Claymoor – Un bal mascat la Operă

In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.

Un bal mascat la Opera
18 februarie 1883
Sambata, bal mascat la Opera, stralucitor si plin de antren. Sala era stralucitoare ca-n zilele de gala. Orchestra operei, sub abila directie a domnului Husbusch, a executat un repertoriu foarte variat, mai ales un galop care imita vechea posta si pe care publicul l-a acoperit cu aplauze. Toate lojile sunt ocupate, dar, cu toate acestea, sunt putine figuri cunoscute. Cateva rare mondene, printre care o remarcam pe doamna Vasile Boerescu, care-si incadreaza frumusetea spaniola intr-o delicioasa toaleta alba de tarina, casmir si satin albe, corsaj foarte inalt cu un prapur de lebada la gat; doamna Adolf Cantacuzino, in albastru, corsaj cuirasa brodat cu perle sclipind ca o armura semideschisa, trandafiri infrunziti pe umar, pe capul sau de arhanghel o aureola de par blond ca aurul stralucitor. Doamna Maria Eliatte, desinzand din Rubens, se detaseaza pe un fond negru din catifea, garoafe de doua culori in par.

Doamna Ecaterina Lahovary, in rochie de catifea neagra, corsaj in vechiul stil, presarat cu jais: la baza gatului, un colier din monede antice, in par, un buchet de trandafiri si liliac din care culege un fluture de briliante. Doamna Alexandru Darvariss in toaleta decoltata de asfintit de soare, batic Maria Antoaneta in vechi punct de Venetia, jerbe de trandafiri aruncate pe umar. Doamna Sofia Rosetti, foarte frumoasa, parul pudrat de diamante, un nor de gaz negru, o stea infrigurata intr-o noapte de iarna. Mai departe, intr-o alta loja, intrigand toata sala, patru aparitii misterioase ca sfincsii agitand evantaie la fel de inalte ca loja. Nimeni nu le-a putut recunoaste si nici un curios dintre cei care au venit sa-i viziteze nu a putut sa le observe chipul. Multe toalete frumose, trandafiri albastri si albi, preafrumoase chipuri, dar deloc cunoscute. Dar, in sala, exista un grup de mondeni sub masca: doamna M.H., o pasionata a ghetii, alunecand pe parchet cu aceeasi gratie ca pe lac, a facut sa albeasca aproape parul unui diplomat care se credea prea tare in intriga si doamna S. o preafrumoasa galateanca, foarte repede demascata de prezenta sotului ei. La ora trei, balul se termina si o parte din lume trece in fata celor doua restaurante pentru a cina. De aceasta data separeurile particulare erau ticsite.
Traducere din limba franceza de Lucian Pricop

Editorul romanilor
Nascut in anul 1859, la Iasi, Elias Saraga provenea dintr-o veche familie evreiasca, cu preocupari editorial-tipografice. Predecesorul sau Aizig Saraga (1770-1845) detinuse o legatorie de carti pe Ulita Bucsinescu, una dintre cele mai vechi strazi ale Iasilor, iar fiii lui Aizig, David Saraga (1816-1886) si Ihil saraga (1819-1879), au transformat indeletnicirea tatalui lor intr-o mica afacere prin infiintarea Tipografiei Buciumului Roman in anul 1850. Mostenirea merge spre fiii lui Ihil Saraga, Samoil Saraga (1857-1906) si Elias Saraga (1859-1939), care continua si ramifica profesional mica intreprindere culturala.

Elias Saraga a inceput meseria ca buchinist – vanzator de carti in iarmaroace si pe strazi – asezand o masuta intr-o bolta din dughenile Pascanu, unde aduna vechi manuscrise, tiparituri si timbre. Impreuna cu fratele sau putea fi intalnit in mai toate targurile unde vindeau carti de literatura populara. In 1884, librarii devin editori, prin infiintarea Editurii "Fratii Saraga", numita apoi "Libraria scoalelor", o forma de organizare care precede, prin filosofia culturala, "Biblioteca pentru toti". Titlurile pe care si le asuma ca editori sunt cele care i-au impus in constiinta publica. Ei sunt cei care au tiparit "Povesti, Amintiri din copilarie" si "Anecdote" de Ion Creanga (prima editie in anul 1890, imediat dupa moartea scriitorului), "Poesii" de Mihai Eminescu, carti semnate, printre altii, de A.D. Xenopol, Dimitrie Bolintineanu, I.L. Caragiale, Vasile Conta etc.

In spiritul vremurilor de atunci (care nu este mult altul in raport cu cel de azi), construiesc serii ieftine sau foarte ieftine: "Colectiune de 1 leu" (1893), unde au fost editate 70 volume, si "Biblioteca de 25 de bani" (1895), editandu-se 26 volume. Miza declarativa a editorului Elias Saraga, "se stie ca tinta principala a colectiunii noastre este de a da lumina pe langa productiunile literare contemporane si operele scriitorilor nostri vechi, punandu-le la dispozitia publicului cititor cu un pret infim", se constituie intr-un act de generozitate, chiar de patriotism, daca alfabetizarea semenilor poate fi privita ca o datorie nationala.

Elias Saraga a fost, de asemenea, si unul dintre cei mai importanti donatori de manuscrise, documente, obiecte si monede vechi catre Academia Romane, Muzeul Postei si Muzeul National de Antichitati, incat i s-a conferit medalia de aur "Serviciul credincios" (1888) ca "recompensa pentru donatiunile de documente, manuscrise si monede vechi ce a facut Academiei Romane si Muzeului National" si apoi "Meritul Cultural" in iulie 1939, pentru intreaga sa activitate editorial-cultural-literara.

Supus unor persecutii, datorate originii sale evreiesti, lichideaza tipografia din Strada Lapusneanu in anul 1932 si se retrage in Bucuresti. Moare in decembrie 1939 si este inmormantat in cimitirul evreiesc din Pacurari, conform dorintei sale testamentare. (Lucian Pricop)