Criza energetică „hrănește” criza alimentară

Conflictul militar și consecințele acestuia, prin efectul sancțiunilor, au crescut presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare cu alimente. România nu este o insulă ferită de pericole; chiar dacă dispune de resurse de energie și alimentare care i-ar putea asigura siguranță, crizele de import anulează o bună parte din avantajele naturale din „Grădina Maicii Domnului”.

Prețurile alimentelor au crescut  considerabil în ultimii doi ani și continuă să crească și mai repede în urma invaziei Ucrainei de către Rusia. În timp ce tensiunile actuale din lanțurile de aprovizionare cu alimente sunt cauzate de o serie de factori, legătura cu  criza energetică globală devine și mai pregnantă. Potrivit statisticilor ONU, numărul persoanelor care se confruntă cu insecuritatea alimentară acută s-a triplat între 2017-2021, și ar putea crește, ca urmare a conflictului dintre Rusia și Ucraina, cu 17 procente, băgând sub spectrul foametei 323 de milioane de oameni. Statistica arată că prețul alimentelor a crescut de la jumătatea anului 2020 ca urmare a pandemiei COVID-19, efectelor meteorologice nefavorabile asupra recoltelor, a restricțiilor comerciale și a creșterii rapide a costurilor inputurilor, în special energie și îngrășăminte. 

Perturbarea lanțurilor de aprovizionare

Invazia Ucrainei de către Rusia a crescut stresul asupra lanțurilor de aprovizionare cu alimente. Cele două țări sunt mari exportatoare de produse agricole, asigurând împreună 30 la sută din exporturile  mondiale de grâu, fiind totodată și mari exportatoare de îngrășăminte. Blocada porturilor la Marea Neagră a perturbat comerțul cu cereale și alte produse alimentare furnizate de Ucraina, războiul punând în pericol și recolta din acest an. Conflictul crește în continuare prețurile la energie, cu efect de propagare asupra lanțurilor de aprovizionare prin presiunea facturilor la energie și îngrășăminte. De asemenea, influența inputurilor asociate - produse agrochimice, îngrășăminte, combustibil, furaje, finanțări (dobânzi), forță de muncă - pot transfera instabilitatea dintr-un sector sau o regiune în alta, cu efect de multiplicare global. 

EXPLOZIA PREȚURILOR LA PRODUSE ALIMENTARE-CHEIE

Potrivit FAO, prețurile la o serie de produse agricole de bază au crescut semnificativ în perioada 2020-2022. Astfel, grâul este mai scump cu 120 la sută; la fel, prețurile la uleiul de palmier și cel de floarea soarelui (Ucraina este principalul producător mondial), la uleiul de rapiță au crescut de 2,2 ori. Porumbul are și el un preț mai mult decât dublu. Zahărul are o dinamică mai „dulce” de creștere, de 80 la sută, iar soia - de 56 la sută.

Ce apasă cel mai mult pe costul alimentelor?

O analiză a Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) prezintă în detaliu influența costurilor energiei asupra costurilor finale din agricultură. Îngrășămintele, produsele chimice pentru tratamentul culturilor, combustibilul și electricitatea au împreună pondere tot mai mare în costul alimentelor. Utilizarea directă a energiei include energia electrică pentru irigații. Pesticidele și îngrășămintele minerale au tehnologii mari consumatoare de energie. Se apreciază că 40-50 la sută din costurile din agricultură, în țările avansate, care sunt și mari exportatoare de produse alimentare, sunt reprezentate de consumurile energetice sau produsele care înglobează multă energie.

Prețul îngrășămintelor s-a triplat

Îngrășămintele chimice, produse energofage, au devenit tot mai scumpe. Amoniacul este punctul de plecare pentru toate îngrășămintele cu azot. Tehnologia de producere a acestora se bazează aproape exclusiv pe gaze naturale - consumul mondial fiind de circa 170 de miliarde mc; doar China folosește cărbunele pentru producerea amoniacului. Prețul îngrășămintelor chimice s-a triplat în ultimul an și jumătate, costul lor fiind strâns legat de prețurile la energie. Gazele naturale reprezintă 70-80% din costurile operaționale ale producției de amoniac și uree, baza îngrășămintelor cu azot. În ultimele luni fabrici de îngrășăminte au anunțat închideri temporare, motivând scumpirea gazelor naturale sau întreruperi de aprovizionare. Gazul natural a atins maxime istorice în Europa și Asia, iar sancțiunile aplicate Rusiei au perturbat total piața.

Oferta limitată de îngrășăminte reduce nivelul recoltelor

Rusia are ponderea principală, cu 20 la sută, pe piața mondială de îngrășăminte. Ucraina este și ea exportator regional, dar fabricile ei sunt scoase din uz. Perturbarea circuitului de îngrășăminte afectează agricultura din țările populate, dependente de importuri - India (30 la sută), Brazilia (100 la sută) - dar și a multor țări africane. Reducerea fertilizării cu azot are impact negativ imediat în recolte, accentuând lipsa de produse alimentare, iar în cazul orezului, cea mai consumată hrană de bază din lume, extinde spectrul foametei în Asia și Africa.

Recomandări de la IEA

Analiza IEA privind impactul costurilor energiei asupra agriculturii și industriei alimentare cuprinde și o serie de recomandări pentru guverne și organizațiile internaționale. În contextul conflictului militar din Ucraina, este importantă eliminarea restricțiilor comerciale privind îngrășămintele și extinderea cooperării internaționale în domeniul energiei. IEA recomandă cultivatorilor să crească eficiența utilizării nutrienților pentru a reduce cererea de îngrășăminte fără a reduce randamentul culturilor. Experții Agenției avertizează că tensiunea pe piața gazelor va continua pe termen mediu, cantitățile suplimentare de GNL (gaz natural lichefiat) fiind limitate. Aceasta se repercutează într-o presiune persistentă asupra marjelor și costurilor de exploatare pentru producătorii de îngrășăminte și, implicit, în prețuri ridicate pentru consumatori.

România, trecut mare, viitor incert pe piața îngrășămintelor

România a fost deschizător de drum în tehnologia amoniacului, la Târnăveni fiind produs în premieră, în 1922, amoniac din gaz metan. Industria de îngrășăminte chimice de azot, fosfor și complexe s-a dezvoltat puternic în anii 1960-1980 în platforme chimice la Tg. Mureș, Craiova, Turnu Măgurele, Victoria, Borzești, Bacău, Slobozia, Făgăraș, Turnu Măgurele, Năvodari, Arad. România devenise un exportator important de îngrășăminte și produse pentru agricultură. Dezindustrializarea accentuată și privatizări dezastruoase au diminuat în ultimele decenii producția internă de îngrășăminte, iar instalațiile care mai funcționau și-au redus producția sub șocul prețurilor la gaze. Acum sunt în activitate instalațiile de la Tg. Mureș, Năvodari și Borzești.

Prețul mare al îngrășămintelor și întreruperea importurilor din Ucraina și Rusia, la care se adaugă seceta prelungită, au creat o situație de criză pentru fermierii din România, care anunță recolte slabe la cereale în 2022.