Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La nici un an, un alt tren, de 24 de vagoane - din care trei conțineau bunurile Băncii Naționale, cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 de lei, arhiva evaluată la 500.000 de lei, titluri, efecte, depozite și alte valori - a pornit spre Moscova. Cea mai mare parte a acestor valori inestimabile n-a revenit acasă nici până în ziua de astăzi.
Două dureri adânci au săpat rușii în inima românilor: Tezaurul și Basarabia. Ambele leziuni sunt deschise și nu vor putea fi cicatrizate decât atunci când vor fi tratate drept. Până atunci, avem datoria de a le expune și de a le zgândări pentru a nu le uita niciodată, nici noi, nici copiii noștri. Astăzi, la 105 ani de la predarea (spre păstrare) a bogățiilor României unui aliat lipsit de onoare, reluăm această lecție istorică sub îndrumarea lui Marian Voicu, cercetător și autorul unei cărți de excepție: „Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de o sută de ani (Editura Humanitas, 2016).
Contextul istoric
Așadar, în ce context istoric a fost înstrăinat Tezaurul, pentru că foarte mulți tineri se întreabă în prezent de ce am lăsat averea regatului tocmai în păstrarea rușilor? Și în trena acestei prime mirări: cum s-a dezvoltat ulterior climatul politic în Rusia, pentru că Revoluția bolșevică a modificat din temelii vechea ordine (pe care se consolidase inclusiv decizia guvernului român de a trimite Tezaurul peste Prut)? Marian Voicu are cuvântul: „De ce în Rusia? Pentru că nu existau alternative. În 1916, România era în pericol de a deveni un stat fără teritoriu, dacă dădea curs propunerii rușilor ca toate instituțiile statului, în frunte cu Casa Regală, să se retragă în Rusia. În decembrie 1917 situația devenise dramatică: România era înconjurată de dușmani iar trupele ruse erau cuprinse de anarhie bolșevică. Țara noastră trebuia să își pună la adăpost avuția, nu doar aurul, ci și patrimoniul artistic și arhivistic. Mai mult, rușii înșiși au insistat, în două rânduri, să trimitem Tezaurul la Moscova: în 1916, prin Mosolov, ministrul împăratului Rusiei, și în 1917, prin Kerenski, șeful celui de-al doilea guvern provizoriu al Rusiei. Expedierea Tezaurului la Moscova trebuia să consolideze alianța între cele două ţări, spuneau rușii”. Doar că s-a întâmplat exact opusul. „După lovitura de stat bolșevică, Rusia a devenit din aliat, inamic. Troțki ne-a transmis că Tezaurul în aur nu va mai putea fi obţinut de «oligarhia română». Totuși - mai susținea Troțki -, Consiliul Comisarilor urma să ia asupra sa toată răspunderea pentru conservarea acestui fond, care urma să fie remis, chipurile, doar în mâinile poporului român”. În condițiile acestei răsturnări politice consumate la Est, se impunea atunci, ca și acum, o întrebare: poate că evacuarea din decembrie 1916 era și este de înțeles (Rusia ne era încă aliat, țarul era încă pe tronul imperial), dar a fost oare o decizie impardonabilă concretizarea celui de-al doilea transport - a cărui valoare financiară era de zece ori mai mare decât primul şi conţinea și valorile artistice şi patrimoniul arhivistic -, în iulie 1917, când Rusia era deja prinsă în vârtejul anarhiei? „Istoria contrafactuală - apreciază cercetătorul Marian Voicu - este neproductivă în acest caz. Cele două țări au semnat protocoale cu valoare de tratat internaţional, iar Federația Rusă modernă a moştenit toate drepturile şi obligaţiile Imperiului Ţarist şi pe cele ale URSS, fiind deci obligată să își respecte angajamentul de a restitui întreg Tezaurul”.
Componența și valoarea Tezaurului
Din ce era compus Tezaurul și ce valoare de piață - estimată, bineînțeles - ar avea astăzi? Cât aur am „pus la adăpost” în Rusia? „Tezaurul este alcătuit din trei părți: financiară, artistică și arhivistică. Pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Acesta reprezenta însă 1/10 din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917”, ne-a explicat Marian Voicu. Dar știm, punct cu punct, ce-am dat Rusiei? „Românii au expediat atunci Tezaurele Băncii Naţionale şi Casei de Depozite şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi instituţiilor publice, Bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din marile muzee, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, în fine - tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolul al XIV-lea. Cu excepția tezaurului BNR, nu prea știm însă ce am trimis la Moscova. Avem inventare sumare, incomplete sau nu avem deloc. Mai mult decât atât, nu avem nici măcar un registru al tuturor acestor inventare, un opis general”, a detaliat Marian Voicu. Uluitor, nu? „În ceea ce privește partea financiară a tezaurului - ne-a mai dezvăluit cercetătorul -, lucrurile sunt simple și, în mare, cunoscute: BNR a trimis, la cererea guvernului României, cu garanția Rusiei că va păstra și restitui, 93,4 tone de aur, constând în lingouri și monede, în decembrie 1916 și, mai puțin, în iulie 1917. Casa de Depuneri și Consemnațiuni a colectat o valoare de 10 ori mai mare de la băncile private și instituțiile de stat și le-a trimis în iulie 1917 la Moscova, în cel de-al doilea transport. Au fost redactate protocoale la plecare și procese verbale la sosire, semnate de ambele părți, actele având valoare de tratat guvernamental”. Și o completare interesantă: „Din cele 1.740 de lăzi evacuate la Moscova de BNR doar 3 conţineau lingouri, restul era întregit cu monede de aur. În cazul acestora, la valoarea aurului se adaugă şi valoarea numismatică - sunt monede care astăzi ar valora sute de mii de euro”.
Citește pe Antena3.ro
Patrimoniul cultural, îngrămădit în lăzi, fără inventar
„În ceea ce privește tezaurul artistic - și-a urmat prezentarea istoricul Marian Voicu -, povestea este mai complicată. În 1916, regele Ferdinand, îngrijorat de «cotropirea tot mai insistentă a trupelor ruseşti» şi «temându-se ca ei, cunoscând valoarea odoarelor bisericeşti, să nu şi le însuşească», dispunea punerea acestora la adăpost. Cele mai de preț odoare de la mănăstirile Slatina, Agapia, Neamţ, Bistriţa, Hurezi, Arnota, Tismana, Dintr-un Lemn, Surpatele, Cozia, de la biserica Cuvioasa Paraschiva şi de la Episcopia Râmnicului sunt ridicate și trimise la Iași. Aici li se adaugă cele de la biserica Trei Ierarhi, Mitropolia Moldovei, bisericile Bărboi, Golia și Barnovschi, mănăstirile Vorona şi Secu. De aici, lăzile sunt trimise la Moscova, însoțite de inventare riguroase”. De remarcat că nu numai mănăstirile au fost golite, ci şi muzeele şi colecţiile private sau ale statului: Muzeele Grigorescu, Kalinderu, Simu, colecţiile Morţun, Angelescu, Bălănescu, Barbu Știrbei, cele ale Primăriei Bucureşti (viitoarea Pinacotecă). Până și manuscrisele lui George Enescu ori ale lui Nicolae Iorga au fost trimise în Rusia. „Sute de pânze au fost îngrămădite în lăzi, fără inventar. Cabinetul Numismatic al Academiei Române a expediat toate colecţiile, peste 30.000 de piese, cu un registru-inventar complet. Academia Română a mai evacuat la Moscova cărţi vechi româneşti, între care Evangheliarele şi Psaltirile tipărite de Coresi şi Dosoftei, Psaltirea de la Govora, manuscrise ale cancelariilor domneşti cu peceţi voievodale, colecţiile de monede antice şi medievale, precum şi colecţia de medalii şi sigilii”, a mai evidențiat Marian Voicu. Mai mult: „În ceea ce privește arhivele, atât cele ale statului, cât și cele diplomatice, acestea au fost evacuate în lăzi, fără niciun fel de inventare. Abia după război a început reconstituirea inventarelor. Sunt documente care coboară până în sec. al XIV-lea, esenţiale pentru istoria României”.
O avere impresionantă
Ca să avem totuși o evaluare financiară, să o menționăm pe cea din 1935. Iată tabloul general al Tezaurului aflat la Moscova:
1. Stocul de aur al B.N.R. - 315.154.929 de franci aur;
2. Bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7 milioane de franci aur;
3. Depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni;
4. Valori și arhive ale diferitelor instituții financiare particulare;
5. Documente, cărți, arhive, tablouri etc. ale Academiei Române și ale Pinacotecii.
Valoarea totală a bunurilor (potrivit A.M.A.E., Fond 71/U.R.S.S., vol. 133, ff. 181-186):
Bunuri ale statului: 1,5 miliarde lei aur;
Bunuri particulare: 6,5 miliarde lei aur.
Istoria românilor din ultimele șase secole, pângărită de ruși
Rusia ne-a returnat, în două tranșe (1935 și 1956), o parte a Tezaurului. Ce ne-a dat înapoi cu aceste prilejuri și ce mai are să ne restituie? Din nou cercetătorul Marian Voicu: „În 1935 sovieticii au restituit o parte din arhive, iar în 1956 - o parte din patrimoniul artistic. Inventarul complet al arhivelor restituite de sovietici în 1935 nu a fost niciodată publicat, se pare că acest document nu mai există în arhivele românești, dar există la Moscova. Toate lăzile fuseseră desigilate şi desfăcute în timpul depozitării lor în Rusia”. Nicio surpriză! „Deși românii erau dezamăgiți că nu primiseră înapoi aurul, banii și titlurile financiare, ci registrele contabile și osemintele lui Dimitrie Cantemir, arhivele înapoiate de sovietici reconstituiau trecutul românilor din ultimele șase secole: condici mănăstireşti, documente cu peceţi, manuscrise vechi, pravile, cele mai vechi datând din sec. XIV. Nimeni nu știa atunci, și nici acum, dacă sovieticii restituiseră tot ce am trimis la Moscova”, sună declarația șocantă a istoricului. Pare incredibil!
„Cloșca cu puii de aur”, palidă consolare
„Dar este adevărat”, ne-a asigurat Marian Voicu. „În ceea ce privește acțiunea din 1956, au revenit în țară 39.320 de obiecte istorice şi de artă, din care 35.533 de monede şi medalii şi 1.350 de tablouri, gravuri şi desene - mai releva cercetătorul. Alături de colecţia numismatică și de tablouri, reveneau acasă Tezaurul de la Pietroasa și opere de artă medievală românească (icoane, odăjdii, ţesături vechi). Cele 1.350 de tablouri erau semnate de Aman (aproape 100 de lucrări), Grigorescu (peste 120), Andreescu, Luchian (21), Petraşcu, Iser ș.a. Multe din piesele restituite se regăsesc astăzi la Muzeul Național de Artă al României (unele din cele mai valoroase piese din Galeria de Artă Veche Românească provin din Tezaurul expediat la Moscova și restituit) și la Muzeul Național de Istorie a României”.
5 întâlniri în 18 ani: Rusia face pe niznaiul
În 2003 a fost constituită „Comisia comună româno-rusă pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului”. În ce stadiu sunt astăzi tratativele pentru revenirea restului de Tezaur în România? „Nu există tratative pentru o restituire integrală. Activitatea comisiei (s-a reunit de 5 ori în ultimii 18 ani, ultima sesiune fiind cea de la Moscova, din 7-8 noiembrie 2019) arată că pentru ruși chestiunea Tezaurului este una istorică, nu politică. Au vrut astfel să înmormânteze litigiul”, a opinat istoricul Marian Voicu. Nu fără argumente: „Dacă Rusia ar vrea să arate că este bine intenţionată, ar pune la dispoziţia părţii române opisul general întocmit în anii ’20 şi revizuit în anii ’40, care conţine toate valorile din cele două transporturi. Dar partea rusă spune că documentul este clasificat, deși Kremlinul se obligă prin actul semnat în 2003 să-i acorde comisiei tot sprijinul necesar. În aceste condiții, când sunt întrebați de Tezaur, rușii, indiferent că sunt istorici sau politicieni, întreabă «Care Tezaur?»”.
Fără concesii!
Vom mai recupera vreodată integral Tezaurul trimis spre păstrare în Rusia? Cercetătorul Marian Voicu: „Aici ar trebui să răspundă politicienii, nu istoricii. Restituirea Tezaurului nu trebuie însă condiţionată de niciun fel de concesii din partea României, cum susțin unele voci de la București și Moscova. Dimpotrivă, restituirea finală a Tezaurului este singurul gest care ar mai putea îmbunătăţi relaţiile bilaterale. De 100 de ani, Tezaurul şi Basarabia sunt temelia pe care s-a clădit neprietenia dintre români şi ruşi”.
„Acesta este singurul litigiu din lume în care un stat a încredinţat valorile sale cele mai de preţ unui aliat, care s-a angajat sub semnătură se le păstreze şi să le restituie, şi care nu îşi mai recunoaşte apoi semnătura”, Marian Voicu, istoric
1.740 de lăzi cu aur au fost evacuate la Moscova de B.N.R. Doar 3 conţineau lingouri, restul erau pline cu monede de aur de o valoare numismatică inestimabilă astăzi
„Când sunt întrebați de Tezaur, rușii, indiferent că sunt istorici sau politicieni, întreabă «Care Tezaur?»”, Marian Voicu, istoric
