Cum vad jurnalistii sondajele de opinie

Interesul jurnalistilor pentru sondajele de opinie Relatiile dintre sondajele de opinie si mass-media au devenit tot mai puternice in zilele noastre.

La prima vedere, procentul de 79%, reprezentand jurnalistii din Romania care urmaresc, de obicei, rezultatele sondajelor de opinie, poate parea exagerat, mai ales daca tinem seama de faptul ca o buna parte dintre ei au alte atributii profesionale. Interesul jurnalistilor fata de sondaje este evident mai mare decat al populatiei sau electoratului, unde ponderea celor care urmaresc de regula rezultatele sondajelor de opinie este, conform diferitelor evaluari, intre 50% si 60%. Faptul ca aproape 8 din 10 jurnalisti urmaresc sistematic rezultatele sondajelor de opinie arata ca acestea constituie o sursa de informare serioasa pentru jurnalisti. Aceasta nu inseamna ca activitatea de sondare a opiniei publice este sustinuta si promovata de mass-media din Romania asa cum se intampla in multe tari mai avansate din punct de vedere democratic.

In Statele Unite, de pilda (H. Asher, 2004), fiecare dintre cele trei mari retele de televiziune sponsorizeaza, realizeaza si publica sondaje in colaborare cu importante trusturi de presa: CBS News cu New York Times; ABC News cu Washington Post si NBC News cu Wall Street Journal. Alte trusturi media apeleaza sistematic la institute de sondaje independente publicand rezultatele pe prima pagina sau in prime-time.

O monitorizare a titlurilor principale de pe copertele revistelor Time, NewsWeek si News and Word Report, intre 1995-2003 arata ca 30% dintre stories citau sondaje de opinie publica.

Chiar daca in Romania institutia sondajului este departe de a fixa agenda zilnica a mass-media, jurnalistii sunt cei care au publicat sistematic rezultatele sondajelor de opinie, contribuind hotarator, in cele din urma, la recunoasterea si legitimitatea acestei activitati.

Impactul publicarii sondajelor de opinie asupra comportamentului de vot al jurnalistilor.

In esenta, studiile de specialitate asupra comportamentului de vot arata ca, pe de o parte, proportia celor influentati de sondajele de opinie in luarea deciziei de vot este foarte redusa si ca, pe de alta parte, sensul influentei nu este unidirectional. Se vorbeste astfel de efectul de tip bandwagon in sensul favorizarii "invingatorului" din sondaje si de efectul de tip underdog de favorizare a "invinsului" din sondajele publicate.

Cercetari experimentale efectuate in USA arata ca cei influentati de publicarea sondajelor de opinie in sensul convertirii intentiilor de vot (de regula, in favoarea invingatorului din sondaje) nu depasesc 6% din electoratul care urmareste sondajele. Categoriile de persoane mai influentate sunt cele mai putin informate, indecise, la care apare o disonanta cognitiva intre asteptari si preferinte etc.

Alte cercetari bazate pe sondaje efectuate in SUA si Franta arata ca efectul este practic nul. Astfel, cercetarile efectuate in SUA cu ocazia alegerilor din 1984 (B. Susman, 1985) arata ca electoratul informat ca sondajele au prezis victoria lui Reagan a sporit cu 4% in favoarea acestuia si cu 4% in favoarea lui Mondale, cele doua efecte anulandu-se reciproc.

Acelasi gen de cercetari efectuate anterior in Franta identificau 3% din electorat ca fiind influentat de sondaje in favoarea "invingatorului" si 3% in favoarea "invinsului" din sondaje. Asadar acelasi efect nul.

Prezentul sondaj realizat de CURS la nivelul jurnalistilor arata ca raspunsul la intrebarea "In ce masura credeti ca sondajele de opinie v-au influentat votul in alegerile electorale?" indica un efect minim. Doar 2% dintre cei care urmaresc sondajele recunosc ca acestea le-au influentat votul intr-o "foarte mare masura" si 7% in "mare masura". Restul de circa 90% nu recunosc o astfel de influenta sau o considera redusa. Am putea admite ca cei 2% (dintre cei 80% jurnalisti informati de rezultatele sondajelor) au fost influentati hotarator de sondaje in optiunea lor de vot.

Ei reprezinta 1,6% din totalul jurnalistilor si oricum nu stim daca aceasta influenta a fost o intarire a predispozitiilor existente sau o convertire a acestora si nici daca decizia luata a fost in favoarea invingatorului sau invinsului din sondaje.

Cercetarile efectuate de CURS la nivelul electoratului (ultimele in 2004, sondaj comandat de CNA, esantion 4.000 de subiecti) aratau ca la nivelul electoratului informat (celor 56% care urmareau, de obicei, sondajele publicate), 4% considerau ca au tinut seama "foarte mult" de rezultatele sondajelor publicate atunci cand au decis cu cine sa voteze. Ei reprezinta circa 2% din electorat, ceea ce inseamna ca aceasta ar putea fi partea de electorat influentata hotarator in optiunea de vot de catre sondaje.

Daca tinem seama de faptul ca din evaluarile CURS rezulta ca, circa patru cincimi (75%-80%) din electorat este influentat de sondaje in directia favorizarii "invingatorului" din sondaje si ca mai putin de o cincime in directia favorizarii "invinsului", atunci am putea spune ca efectul net indus de sondaje este de circa 1% din totalul jurnalistilor si de 1,2% din total electorat.

Prin urmare, atat la nivelul populatiei, cat si la nivelul categoriei de populatie formata din jurnalisti (poate cea mai influenta in formarea opiniei publice), efectele publicarii sondajelor de opinie sunt minime. Motivele sunt diverse: nu toti cunosc rezultatele sondajelor, uneori acestea sunt contradictorii, in mass-media domina interviurile politice si comentariile politice care au si ele impactul lor, perceptia este selectiva etc.

Efectele publicarii sondajelor de opinie sunt insa mari sau semnificative atunci cand se are in vedere mobilizarea sustinatorilor, atragerea de fonduri, orientarea politicienilor spre anumite partide, alegerea temelor si mesajelor de campanie, captarea atentiei mass-media. Dar din aceasta perspectiva se poate vorbi mai degraba despre o influenta indirecta asupra rezultatului votului.

In concluzie, datele prezentate contrazic puternic impresia destul de raspandita, nu numai in randul politicienilor dar si a publicului, ca sondajele influenteaza direct decizia de vot. Este adevarat ca cei care afirma acest lucru se refera la "altii" care sunt influentati si nu la ei insisi. In acelasi timp, datele sondajului CURS arunca in derizoriu convingerea si activitatea unor politicieni si partide care publica sistematic, sub numele unor firme-fantoma sau a unor institutii care nu efectueza sondaje de opinie, rezultatele "adevarate" ale unor sondaje, in speranta desarta ca pe aceasta cale s-ar obtine mai multe voturi.

Cata incredere au jurnalistii in sondajele de opinie?

Pentru a evita unele raspunsuri formale sau nonraspunsuri, increderea jurnalistilor in sondajele de opinie a fost masurata indirect prin intrebarea: "In ce masura sunteti de acord cu afirmatia ca rezultatele depind de cel care plateste sondajul". Asa cum ne asteptam, neincrederea jurnalistilor in sondajele de opinie este mai mare decat la nivelul populatiei. 70% dintre jurnalisti sunt "total de accord" sau "de accord" cu afirmatia din care rezulta ca cel care plateste sondajul obtine datele dorite, respectiv ca rezultatele sondajelor ar fi contrafacute pentru a raspunde interesului clientului. Desi la nivelul populatiei informate exista un procent semnificativ de incredere, de circa doua treimi si numai o proportie de o treime de neincredere, ponderea redusa de sub o treime a jurnalistilor care au incredere in sondaje devine ingrijoratoare. Intrebarea este daca neincrederea jurnalistilor in sondaje este justificata. Inclinam sa credem ca da, si asta din diferite motive.

In primul rand, pentru ca jurnalistii reprezinta una dintre cele mai informate categorii de populatie. Nu degeaba se spune ca mass-media reprezinta cea de-a patra putere in stat. Ei cunosc mai mult decat oamenii obisnuiti ca exista insititute de sondare a opiniei publice care fac compromisuri profesionale, sfidand deontologia profesionala si difuzand date de sondaje discutabile. Semnalele trase in acest sens de FORUMUL Asociatiei Romane de Sociologie si de SORMA (Asociatia unor Institute de profil) au fost aproape invizibile.

In al doilea rand, institutiile de profil au acceptat acuzele unor politicieni si chiar lideri de opinie ca estimarile rezultatelor electorale au fost gresite, desi datele publicate confirma ca, in esenta, la toate alegerile parlamentare si prezidentiale, dar mai ales cele din 1996, 2000 si 2004, rezultatele la vot au fost prezise, in cele mai multe cazuri, in cadrul marjei de eroare admise.

Totusi, multi cred ca nu a fost asa (chiar daca in unele cotidiene centrale s-a confirmat estimarea corecta a sondajelor), invocandu-se, de pilda, in pofida datelor de sondaj publicate (de exemplu, ultimul sondaj preelectoral al CURS-CSOP a publicat 19%, iar al IMAS 18% pentru PRM, din urne reiesind 20.5%) ca nimeni nu a prevazut ascensiunea PRM si a lui C.V. Tudor din 2000.

In al treilea rand, pentru ca profesionistii din domeniu nu au dezbatut in media de larga circulatie aspectele tehnice legate de marja de eroare, tendintele relevate de sondaje, relevanta ultimului sondaj, valoarea traking poll-urilor si a exit poll-urilor etc., astfel incat cei interesati sa cunoasca semnificatia rezultatelor si sa nu se mire ca in 2004 cand, intrucat datele de sondaj aratau o distanta in marja de eroare intre cei doi candidati la prezidentiale, institutiile nu aveau dreptul sa anunte castigatorul, fiind "too close to call", cum se spune, si au decis sa indice 50% la 50%.

In fine, nu trebuie neglijata constatarea ca de cele mai multe ori beneficiarul sondajului "sta bine" in sondajele publicate. Dar, oare, nu profita acest beneficiar, fie el partid sau personalitate publica, de faptul ca stie ca sta bine in sondaje si drept urmare comanda si publica sondaje tocmai pentru a consolida aceasta situatie? Oricum, cazurile in care clientul care este nemultumit de rezultatele sondajului nu publica datele sunt si este destul de frecvente.

Desigur ca neincrederea jurnalistilor nu se datoreaza numai "producatorilor de sondaje" sau "beneficiarilor".

La impresia de neincredere au contribuit si anumite analize nestiintifice ale rezultatelor sondajelor in care se compara procente necomparabile (sondaje efectuate in perioade diferite, de institute profesioniste sau de firme-fantoma) sau se citau date scoase din context. Poate ca, o data ce in curricula de jurnalism se va generaliza includerea cursurilor de metodologie a sondajelor, iar Forumul Asociatiei Sociologilor va deveni mai activ, vor disparea si unii factori care genereaza neincredere. Cine publica, pentru inceput, o retrospectiva a predictiilor electorale bazate pe sondaje, comparativ cu rezultatele efective ale votului? (Sociolog Dorel Abraham)