în primul rând, pentru ceilalţi. Dar oricât s-ar vorbi despre orgoliul artiştilor, la baza creaţiei stă nevoia dureroasă de comunicare şi mai puţin teama de anonimat.
în primul rând, pentru ceilalţi. Dar oricât s-ar vorbi despre orgoliul artiştilor, la baza creaţiei stă nevoia dureroasă de comunicare şi mai puţin teama de anonimat. Orice om sensibil, chiar fără să aibă geniul lui Shakespeare, trăieşte nevoia de comunicare, dorinţa de a ieşi din spaţiul strâmt al experienţei limitate. Arta ne dă posibilitatea de a comunica şi cu cei care au fost înaintea noastră, şi cu cei contemporani nouă, şi cu cei care vor veni, arta este singura capabilă să iasă învingătoare din bătălia cu timpul, să transforme totul în prezent. Eternitatea artei nu este o confuzie mistică şi nici măcar o încercare de a o izola de problemele contemporaneităţii. Nu există nici o contradicţie între contemporaneitatea şi eternitatea artei. Eternitatea este o problemă de intensitate, şi nu de timp. Cu toţii îl simţim mai aproape de noi pe Eminescu decât pe nu ştiu care poet superficial din acelaşi leat cu noi. Adevărul este etern – numai erorile sunt trecătoare. Nu există erori eterne…”
Citește pe Antena3.ro