Era un lup singuratic

Regizorul Sergiu Nicolaescu îşi aduce aminte cu drag şi durere în suflet de omul şi actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. Vetera­nul cinematografiei româneşti ne-a vorbit despre privilegiul de a fi lucrat alături de un profesionist cum rar mai întâlneşti în ziua de azi.   

Regizorul Sergiu Nicolaescu îşi aduce aminte cu drag şi durere în suflet de omul şi actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. Vetera­nul cinematografiei româneşti ne-a vorbit despre privilegiul de a fi lucrat alături de un profesionist cum rar mai întâlneşti în ziua de azi.    

Aţi colaborat cu regretatul Iuliu Ovidiu Moldovan la două dintre filmele pe care le-aţi regizat?

 Au fost chiar trei producţii. Poate că nu se ştie, dar am lucrat împreună şi pentru un film străin, “Guillaume le conquérant” (Wilhelm Cuceritorul). Era un om extrem de serios, cum puţini mai sunt în generaţia nouă de actori. Azi, foarte rar mai întâlnim actori de genul, de talia lui Ovidiu Iuliu Moldovan. Era foarte punctual, ştia textul perfect. Cu aceeaşi plăcere şi uşurinţă juca atât comedie, cât şi dramă. Făcea acest lucru datorită profesionalismului, în primul rând, şi după aceea şi talentului. Talent poţi să spui că are un băiat de 20 sau de 30 de ani, pentru că e mai greu să vorbim despre talent când actorul are peste 60 de ani.

Cum s-a petrecut întâlnirea dintre dumneavoastră şi Ovidiu Iuliu Mol­do­van? 

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

L-am remarcat din filmele regizorului Dan Piţa şi mi-a plăcut foarte mult. Normal că apoi l-am chemat să lucrăm împreună la filmul “Whilhem Cuceritorul” în care a avut un rol important, al unui duce al Franţei.  Pentru ca mai apoi să lucrăm pentru filmul “Întâlnirea” şi la “Duelul”. 

Avea multă forţă

Iuliu Ovidiu Moldovan a primit foarte multe roluri istorice, cu greutate. Ce anume îl recomanda? Nu degeaba s-a spus despre dânsul că “avea profil de medalie”…

Avea multă forţă. Iar descrierea aceea i s-a făcut pentru că aşa a fost el. Nu e vorba despre o imagine realizată doar din vorbe. Aşa se purta el. Nu glumea oricând şi oricum. Era un tip mai retras. Dar avea şi momente în care ştia să glumească.

De ce prefera singurătatea? I-a fost înşelată vreodată încrederea?

Nu am fost prieteni intimi, dar nici nu ştiu să fi avut aşa ceva. În orice caz, eu i-am înţeles foarte bine felul de-a fi. Era un lup singuratic, retras în lumea lui. Avea încredere în oameni. Îmi amintesc că am avut cu ani în urmă o filmare pe mare, o mare extrem de furioasă, de-a dreptul turbată. Trebuia să ieşim împreună în larg cu o barcă grea, pescărească. Ţin minte că i-a trebuit foarte mult curaj până să se urce în barca aceea, dar a avut încredere în mine. Şi a urcat. Nu ştiu dacă era greu să-i câştigi încrederea, dar îşi dădea întotdeauna seama în cine trebuie să aibă încredere şi în cine nu. Nici nu pot să spun cât de rău îmi pare că vorbesc la trecut despre el. Îmi pare tare rău. A plecat mult prea repede dintre noi.

Marcat de moartea tatălui

Povestea foarte puţine lucruri despre via­ţa sa privată. Totuşi, la un moment dat a spus în ce împrejurări a murit tatăl său.

Ovidiu nu spunea mai nimic despre viaţa lui privată. Însă ştiu că tatăl său a murit de mâna hortyştilor. Ştiu, de asemenea, şi despre demersu­rile pe care le făcea pentru ridicarea unei statui în satul său natal, în cinstea românilor care au murit atunci. Nu cred că a reuşit să-şi vadă dorinţa împlinită. Nu e uşor să faci aşa ceva. Se simţea însă că era însemnat de acest fapt, de ororile trăite. Eu cred că şi din această cauză s-a apropiat de mine. Pentru că am făcut filme în care am arătat ceea ce au făcut hortyştii. Tot ce pot să mai spun e că îl port în memorie pe Ovidiu Iuliu Mol­dovan ca partenerul de film minunat care a fost şi că va rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre. 

Împreună pe ecrane

“Wilhelm Cuceritorul”, primul film la care Sergiu Nicolaescu şi regizorul francez Gilles Grangier au lucrat alături de Moldovan, s-a filmat în 1981. Din distribuţia peliculei au făcut parte Herve Bellon, John Terry, dar şi colegi români ca Mircea Albulescu şi Amza Pellea. Următorul film, “Întâlnirea” (1982), spune po­ves­tea unui sculptor care conduce un deta­şament patriotic cu misiunea de a captura un vapor cu armament destinat hitleriştilor. Cea de-a treia producţie, “Duelul” (1982), film în care Nicolaescu îl joacă pe celebrul comisar Moldova, îl are pe Moldovan în rolul Ticu.