Doctori la cap

O perioada in care medicina romaneasca vine cu o contributie care va ramane pentru totdeauna in randul valorilor universale.

Dupa primul razboi mondial, o pleiada de savanti romani contribuie la ameliorarea suferintelor localizate la nivelul creierului si coloanei vertebrale, parte din anatomia omului pe cat de sensibila si importanta, pe atat de dificil de abordat. Dar nimic nu se putea infaptui fara personalitati, invatamant si clinici de specialitate. Dupa acest moment dramatic in istoria umanitatii, tineri medici romani merg la specializari in reputate clinici din Franta, Anglia, Germania, SUA, sunt alaturi de savanti recunoscuti, asimileaza de la acestiaun volum de informatii imens si se reintorc spre a aplica acasa ce-au acumulat. "Ne aflam in epoca medicilor savanti din istoria medicinii romanesti. In aceasta etapa, medicina romaneasca aduce in peisajul stiintei mondiale o serie de conceptii si teorii valoroase, elaboreaza tratate si monografii ce depasesc hotarele tarii, impunan- du-se in lume", sustine profesorul doctor Nicolae Marcu, seful catedrei de istoria medicinii la Facultatea de Medicina Bucuresti. Si Dimitrie Bagdasar, si Gheorghe Marinescu vor urma aceasta traiectorie de munca, de privatiuni, dar in final de mari impliniri. Iar meritul lor este cu atat mai mare cu cat veneau pe lume in familii modeste. In celebrele clinici sau spitale unde au facut practica nu se poate spune ca de la inceput au fost primiti cu mainile deschise. Dar ei au gasit dialog cu savantii straini si chiar au legat stranse prietenii.

NEUROCHIRURGIA. Lui Dimitrie Bagdasar (1893-1946) i se poate atribui meritul de a fi infiintat primul serviciu independent de neurochirurgie, in 1935, la Spitalul Central de Boli Mintale din Bucuresti. El a contribuit la impunerea neurochirurgiei in tara noastra.

NEUROLOGIA. Fondatorul scolii romanesti de neurologie este marele savant Gheorghe Marinescu (1863-1938). Era de-a dreptul fascinat de mecanismele intime ale celulei nervoase, de legaturile dintre ele. Le-a studiat cu interes la microscop, le-a descris in lucrari de referinta, le-a imortalizat in primul film documentar realizat in tara noastra. Dar dincolo de denumiri, teorii, metode revolutionare la vremea lor, acesti savanti impresioneaza prin simplitatea comportamentului fata de semenul lor prins in capcana unor boli pline de mistere. In paginile ce urmeaza cititi despre realizarile lor.

Intemeietorul

G. Marinescu, neurolog roman, este fondatorul scolii romanesti de neurologie. El a fost printre primii medici din lume care a aplicat in domeniul neurologiei metode moderne.

Orfan de tata, tanarul Marinescu este indrumat, la insistentele mamei, din cauza bazei materiale precare, sa devina preot. "La inscrierea in seminar, mama pusese degetul ca iscalitura pe o declaratie in care isi luase obligatia ca, in cazul cand fiul ei nu va imbratisa cariera preoteasca, sa plateasca cheltuielile facute de stat cu invatatura baiatului" (Gheorghe Marinescu, Editura Tineretului 1958, Liviu Floda, Marioara G. Marinescu, dr. A. Radovici). Mama era convinsa ca " la dansa nu va fi cazul" nebanuind ca G. Marinescu se va afirma stralucit in medicina. In 1882 se inscrie atat la Facultatea de Medicina, cat si la Scoala de poduri si sosele. Dupa ce termina anul I la ambele facultati, G. Marinescu este atras definitiv de medicina.

STRAINATATE. Pentru aprofundarea cunostintelor, studiaza timp de opt ani in strainatate, lucrand la doua mari spitale: Spitalul SaplÃştri"re, condus de celebrul Charcot, si Spitalul Hôtel-Dieu. "Nebagand in seama trecerea timpului, invingand oboseala, lucra de zor, fermecat de lumea pe care o descoperea la microscop. Ochii lui rotunzi, sclipitori, ageri, stau plecati deasupra lentilei. El vrea sa patrunda cat mai mult in lumea microcosmului, a infinitului mic, lume fixata pe micile lame de sticla". La Salpetriere face prima autopsie in boala lui Friedeich. Impreuna cu profesorul P. Blocq, Marinescu are sansa de a studia la microscop creierul unui batran epileptic. Marii neurologi ai vremii aveau sa recunoasca meritul lui celor doi cercetatori de a fi formulat teoria "placii senile". Iata si dovada. "Va rog sa ma credeti ca e pentru mine un act de indrazneala acela de a incerca sa vorbesc in patria lui G. Marinescu despre placile senile", marturisea in 1956, savantul William M. Minemey de la Institutul de Neurologie din Londra, aflat in vizita la Bucuresti.

Gheorghe Marinescu

IN TARA. Revenind in tara, G. Marinescu va valorifica tot ceea ce a invatat la Spitalele Pantelimon si Colentina. Pregatea pentru microscop fragmente din maduva spinarii si din nervii celor decedati, fiind surprins de forma modificata a celulelor. La Pantelimon, cei mai multi pacienti erau cu sifilis nervos, cu microbul prins in maduva sau creier. Marinescu va pune la punct un tratament deosebit pentru aceasta boala si asteapta confirmare pe mai multe cazuri inainte de a publica rezultatele. Dar in 1912, medicii americani Swift si Ellis isi insusesc paternitatea tratamentului. Numai ca in cadrul unui congres, Elhrilch, descoperitorul substantei principale folosite in noul tratament al sifilisului, initiatorul acestuia este inca din 1910 romanul Marinescu.

"Mana suculenta in siringomielie" a fost subiectul tezei de doctorat a savantului, pentru care Facultatea de medicina din Paris ii va acorda in 1895 titlul de laureat. Denumirea de "mana suculenta" a patruns definitiv in stiintele medicale, fiind precizata in manuale si tratate. Marinescu alaturi de M. Goldstein vor aduce contributii orginale in studiul aranjamentului celulelor nervoase in materia cenusie a creierului, in scoarta circumvolutiunilor cerebrale.

In preajma anului 1900, Marinescu va introduce cinematograful in medicina. "Cu proprii sai bani comanda fratilor Lumiere un aparat cinematografic, printre primele sosite in Romania la acea vreme." Cu ajutorul lui, savantul va realiza primul film documentar stiintific romanesc.

Prin cercetari la ultramicroscop a aplicat metode experimentale, ca transplantul si culturile de tesut nervos. A facut studii si cercetari asupra magnetismului animal, asupra somnambulismului si pe toate starile de veghe, de la somn lucid pana la extaz.

ULTIMA ZI A GENIULUI

Era 14 mai 1938, ultima zi a Congresului International asupra Turbarii care avea loc la Bucuresti, consacrat marelui bacteriolog Babes. Iata ce povesteste Marioara Marinescu, fiica savantului. "Neluand in seama povara celor 75 de ani ai sai, care-i impuneau mai multa odihna si mai multa grija de sanatate, savantul sosi acasa de-abia la miezul noptii, ducand la subsuoara geanta lui plina de carti, de note ale congresului, , de rezolutii… Se culca si adormi fericit, ca intotdeauna cand ziua de munca fusese cu varf indeplinita. Din acest ultim somn, G. Marinescu nu avea sa se mai trezeasca. In zori, inima lui mare, calda, care vibrase in fata atator suferinte, incetase de a mai bate. Odihna pe care nu si-o putuse permite niciodata in viata devenise acum fara sfarsit. Dupa zeci de ani de munca pentru prima oara, in aceasta dimineata de mai, condica de la Colentina nu mai putea fi semnata de acela care se luptase atat de eroic cu viata, cu bolile oamenilor, cu societatea in care a trait. In corespondenta ce n-a mai putut fi deschisa in ziua aceea de marele savant se afla un plic ce-i aducea o stire care, fara indoiala, i-ar fi produs placere. "Mult iubite si prea ilustre coleg - ii scria profesorul Roussy, rectorul Universitatii din Paris - cu titlu confidential vreau sa va anunt ca (…) s-a hotarat sa vi se acorde titlul de doctor honoris causa… "

UNICUL SERVICIU DE NEUROCHIRURGIE

Dimitrie Bagdasar

"Muncesc intens de dimineata pana seara. Ma scol in fiecare zi la 5:30 si citesc englezeste pana la 9:00, cand ma duc la spital. In fiecare zi vad cate una, doua operatii de sistem nervos, care se termina pe la 14:00 - 15:00. Dupa ce operatiile s-au terminat, trec imediat in laborator, unde lucrez pana la 17:00 - 19:00. Numai in spital stau 9 - 10 ore. Seara, acasa pana la 11 noaptea, aceeasi lectura ca si dimneata", scria Dimitrie Bagdasar intr-o scrisoare trimisa in tara din Statele Unite la 15 septembrie 1927. Dupa terminarea facultatii, Dimitrie Bagdasar a avut avantajul de a fi alaturi de profesorul Cushing si doctorului Bailey la Clinica lor din Boston. Cu minutiozitate uimitoare, Dimitrie Bagdasar nota totul. Munca asidua, dorinta de perfectionare si profunzimea cunostintelor i-au atras rapid simpatia profesorului Cushing.

Reintors in tara, Dimitrie Bagdasar este primit cu stima, dar si cu invidie. In 1935 infiinteaza serviciul de neurochirurgie cu 10 paturi, la Spitalul Central de boli nervoase si mintale, unic in tara si sud-estul Europei. In corespondenta redactata cu minutiozitate de savant exista marturii cutremuratoare despre aspectul spitalului la acea data: bolnavi goi, urland, tinuti dupa gratii. Si totusi, in acest decor el realiza operatii deosebite pe o masa din lemn, cu aparatura improvizata si instrumentar cumparat de el.

Ramanea adesea pana seara tarziu singur in biblioteca Facultatii de Medicina, inconjurat de tomuri. Apoi se aseza la birou si incepea calvarul elaborarii. Caci redacta incet, greoi, dar temeinic, lucrari extrem de valoroase. Cabinetul sau de la Spitalul Central era sufocat de mii de microfotografii, baloturi de planse.

In casa sotilor Bagdasar s-au derulat tratative de alcatuire a guvernului Groza, incredintandu-i-se portofoliul de ministru al Sanatatii.

N-a incetat sa opereze decat in clipa cand metastaza cerebrala, diagnostic pe care singur si l-a pus, i-a luat indemanarea mainii.

SOFIA IONESCU, PRIMA FEMEIE NEUROCHIRURG DIN LUME

In 2002, am intalnit-o pe Sofia Ionescu, in locuinta din Pitar Mos. Imi pregatisem cateva intrebari, dar cele mai bune erau cele ce veneau de la sine, ca intr-o discutie fireasca. Am intrebat-o la un moment dat in ce loc din corpul nostru ar putea salaslui sufletul. M-a socat raspunsul: "Este in lobul frontal, in special in hemisferul stang. Pentru ca acolo sunt centrii vorbirii, centrii de exprimare, de intelegere". Dupa 40 de ani de neurochirurgie, prima femeie chirurg din Romania, doctorul Sofia Ionescu, are tot dreptul din lume sa afirme ca sufletul omului e in creier.

DEBUTUL. In 1944, era studenta. Avea 24 de ani. Era bombardament si medicii din sectia Spitalului 9 erau suprasolicitati. Doctorul Bagdasar ii spune ca a fost adus un copil care moare cu zile. Studenta Sofia Ionescu a intrat in sala de operatie. "In copilarie si chiar mai tarziu, cand cantam la pian, imi era teama sa nu ma vada cineva ca tremur. Atunci, la prima operatie, m-am simtit copilul de altadata in fata pianului. Dar din dorinta de a nu-mi vedea nimeni teama, m-am lasat coplesita de o liniste binefacatoare. Apoi, toata viata, la operatiile cele mai dificile, am simtit ca sufletul imi este stapanit de pace. Este o stare minunata, de comunicare cu Dumnezeu", povesteste Sofia Ionescu.

Isi aminteste ca doctorul Bagdasar credea ca femeile sunt mult mai capabile sa opereze pe substanta nervoasa, pentru ca o fac cu delicatete. Si totusi, in ceea ce o priveste pe Sofia Ionescu era sceptic. "Era convins ca nu voi putea sa desfac un craniu sau o coloana". Doctorul Bagdasar zicea ca, in America, femeile chirurg dobandeau aceasta delicatete la gherghef. Cu timpul doctorul avea sa-si dea seama ca Sofia Ionescu avea harul de a opera.

SEIC. O intamplare din anul 1970 ar putea dovedi ca Sofia Ionescu era la vremea respectiva singura femeie neurochirurg din lume. Seicul statului Abu Dhabi a facut tot felul de demersuri spre a gasi o femeie neurochirurg. Afla de Sofia Ionescu si o invita sa o consulte pe una dintre sotiile lui. Religia nu permitea ca un barbat sa aiba acces la vreuna dintre sotii nici macar in calitate de medic.

La 1 septembrie 1994, in locuinta din Pitar Mos, Sofia Ionescu, in varsta de 74 de ani, scrie cu amaraciune: "Rememorez anii, clipele cand eram la dispozitia tuturor, numai a copiilor mei nu. Le-am sacrificat copilaria. Si orice as spune dincolo de asta n-ar mai avea nici o importanta".

DOCTORUL CARE A FACUT ZECI DE MII DE OPERATII PE CREIER

Dupa ce termina Facultatea de Medicina de la Cluj (1929 - 1935) si obtinerea titlului de doctor in medicina, Constantin Arseni vine la Bucuresti si lucreaza alaturi de Dimitrie Bagdasar la Spitalul Central de Boli Nervoase.

De la 10 paturi care au reprezentat inceputul neurochirurgiei la noi, la Spitalul Central de boli nervoase, Constantin Arseni contribuie la cresterea la 220 de paturi in 1964. In Enciclopedia medicala romaneasca secolul XX (Editura Fundatiei Romane a Rinichiului, 2001) profesorul universitar Nicolae Ursea, coordonatorul colectivului redactional, scrie: "Constantin Arseni a realizat un numar impresionant de operatii, cifrate la peste 25.000 de tumori cerebrale, aproximativ 5.000 de leziuni traumatice cranio-cerebrale, afectiuni vertebro-medulare, malformatii vasculare, parazitose, abcese etc." Dar intr-un interviu, prof. Arseni sustinea ca a efecutat peste 50.000 de operatii pe creier.

Toate informatiile valoroase oferite de practica clinica s-au adunat intr-o prodigioasa opera stiintifica si publicista. Constantin Arseni este autorul a peste 450 de articole de specialitate, a 54 de tratate si monografii. Principalele contributii originale ale profesorului doctor Arseni se refera la metoda de rezolvare operatorie a craniostenozelor, elaborata impreuna cu Dimitrie Bagdasar si Stefan Dragulescu, clasificarea epilepsiilor, cu excluderea formelor de centrecefalice, descrierea unui nou sindrom neurologic "logoreea si kiperkinezia" etc. Rezultatele cercetarilor sale au fost expuse pe larg in studii, articole, volume, editate in tara si in strainatate, semnate impreuna cu colaboratori, formati de Arseni. "Recunosc ca, inca, stiu prea putin atat cat se cunoaste in prezent despre acest "organ suprem". Putem considera creierul ca fiind cel mai complicat dispozitiv cibernetic cunoscut in lumea noastra". - Profesorul doctor Constantin Arseni

INVESTIGATIE CLINICA SI DE LABORATOR

"Gheorghe Marinescu a imbratisat un larg orizont de cercetare, imbinand armonios investigatia clinica cu cea de laborator, observatia cu experimentul. Inca din perioada studiilor la Paris, Gheorghe Marinescu s-a impus lumii stiintifice europene prin lucrari de incontestabila valoare. Domeniul preferat al savantului a fost, inca din primii ani de activitate, studiul morfofiziopatologiei normale si patologice a celulei nervoase", spune profesor doctor Nicolae Marcu, seful catedrei de Istoria Medicinei, Universitatea Carol Davila Bucuresti.

RECUNOASTERE INTRE DOUA PERSONALITATI

In 1932, cu prilejul alegerii ca membru asociat al Academiei de Medicina din Paris, Nicolae Iorga scria despre Gheorghe Marinescu: "…Neurologul roman e pretutindeni cunoscut pentru opera lui de cercetari rabdatoare si de ingenioase explicatii (…) I se intampla cate unui roman, care calatoreste prin locuri departate, sa-i auda numele pronuntat, cu respect, de tanarul medic al vaporului. Dupa Dr. Babes, nimeni din breasla lui n-a ajuns sa-si raspandeasca numele asa de larg intre oameni …"

LA PRIMUL RENDEZ-VOUS

"In apartamentul in care ne adunasem, intre cei prezenti erau studenti la medicina. Am intrebat pe unul din cei cunoscuti daca stie cum il cheama si cine e tanarul care rade cu atata pofta. Fara sa-mi raspunda, interlocutorul meu s-a indepartat si peste cateva minute m-am pomenit ca vine, tinandu-l de brat si prezentandu-mi-l: Mitica Bagdasar, stralucit student al Facultatii de Medicina si al Institutului medico-militar. Muzica incepuse sa cante un vals de Strauss. Bagdasar s-a scuzat politicos, spunandu-mi ca daca ar fi stiut sa danseze m-ar fi invitat sa facem un tur", scrie doctorul Florica Bagdasar despre prima intalnire cu barbatul care avea sa-i fie sot.

Mari medici ai Romaniei - SUMAR (Editie de colectie - 18 octombrie 2004)

Pionierii

Nu se moare de batranete, ci de boala

Adversarul lor a fost moartea

Doctori la cap

Copilaria pediatriei

Cavalerul condamnat de comunisti

Babes, parintele a 50 de microorganisme

Mostenirea uitata a familiei Minovici

Persecutatul

Parintele cardiologiei

Modele

Transplantatii

Inspiratii

Mari medici ai Romaniei - SUMAR (Editie de colectie - 18 octombrie 2004)

Pionierii

Nu se moare de batranete, ci de boala

Adversarul lor a fost moartea

Doctori la cap

Copilaria pediatriei

Cavalerul condamnat de comunisti

Babes, parintele a 50 de microorganisme

Mostenirea uitata a familiei Minovici

Persecutatul

Parintele cardiologiei

Modele

Transplantatii

Inspiratii