Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In preajma Craciunului anului 1937, un adevarat eveniment cultural l-a reprezentat aparitia in librarii a uneia dintre cele mai frumoase carti scrise de Principesa Martha Bibescu (foto). De altfel, o capodopera a literaturii romane, cartea aceasta, peste ani, avand sa-i fie ghid lui Charles de Gaulle, atunci cand intreprinde o vizita oficiala, ca presedinte al Frantei, in Romania comunista. Dar asta e alta poveste... In 1937, intr-o pagina din editia de Craciun a ziarului Adeverul, Maria-Florica Petrescu consemneaza aceasta aparitie editoriala la rubrica sa, 'Femeile intre ele'.
Iata ce scrie ea: 'Intr-un palat domnesc ascuns in mijloc de codru, unde straluceste tainic flacara Mavrocordatilor si vegheaza in pridvorul cu colonade de piatra Vulturul domnitorului decapitat, o zana-Scriitoare toarce un fir luminos ce se deapana usor pe un fus fermecat si se topeste apoi in litere de aur. In iatacul captusit cu icoane, hrisoave si marturii scumpe ale trecutului, zana ce poarta numele prietenei lui Iisus din Pethania nu cunoaste odihna si, ocrotita de umbrele domnitelor noastre de dincolo de veacuri, tese arta ei minunata inchinata lumii intregi. (...) De Craciun, zana-scriitoare ne-a daruit o bucurie! S-a inaltat pe o aripa de vant si a presarat in tara un pumn de litere de aur, talmacit in graiul nostru. (…) «Izvor, tara salciilor» ne poarta cu doine si legende pe potecile muntilor nostri, cu descantece si farmece, prin poienile cu flori, cu datine si jocuri prin sate si orase. (…) Cartea Principesei Martha Bibescu e un dar de Craciun nepretuit. O vom citi cu aceeasi incantare cu care ascultam o simfonie de George Enescu sau privim un peisaj de Grigorescu. In jurul numelui care a ocolit globul si a fost incununat in Capitala Lumii cu aureola gloriei, sa impletim si noi o coronita din dragostea si admiratiuna noastra si s-o ferim pe Zana-Scriitoare de amaraciunea salciilor de care a vorbit Virgiliu'. (Magda Cristina Ursache)
Un radio... neprietenos
Tot din presa anului 1937 desprindem o critica facuta... radioului public. Ma rog, radioului unic, pe vremea aceea, caci nu existau FM-urile ca alternativa. Si nici televiziunea. Semnatarul notei, Liviu Floda, constata, frunzarind programul celor trei zile de Craciun, ca ascultatorul nu scapase de 'cota apelor Dunarii' – 'servita de patru ori pe zi' – iar serile erau ocupate cu transmiterea integrala a unor spectacole de opera sau opereta – 'insuficiente pentru a imprima o nota de buna dispozitiune unui program pe care-l voiam de sarbatoare'.
