Continuam sa publicam analiza facuta pe baza statisticilor si rapoartelor elaborate de mai multe institutii asupra defectiunile la nivelul economiei romanesti care ne creeaza probleme in raport cu exigentele aderarii. Noi semnalam doar disfunctiile mai stanjenitoare, in speranta ca vor fi reparate la timp. Azi, despre gingasele probleme
de mediu.
Capitolul "Protectia mediului", vazut prin prisma ultimului raport de tara, seamana cu un tort presarat de stegulete rosii si galbene. Dupa acest semnal, de asta-toamna pana acum, masurile adoptate au fost in buna parte insuficiente si ineficiente. Asa incat e prea posibil sa nu ne indeplinim angajamentele sub urmatoarele aspecte:
Capitolul 22, o sula in coaste
1 Slaba capacitate administrativa de gestionare a problematicii de mediu la nivelul autoritatilor.
Identificam urmatoarele cauze:
Avem o structura suprabirocratica si constituita pentru coordonarea activitatilor legate de integrare. Majoritatea deciziilor a fost luata in comisiile interministeriale; putine decizii au fost luate la nivelul autoritatilor competente din domeniul protectiei mediului. Organigrama Ministerului Mediului prevazuta de HG 308/2005 nu respecta angajamentele asumate in Capitolul 22, activitatile desfasurate nu sunt acoperite de Planul multianual de finantare a proiectelor, unele subdomenii sunt coordonate de secretari de stat diferiti, de unde si ingreunarea activitatii administrative.
Responsabilii din cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului (ANPM) si al Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase (ANSPCP) manifesta dezinteres pentru infiintarea bazei de date care asigura schimbul de informatii privind substantele periculoase. ANSPCP nu are structuri teritoriale (desi potrivit L 360/2003, trebuie sa aiba), iar personalul agentiilor judetene pentru protectia mediului nu este instruit ca sa controleze modul in care agentii economici respecta limitele impuse pentru emisiile de azbest, etichetarea produselor care contin azbest, restrictiile privind utilizarea produselor care contin azbest. Cele doua institutii nu au efectuat controale privind modul de respectare a prevederilor HG 347/2003.
Cele opt agentii regionale pentru protectia mediului nu sunt inzestrate cu suficient personal specializat. Intre anii 2003 si 2005, in structurile de profil au fost facute 1.500 de angajari. Dintre angajati, doar 65% au ramas in cadrul acestora. Cauza: salariile neatragatoare.
Activitatile de control au eficienta redusa, in parte si din cauza lipsei de conlucrare intre comisarii Garzii Nationale de Mediu si Inspectorii Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului (care au cam aceleasi competente, si se mai si calca pe picioare uneori). Suprapuneri de competenta ciudate si destul de stanjenitoare se inregistreaza intre Agentia de Mediu si Ministerul Mediului. Cam in graba emisa, HG 459/2005, de reorganizare a Agentiei Nationale de Mediu, permite preluarea unor prerogative ale ministerului de resort. Pentru ca pruncul cu multe moase ramane cu buricul netaiat, exemplificam: atributiile de planificare strategica sunt disputate intre agentie si minister. In disputa asta, insasi strategia se face mica si se ascunde, de teama galcevii. Autorizarea activitatilor cu impact potential asupra mediului permite ANPM sa intre pe teritoriul agentiilor regionale si locale, de unde conflictul cu cerintele de descentralizare impuse pe plan european.
Sistemul de inspectie si cel de autorizare sunt separate. Si de aici realitatea ca multi agenti economici isi desfasoara activitatea fara a detine autorizatie de mediu.
Din Ordinul 876/2004, emis de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, pentru aprobarea procedurilor de autorizare a activitatilor cu impact asupra mediului lipsesc prevederile privind termenele in care trebuie efectuata procedura de dezbatere publica in vederea acordarii autorizatiei de mediu, precum si obligativitatea ca autoritatea de mediu sa incheie un proces-verbal care sa contina rezultatul verificarilor de teren asupra activitatilor care nu au facut obiectul procedurii de acord (prevazuta de Ordinul ministerului 860/2002)
Institutiile cu atributii in protectia apelor nu pot asigura protectia impotriva poluarii cu nitratii din ingrasamintele folosite in agricultura. Lipsesc reactivii, lipseste personalul, nu stim in ce masura apele sunt poluate.
E coruptie
2 Avem probleme cu implementarea acquis-ului comunitar, privind poluarea industriala, instalatiile de ardere, deversarea apelor uzate. Problemele provin din:
ecologizarea incompleta a proceselor tehnologice. Forma in care a fost elaborata Ordonanta de Urgenta 195/2005 permite functionarea fara autorizatie integrata de mediu a instalatiilor care fac obiectul Directivei IPPC. De prea multe ori planurile care se fac in vederea conformarii se rezuma la consemnarea datelor provenite din vechile proiecte investitionale, care nu mai corespund de mult realitatii din teren. La Alum Tulcea, Minvest Deva, Sidermet Calan, Feral Tulcea, Santierul Naval Demen Galati, Mittal Steel Galati s-au intalnit asemenea situatii. Hartiile ce contin informatii vechi sunt aprobate de agentiile judetene pentru protectia mediului. Sunt identificate anumite relatii dintre functionarii de mediu si reprezentantii firmelor in cauza, care tradeaza o anume coruptibilitate a functionarilor care aproba orice. In luna mai o sa ne pice-n cap ca o piatra un raport neintocmit inca, acela privind implementarea Programului de reducere a emisiilor de sulf si pulberi. Comisia Europeana trebuia sa-l primeasca inca din noiembrie 2005, si in mai Comisia o sa ni-l scoata pe nas.
Sistemul integrat de management al deseurilor nu a fost pus in aplicare, Consiliile Judetene si Agentiile Regionale se plang ca n-au bani pentru managementul gunoiului.
In multe cazuri, evaluarile privind poluarea atmosferei sunt facute chiar de catre agentii poluatori. Sunt de cea mai mare incredere aceste evaluari? Stratageme de diminuare a poluarii pe hartie sunt la indemana oricui. De pilda, agentul economic face masuratorile cand instalatia functioneaza la nivelul minim. Inspectorii ARPM nu prea pot sa-i contrazica pe agentii autoevaluatori, din simplul motiv ca nu au destule echipamente mobile.
Urecheala pentru Ispa
3 Proiectele de mediu cu asistenta tehnico-financiara ISPA au defectiuni. Din urmatoarele motive:
Documentatii necorespunzatoare, generatoare de intarzieri si blocaje. Credibilitatea autoritatilor locale privind administrarea judicioasa a fondurilor comunitare a avut si are de suferit, nu fara temei.
Lucrari efectuate la parametri tehnici inferiori (interesul poarta fesul).
Costurile lucrarilor, marite artificial, galcevi dintre antreprenori si beneficiari pe marginea unor ordine de variatie nefundamentate (daca nu umflate de-a binelea). Expertii Comisiei Europene ne-au mai urecheat, diplomatic, in privinta proiectelor ISPA. Pe toate palierele Administratiei locale si centrale sunt semnele managementului eficient. Atunci, cum sa speram ca vom trece usor de la instrumentele structurale de preaderare la cele ce ne vor reveni in cadrul Fondului de Dezvoltare Europeana si Regionala?