Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Persoanele care trebuie sa-si reocupe resedintele de iarna de la Paris incep deja sa plece. Luni dimineata gara gemea de multime. Numerosi prieteni venisera s-o salute pe doamna Acika Filipescu, care ne parasea pentru a pleca in Franta. In asistenta numeroasa am remarcat, in ciuda orei matinale, pe domnul si doamna Jean Vacarescu, pe doamna Cleopatra si pe domnisoara sa, pe domnul si doamna George Duca etc.
Doamna Filipescu s-a decis sa ramana in strainatate pana ce fiul ei, domnul Nicolae Filipescu, o sa-si termine studiile. Vrea sa supravegheze cu grija materna educatia fiului; sa-i fie alaturi pentru a-l feri de dificultatile metropolei si pentru a-l readuce in tara ca barbat demn de numele pe care-l poarta.
Dupa "Amicul Fritz" din care eu nu am vazut decat primele doua acte si despre care sunt multe lucruri de spus, teatrul romanesc a jucat duminica seara "Strigoiul" – piesa fantastica, care pare reusita. Cea de-a doua, pentru marele public, este chiar o piesa artificiala scrisa dupa reteta. Trebuie sa traiesti inainte de toate.
Lumea inteligenta nu catadicseste sa incurajeze scena nationala.
Am oferit toate argumentele posibile; insa publicul ramane surd si isi conduce pasii spre toate trupele straine care sosesc in capitala, chiar si spre cea chinezeasca care a sosit. "Strigoiul" – melodrama clasica, cu oarece farmec, este foarte bine montata si mai ales interpretata cu talent. Domnul Velescu, ale carui progrese se vad in fiecare zi, joaca personajul fantastic Douglas cu multa originalitate.
El i-a dat o dimensiune supranaturala pe care o cere rolul si la al doilea act, in scena duelului si a mortii, a entuziasmat toata sala care l-a bisat. Domnul Manolescu este un june prim care si-a castigat deja locul in primul rang al artei. In fiecare rol, el cauta o creatie si ajunge deoseori s-o gaseasca. Are multa verva si o tinuta corecta, o buna memorie si priza la public. Domnul Mateescu este comicul pe gustul salii. Imparte laurii cu domnul Iulian. Este perfect, este un artist in toata puterea cuvantului. Identifica in rolurile sale caracterul si creeaza un personaj, am putea spune, original. El simte, evoca personajul pe care-l reprezinta, ii ia sufletul...
Damele, in ciuda intregii galanteriei pe care le-o datoram, nu sunt, ca talent, la inaltimea frumusetii lor fizice.
Doamnele A. Popescu si Vasilescu sunt, ca joc, foarte abile; ca dictie, de asemenea; ca artiste, foarte abile, mai ales cand poarta negru. Sala este ticsita. Ciorchine de capete umane se inalta in scara in lojile cele mai de sus.
In loji, o multime de femei frumoase, dar nici una cunoscuta. La parter se ingramadeste lumea stransa ca sardinele. Spectacolul s-a terminat foarte tarziu si piesa a avut un mare succes.
Luni, sala Bossel pentru a patra oara – "Carnavalul unei mierle albe". S-a ras ca de obicei. Buna interpretare, dar putini spectatori. La "Orfeu" s-a repetat cu usile inchise "Micul duce". Rarii privilegiati care au avut onoarea sa fie admisi la repetitii au revenit incantati. Premiera va fi in curand.
A fi artist in vremurile noastre este mai bine decat orice. Viata e o sarbatoare si se castiga un milion de pe-o zi pe alta. Astfel, doamna Sarah Bernhardt a fost angajata la Bossel pentru cinzeci de reprezentatii pentru un milion cinci sute de franci. Va pleca pe 21 aprilie. Va absenta 135 de zile. Marea artista va juca in "Dama cu camelii", "Frou-frou", "Ruy-Blas", "Hernani" si "Foedora", pe care mai bine ar face-o vodevil. Ea va pleca cu domnul M. Damala si Dieudonné.
Marti seara, mare serata a lumii elegante. Ca noutate – ii vom asculta pe italieni. Stapana casei a adoptat albastrul drept culoare dominanta.
Scena de altadata
Initial sub numele de Gradina Guichard, "Orfeu" se afla pe Strada Stirbei-Voda, la nr. 12 si se intindea pana in Strada Campineanu (spatiu pe care s-a construit ulterior magazinul "Muzica"). O prima consemnare dramatica dateaza din 10 mai 1879, cand trupa condusa de C. Teodorini si Theodor Vasiliu deschide stagiunea de vara cu vodeviluri, comedii si drame pe gustul publicului bucurestean. Un prim nume de referinta pentru scena de la Guichard este cel al actorului Mihail Pascaly. Apoi, I.D. Ionescu, care preia afacerea, transforma gradina intr-un restaurant cu scena in interior rebotezand-o, "Orfeul Roman". Inaugurarea are loc pe 4 mai 1880. In gradina de vara, iluminata cu gaz aerian, bucurestenii ii puteau admira sau critica pe I.D. Ionescu, Constantin Nottara, Mihail Mateescu, Nicolae Hagiescu sau Stefan Iulian. La finele anului 1882, din pacate pentru iubitorii artei dramatice, sala Orfeu nu mai primeste autorizatie de functionare, din pricina viciilor de siguranta pentru spectatori in caz de incendiu. (Lucian Pricop)
