840-1900), moment in care se accentuau ideile privind moralitatea si puritanismul. Femeile acestei perioade aveau drept constrangeri: sa fie pure, altruiste, intelegatoare, fermecatoare, multumite cu ceea ce primesc sau, utilizand expresia deja consacrata in istoria mentalitatilor victoriene, sa fie "ingerii din casa"...
Acestor femei perfecte le era interzis sa flirteze, asa incat au inventat noi coduri prin care sa-si exprime starea de spirit si, desigur, sa transmita semnale inteligibile pentru ceilalti. Existau mai multe maniere prin care femeile isi aratau "disponibilitatea" sau "refuzul", insa cea mai des folosita se ajuta de evantai. Un accesoriu cotidian, din dantela, matase, pene, piele, lemn, fildes etc., evantaiul era un fel de instrument de codificare a mesajelor, iar domnii aveau "datoria" de a intelege regulile comunicarii nonverbale. Trebuia ca doamnele sa fi deprins urmatoarele sapte gesturi si posturi pentru a-si transmite corect mesajele:
"1. Miscarea foarte rapida a evantaiului insemna ca posesoarea acestuia e furioasa, compania fiind pentru ea iritanta;
2. O miscare lenta a evantaiului arata fie dezinteresul fetei pentru conversatie sau pentru persoana din fata ei, fie faptul ca aceasta e logodita, astfel incat atentia care i-o acorda un strain e nepotrivita;
3. Evantaiul asezat langa inima si privirile peste evantai ii spun unui barbat ca posesoarea este indragostita de el;
4. Evantaiul pe jumatate deschis ce atinge buzele exprima si el iubirea;
5. Un evantai inchis degraba se traduce ca un gest de ura;
6. Un evantai inchis normal si lovit de palma inseamna sfarsitul oricarei conversatii;
7. Mutarea evantaiului dintr-o mana intr-alta il anunta pe partenerul de conversatie ca exista un spion care le urmareste discutia". (Lucian Pricop)
Traducere din limba franceza de Lucian Pricop
Continuare in numarul urmator
Citește pe Antena3.ro
