Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei mai importanți oameni de cultură ai perioadei interbelice, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și mulți alți gânditori români ai acelei epoci s-au stabilit la Paris, unde și-au continuat activitatea după ce în România s-a schimbat regimul politic, în urma războiului. Eugen Ionescu a fost scriitor de limbă franceză, membru al Academiei Franceze, considerat emblematic pentru cultura Franței. Diaspora românească din Franța are și astăzi celebritățile ei. Medici și directori români ai unor centre medico-sociale din Franța au fost decorați de statul francez pentru contribuția lor esențială în lupta împotriva pandemiei.
Clădită pe bazele elitei franceze, cultura română s-a mutat, efectiv, în Franța, căutându-și cumva originile, după al doilea Război Mondial, când România le-a devenit adversar marilor oameni de cultură ai vremii. „Mă întreb cum de n-am evocat, acolo, în sala din fund a cafenelei, unde ne refugiasem să fim singuri – acel Paris fabulos din primii ani de după război, când eram toţi trei săraci, necunoscuţi şi, deşi fără prea multe iluzii, hotărâţi, fiecare pentru alte motive, să rămânem ce-am fost în ţară: scriitori”, scria Mircea Eliade, după retragerea la Paris, referindu-se la trioul celebru: Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu. La Paris, cei trei au cunoscut succesul şi și-au relansat cariera.
În 1986, când Cioran a publicat la Paris „Lacrimi și sfinţi” în versiunea franceză, mulţi credeau că este un autor exclusiv francez care nu a scris nimic sau aproape nimic în limba română, înainte de a fi ajuns în Franţa. Exegeza arată că unele texte ale lui Emil Cioran sunt superioare din punct de vedere stilistic și chiar mai complete decât variantele în limba română, ceea ce arată fie că traducerile din limba română în franceză au făcut trecerea către o etapă superioară din activitatea gânditorului, fie că au fost concepute în limba franceză și traduse ulterior în română.
Și Mircea Eliade s-a stabilit la Paris în 1945, după război. A predat Istoria Religiilor, întâi la École Pratique des Hautes Études, până în 1948, apoi la Sorbona, ca după 1957 să plece în SUA.
Eugen Ionescu s-a născut pe 26 noiembrie 1909 la Slatina, judeţul Olt, dar cea mai mare parte a vieții a trăit-o în Franța, alături de mama sa, Marie-Thérèse, născută Ipcar, era fiica unui inginer francez care lucra în România. Tatăl, tot Eugen Ionescu, devenind nazist în cel de-Al Doilea Război Mondial, și-a abandonat soția la Paris. Conflictul dintre Eugen Ionescu și tatăl lui a devenit ireconciliabil, tânărul dramaturg preferând să trăiască la Paris, cât mai departe de tată și de România. Eugène Ionesco, în ortografie franceză, s-a considerat de la început scriitor francez născut în România, fiind cunoscut astfel și în Franța. De altfel, a scris doar în limba franceză, textele sale fiind traduse în română. A devenit membru al Academiei Franceze în anul 1964, cu mult înainte de a fi declarat membru (post-mortem) al Academiei Românie, în 2009, odată cu Emil Cioran.
Diaspora s-a format cu români geniali
Astăzi, domeniile principale de activitate care întăresc diaspora românească din Franța sunt cele științifice, dintre care domeniul medical este cel mai bine reprezentat, mai ales după declanșarea pandemiei de COVID-19. Anul trecut, în discursul susținut de Ziua Franței, președintele României, Klaus Iohannis, a lăudat românii – medici și directori ai unor centre medico-sociale din Franța – care au fost decorați de statul francez pentru contribuția lor esențială în lupta împotriva pandemiei. Unul dintre acești medici români deveniți celebri în Franța este Mircea Sofonea, un tânăr specialist care face parte și din Comisia care studiază modul de transmitere a virusurilor în aer. Medicul român din diaspora este și membru în board-ul editorial al Jurnalului Societății Franceze de anestezie și reanimare, ținând permanent legătura cu specialiști români din Franța și din România, prin intermediul Asociației medicilor de origine română din Franța. Luca Niculescu, ambasadorul României în Franța, l-a descris, recent, ca pe o mare speranță, atât a românilor, cât și a francezilor.
Fluxuri de migrație constante
Diaspora românească din Franța este una dintre cele mai bine reprezentate, mai ales după 1999, când un val masiv de emigranți s-a deplasat din România către Europa de Vest, dintre care 80% s-au stabilit în Germania și în Franța. După 2002, cetățenii români au obținut dreptul de a-și părăsi țara și a se stabili în orice țară din Zona Schengen fără a mai avea nevoie de viză. Conform datelor finale ale recensământului din 2021, existau 300.000 cetățeni români în Franța, reprezentând un procent mare din numărul total al cetățenilor străini, iar datele oficiale arată că numărul românilor care emigrează în Franța continuă să crească din 2021, cu fluxuri de migrație constante.
