EXCLUSIV - Cinci lectii de la Kofi A. Annan

Cu aproape 50 de ani in urma, cand am ajuns in Minnesota ca proaspat student african, aveam multe de invatat, primul lucru fiind faptul ca nimic nu e ciudat in a purta aparatori de urechi cand afara sunt minus 15 grade.

Editorial semnat de Secretarul General al ONU in exercitiu. Cu aproape 50 de ani in urma, cand am ajuns in Minnesota ca proaspat student african, aveam multe de invatat, primul lucru fiind faptul ca nimic nu e ciudat in a purta aparatori de urechi cand afara sunt minus 15 grade. Toata viata mi-a fost o lectie continua. Acum as dori sa transmit mai departe cele cinci lectii pe care le-am invatat in cei zece ani cat am fost secretar general ONU, lectii pe care cred ca si comunitatea natiunilor trebuie sa le parcurga pe masura ce se confrunta cu problemele secolului al XXI-lea.

In primul rand, in lumea contemporana suntem fiecare responsabil pentru siguranta celuilalt. In fata unor amenintari precum proliferarea armelor nucleare, schimbarile climatice, pandemiile globale sau gruparile teroriste care actioneaza la adapostul statelor dezorganizate, nici o natiune nu isi poate asigura securitatea prin impunerea suprematiei asupra celorlalte tari. Numai cooperand si contribuind la siguranta comuna putem spera sa obtinem o securitate durabila pentru noi insine.

Aceasta sarcina include responsabilitatea noastra de a proteja oamenii de genocid, de crime de razboi, de epurare etnica si de crime impotriva umanitatii. Ea a fost acceptata de toate tarile la summit-ul Natiunilor Unite de anul trecut. Insa, cand ne indreptam privirea catre crimele, violurile si foametea la care sunt supusi oamenii din Darfur, intelegem ca aceste doctrine raman simpla retorica daca cei care au puterea de a interveni eficient - prin presiuni politice, economice si, in ultima instanta, militare - nu sunt dispusi sa ia initiativa. Aceasta responsabilitate se rasfrange si asupra generatiilor viitoare - avem datoria de a conserva resursele care le apartin lor in aceeasi masura in care ne apartin si noua. Fiecare zi in care nu facem nimic sau prea putin, pentru a preveni schimbarile climatice, impune costuri tot mai mari asupra copiilor nostri.

In al doilea rand, suntem responsabili pentru bunastarea fiecaruia dintre noi. Fara solidaritate, nici o societate nu poate fi stabila cu adevarat. Nu suntem realisti daca gandim ca unii pot continua sa beneficieze de pe urma globalizarii, in vreme ce miliarde de oameni sunt lasati sau aruncati intr-o saracie extrema. Trebuie sa le oferim tuturor persoanelor macar o sansa de a participa la prosperitate alaturi de noi.

In al treilea rand, atat securitatea, cat si prosperitatea depind de respectul pentru drepturile omului si pentru lege. De-a lungul istoriei, viata oamenilor a fost imbogatita de diversitate, diferitele comunitati invatand unele de la altele. Pentru ca viata acestor comunitati sa fie pasnica este insa necesar sa evidentiem ceea ce ne uneste pe toti: originea umana comuna si nevoia ca demnitatea si drepturile noastre sa fie protejate de lege. Este un alt lucru esential pentru dezvoltare. Atat strainii, cat si cetatenii unei tari sunt mai motivati sa investeasca atunci cand le sunt protejate drepturile fundamentale si cand stiu ca vor fi tratati corect, in conditiile legii. Iar politicile care favorizeaza in mod real dezvoltarea au mai multe sanse de a fi adoptate daca oamenii care au cel mai mult nevoie de dezvoltare au un cuvant de spus. Statele trebuie sa respecte regulile si in relatiile dintre ele. Nici o comunitate din lume nu sufera din cauza respectarii prea stricte a legilor, ci dimpotriva, din cauza conformarii precare la cadrul legislativ, inclusiv la cel international. Acest lucru trebuie sa se schimbe.

Cea de-a patra lectie, asadar, este aceea ca guvernele trebuie sa fie responsabile pentru actiunile lor, atat la nivel international, cat si local. Fiecare stat trebuie sa fie responsabil in fata altor state pentru actiunile care au un impact decisiv asupra acestora din urma. In prezent, statele sarace si lipsite de putere pot fi cu usurinta responsabilizate, intrucat au nevoie de ajutor extern. Insa tarile mari si puternice, ale caror actiuni au cel mai mare impact la nivel global, pot fi constranse doar de popoarele lor. Acest lucru le ofera cetatenilor si institutiilor statelor puternice o responsabilitate speciala, aceea de a lua in considerare viziunile si interesele globale. Iar astazi este necesar ca ele sa tina cont si de ceea ce numim "actori nonstatali". Tarile nu mai pot, daca au putut vreodata, sa se confrunte singure cu problemele globale. Au tot mai multa nevoie de ajutor din partea asociatiilor de diverse tipuri, in care oamenii se intalnesc voluntar, fie pentru profit, fie doar pentru a schimba pareri sau chiar pentru a schimba lumea.

Cum pot statele sa se responsabilizeze reciproc? Numai prin institutii multilaterale. Prin urmare, lectia mea finala este ca aceste institutii trebuie organizate corect si democratic, oferindu-le celor saraci si lipsiti de putere o anumita influenta asupra actiunilor celor bogati si puternici.

Tarile in curs de dezvoltare ar trebui sa aiba o voce mai puternica in cadrul institutiilor financiare internationale, in care deciziile pot face diferenta intre viata si moarte. Consiliul de Securitate ar trebui sa cuprinda noi membri permanenti sau membri alesi pe termen lung, componenta actuala reflectand realitatea anului 1945, si nu pe cea a zilelor noastre.

La fel de important, toti membrii Consiliului de Securitate trebuie sa accepte responsabilitatea care este asociata privilegiilor. Consiliul nu este o scena pe care se joaca interesele nationale, ci un comitet de conducere a unui sistem global de securitate aflat la inceputurile sale.

Mai mult ca oricand, umanitatea trebuie sa functioneze ca un sistem global. Dupa cum ne-a demonstrat experienta, in trecut si in prezent, daca statele membre nu sunt unite si duc lipsa de idei calauzitoare, sistemul nu functioneaza la fel de bine ca atunci cand ar exista unitate, o strategie pe termen lung si implicarea tuturor actorilor importanti. Conducatorii lumii, atat cei de azi, cat si cei de maine, au o mare responsabilitate. Popoarele lumii trebuie sa se convinga ca ele se ridica la nivelul acestei responsabilitati.

Autorul acestui articol este secretarul general al ONU, al carui mandat se incheie la sfarsitul lunii. Sud-coreeanul Ban Ki-moon ii va urma la carma ONU la 1 ianuarie. El a depus juramantul in calitate de secretar general al ONU la 14 decembrie, in fata a 192 de reprezentanti ai statelor membre, jurand sa-si exercite functia cu "loialitate, bun-simt si constiinta". Articol obtinut prin amabilitatea Centrului de Informatii al Natiunilor Unite din Bucuresti.

Omagiat de Adunarea Generala

Juramant. Noul secretar general, Ban Ki-moon. Adunarea Generala a Natiunilor Unite l-a omagiat la 14 decembrie pe secretarul general Kofi Annan, salutand contributia sa "exceptionala la pacea si securitatea mondiala". Reprezentantii celor 192 de state membre ale Adunarii Generale, reuniti in amfiteatrul Adunarii, au adoptat, la inceputul unei ceremonii pentru depunerea juramantului de catre viitorul secretar general al ONU, o rezolutie in omagiul lui Annan. Rezolutia a fost prezentata de grupul african de la ONU. Ulterior, Adunarea l-a ovationat pe Annan. In textul rezolutiei, Adunarea aduce "un omagiu vibrant" secretarului in exercitiu "pentru contributia sa exceptionala la securitatea si pacea mondiala, precum si pentru eforturile sale remarcabile in vederea consolidarii sistemului ONU, a promovarii si apararii drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, in vederea unei lumi mai bune". Adunarea si-a exprimat "profunda recunostinta pentru reformele intreprinse de Annan si pentru propunerile formulate, care i-au permis Organizatiei sa faca fata mai bine provocarilor majore ale timpurilor noastre".