„Frate, te iubesc!” Momentul special, de empatie, care s-a născut între un demonstrant şi un jandarm

In seara de sambata, 14 ianuarie, sute de protestatari din Piata Universitatii fortau cordoanele de jandarmi ca sa poata marsalui catre Palatul Co­troceni. Vlad Ilas, 23 de ani, statea pe net in cartierul Baneasa, unde locuieste impreuna cu un var. Nu deschisese televizorul, pentru ca oricum nu are cablu, si nu stia ce se intampla in centru. Urmarise pe Facebook miscarile de solidaritate care au urmat demisiei lui Raed Arafat din functia de secretar de stat, dar nu stia motivele scandalului si nu-si imagina ca oamenii isi vor muta nemultumirile in strada.

Fara sa stie ca la Universitate se striga 'Jos Basescu!' de mai bine de patru ore, la ora 18, Vlad a scris pe Facebook 'De ce-l iubesc uneori pe Traian Basescu. Un raspuns absolut genial' si a postat un filmulet cu presedintele raspunzandu-i unui parlamentar rus la o intrebare despre intentiile Romaniei fata de Moldova: 'Va rog sa notati ca Romania nu are nici un fel de experienta in anexarea altor state'. Pe la 19:30 l-a sunat un unchi din Gura Humorului, orasul sau natal, care voia sa stie mai multe despre ce se intampla in Bucuresti. Vlad a citit repede niste stiri, a vorbit cu cativa prieteni pe mess si le-a spus sa-i tina pumnii, ca se duce in piata sa faca fotografii. Si-a pus in geanta doua aparate foto si un obiectiv de distanta, si-a luat manusile si a condus spre Piata Universitatii. Pe drum s-a gandit doar ca vrea sa surprinda 'emotii'.

Vlad a terminat Facultatea de Jur­na­lism in 2010. In 2011 a absolvit un curs de ca­­meraman-fotoreporter la Intact Me­­dia Academy, si din decembrie e ca­­meraman in trust. S-a apucat serios de fotografie acum patru ani, cand si-a luat primul aparat DSLR. A ajuns in pia­­ta dupa ora opt si a inceput sa faca fo­­tografii inca de cand a iesit din pasaj, spre Facultatea de Geografie. I s-au parut cam putini protestatari si s-a enervat cand a vazut reflectoarele pu­ternice ale televiziunilor; creau un aer de reality show si rapeau din au­ten­ticitatea si naturaletea fotografii­lor.

***
Sambata la pranz, Bogdan, 36 de ani, subofiter in cadrul Jandarmeriei Romane, a mancat ceva cu prietena lui, Madalina, 22 de ani, si a plecat la serviciu. La ora 18:00 a coborat din echipaj in Piata Universitatii. Nu fusese in prima seara de proteste, la Cotroceni, dar stiind ca manifestantii au fost pasnici, a coborat, ca si ceilalti colegi, fara casca sau scut, pentru a semnala ca nu au venit echipati pentru o interventie. Cu totii purtau combinezoane de iarna, bocanci, scurte, sepci si aveau la ei 'tonfa din dotare'.

Inainte sa fie jandarm, Bogdan a lucrat timp de sapte ani in restaurante din Grecia, Anglia si Cipru. A inceput ca picol si a ajuns sa fie sef de sala si om de baza pentru patron. Acum cinci ani s-a intors in tara si, pentru ca se simtea apt fizic, s-a hotarat sa isi potoleasca o mai veche 'sete de dreptate' si s-a angajat la Jandarmerie. Ii place meseria lui pentru ca nu oricine poate sa o faca, desi crede ca multi isi imagineaza ca jandarmii sunt 'niste tarani lopatari care au venit in Bucuresti'. Stie ca afara jandarmii sunt mult mai respectati de cetateni si nu intelege de ce in Ro­mania putini isi imagineaza ca e si el un om, ca merge cu cortul in Vama, ca vorbeste patru limbi straine, ca in ultimii ani, nici el, nici prietena lui nu au ratat nici un concert rock mare (AC/DC si Bon Jovi au fost preferatii lor). Bogdan face parte din 'unul dintre cele mai bune detasamente specializate pe concerte' si in general e mobilizat fie la spectacole, fie la m­eciuri.

***
In prima jumatate a zilei de sambata, Gabriel statuse pe net si citise tot ce prinsese despre proteste. Tanarul de 27 de ani locuieste intr-un apartament din Giulesti, cu sora si parintii lui. Nu a lucrat niciodata, pentru ca nu a vrut sa faca parte din sistem. Sustine drepturile animalelor, e impotriva eutanasierii maidanezilor si merge la toate intalnirile Occupy Romania. De Ziua Drepturilor Omului, pe 10 decembrie, a iesit in Piata Universitatii alaturi de alti membri ai miscarii Occupy. In timp ce jandarmii il luau pe sus, a aratat spre ei si a strigat: 'Si pentru ei am venit azi aici! Pentru oameni!'. A fost amendat cu 500 de lei, dar asta nu l-a impiedicat sa iasa in strada si sambata dupa-amiaza, pe 14 ianuarie.

A mancat niste branza cu rosii si a plecat singur spre Piata Uni­versitatii. Pe drum, s-a intalnit intamplator cu trei prieteni si au mers impreuna. Nu s-a gandit ce ar putea sa schimbe cu prezenta lui in piata, dar a fost convins ca iubirea l-a scos din casa. Spune ca iubirea a devenit o noua religie pentru el, asa cum e si pentru 'copiii indigo' (oameni cu un presupus scop divin care au prin­tre caracteristici probleme cu acceptarea autoritatii si cu integrarea in sistemele actuale). In decembrie a tradus un mesaj al Ineliei Benz (parapsiholog) si l-a postat pe pagina de Facebook a copiilor indigo din Romania: 'Acea indemanare pe care ati adus-o cu voi fratii si surorile mele este aceea de a canaliza divinul pe Pamant. Ca tu sa faci asta nu e nevoie ca tu sa scrii carti, sa pictezi tablouri sau sa faci fotografii. Poti desigur sa faci asta si vei avea nevoie sa-ti gasesti o carie­ra ca sa-ti platesti facturile, dar misiu­nea ta speciala e ca sa fii aici si atat!'.

Spune ca de cand se stie a avut o premonitie sumbra ca o sa moara in prima revolutie care ii va urma celei din 1989. Nu are revolutionari in familie, dar de mic si-a dorit sa schimbe lumea si crede ca de aici i-a aparut frica. In piata a scandat toata ziua 'Jos Basescu!' alaturi de ceilalti participanti si s-a bucurat de energia care se crea intre oameni. Fost membru activ al galeriei clubului Rapid inca de la 12 ani, tanarul care se autodescrie ca fiind un fost 'rebel fara cauza' cu 'droguri si baga­bon­teli' s-a hotarat in urma cu doi ani sa se maturizeze. Nu stie exact de unde i-a venit dorinta de schimbare, dar cu pasi mici a renuntat la atitudinea distructiva de pe stadion.

Pe la 19 au inceput sa bubuie petardele, si Gabriel si-a recunoscut printre protestatari vechii prieteni si vechile obiceiuri. Pentru ca violenta facuse parte din el, a inteles ca aveau nevoie de adrenalina aia atat de placuta pe moment.

***
Bogdan si colegii lui s-au prins de brate cand cativa protestari au incercat sa-i provoace punand mana pe ei sau lovindu-i cu picioarele. Cand jandarmii se tin de brate inseamna ca au o atitudine nonagresiva si ca incearca sa le transmita oamenilor ca nu au voie sa treaca printre ei. Nu se echipasera inca nici cu casti, nici cu scuturi. Pana sa inceapa petardele si scandarile de stadion, Bogdan intelesese nevoia oamenilor de a-si striga nemultumirea. Vazuse pancarte cu care era de acord si aprecia sustinerea pe care oamenii i-au aratat-o lui Raed Arafat, dupa parerea lui unul dintre putinele modele din Romania.

Cativa baieti si-au intins bannerele in fata cordonului de jandarmi din dreptul Teatrului National si Bogdan a recunoscut printre ei mai multi membri ai galeriei Dinamo. E firesc ca jandarmii sa-i observe imediat pe ultrasi. In timpul campionatelor, spune el, 'de multe ori nu ne vedem cu femeile de cate ori ne vedem cu ei'.

Protestatarii au inceput sa arunce cu pietre dupa mai multe tentative esuate de a bloca traficul intre Piata Universitatii si Bd. Magheru. La opt fara un sfert, Bogdan si-a vazut un coleg de detasament cu sange pe fata, de la o placa de la fantana primita in cap. A fost norocos pentru ca placa era subtire. S-au echipat cu casti si scuturi, dar inca doi jandarmi care purtau sepci au fost raniti de pavele si urcati in ambulante. In invalmaseala, Bogdan s-a ales cu o zgarietura dupa ce a ferit cu mana un fotograf de un bolovan care venea spre el. Pentru Bogdan, aruncatul unei borduri se traduce in tentativa de omor si nu se compara cu nici o vanataie pe care ar putea sa o produca loviturile cu pulanul. Cand iti zboara borduri pe deasupra capului si colegii striga 'piatra' ca sa te avertizeze sa ridici scutul, spune ca e imposibil sa nu tremuri pentru viata ta, oricat de experimentat ai fi.

In timpul confruntarilor dintre jandarmi si suporteri, in afara de 'fara violenta' s-a scandat si 'Romania, stat politienesc'. Bogdan a ascultat multimea gandindu-se ca nimeni nu stie ca 'noi suntem mult sub norma europeana de forta de ordine publica'. In piata s-a scandat si 'libertate', despre care Bogdan spune: 'Libertatea ta se incheie cand deranjezi libertatea altuia. Cand oamenii nu mai pot sa treaca pe strada cu masinile pentru ca tu vrei sa protestezi, le-ai incalcat un drept. Jandarmeria pentru asta este pe pamantul asta'.

***
Vlad se temea doar pentru echipamentul foto. O bordura in aparat sau o imbranceala de la jandarmi puteau sa-l lase fara peste 10.000 de lei, cat spune ca valorau aparatele si obiectivul. Se gandea ca ceilalti fotografi si cameramani folosesc aparatura institutiilor de presa si nu au atat de mult de pierdut. Pe la 20:30 a vrut sa treaca in mijlocul drumului si sa faca fotografii de la Troita, dar, fara legitimatie de presa, i-a fost imposibil sa-i convinga pe jandarmi sa-l lase. A traversat prin pasaj catre Teatrul National cand incidentele se terminasera.
Dupa ora 21:00, cand aruncatul pietrelor s-a potolit si traficul s-a reluat, Gabriel era printre putinii protestatari care mai ramasesera pe partea cu Teatrul National, aproape de Strada Batistei. Voia sa se mute vizavi, dar i s-a parut ca un jandarm se uita urat la el, ca si cum l-ar banui de ceva rau. S-a gandit ca e din cauza hainelor. ('Bat a ultras, huligan, cartierist si asa mai departe.') A simtit nevoia sa-i demonstreze ca e pasnic, s-a dus la el si i-a spus: 'Frate, te iubesc! Nu te mai uita asa la mine'.

Spune ca dupa prima declaratie a simtit ca intr-un fel si-a schimbat des­tinul si sentimentul ca va muri in­tr-o revolutie i-a disparut. Cu mai­nile impreunate a rugaciune, Ga­briel a pornit dinspre Batistei spre Tea­trul National, oprindu-se pe la fie­care jandarm din cordonul de langa tro­tuar ca sa-i spuna 'te iubesc'. A tre­cut pe la 30-40 de baietI, si jumatate din­tre ei i-au zambit cand au auzit ce le spunea. Altii au ramas crispati; Gabriel crede ca nu erau pregatiti inca sa se des­chida. Cativa i-au spus 'mars de aici', dar nimic nu putea sa-l opreasca. 'Eram chitit. Stiam ca am dreptate. Cu ce greseam? Cata bataie puteam sa-mi iau spunand te iubesc?'.

Bogdan spune ca era obosit mental de la asaltul cu pietrele si statea incordat ca sa nu riste sa fie luat prin surprindere de o noua actiune. Il vazuse pe tanarul protestatar apropiindu-se si s-a gandit ca e firav si ca nu prezinta mare pericol. Singurul risc era ca pustiul sa aiba o sticla sau o piatra in buzunar. Pe stadioane i s-a intamplat de multe ori sa fie abordat de tipi zambitori, care de fapt se apropiau ca sa arunce cu ceva. Pustiul asta in schimb parea sincer si bine intentionat.

La 5 metri de el, lui Vlad i s-a parut neobisnuit ca un pusti se apropie de cordonul jandarmilor si pare ca ii roaga ceva. Nu auzea ce le spunea, dar ii vedea pe unii ca zambesc, pe altii ca ii strang mana si a inceput sa fotografieze scenele. Nu a folosit blitz-ul pentru ca nu voia sa piarda lumina si atmosfera din strada. Vlad a tras o succesiune de vreo 30 de cadre, cu Gabriel trecand pe rand de la jandarm la jandarm. La 21:21 a surprins scena castigatoare: Gabriel si-a impreunat iar mainile in dreptul pieptului si a spus inca un 'te iubesc', de data asta lui Bogdan. Bogdan a inceput sa rada cu pofta, iar pustiul, inainte sa treaca mai departe, i-a zambit si s-a aplecat putin in fata, in semn de multumire, aproape atingandu-i scutul cu cozorocul.

Cand Gabriel i-a spus 'te iubesc', Bogdan s-a relaxat. Pustiul nu l-a auzit, dar, in spatele scutului si al vizierei de la casca, Bogdan spune ca i-a raspuns 'si eu te iubesc'. Gabriel i-a vazut doar zambetul larg si gropitele si a simtit ca pentru o clipa au fost in acelasi film.
Vlad a stiut imediat ca dintre cele 300 de fotografii pe care le-a facut in ziua aceea, asta era cea mai expresiva. Nu s-a gandit insa ca va deveni o poza-simbol. Nu a vorbit nici cu Gabriel, nici cu Bogdan si a continuat sa fotografieze pana cand Piata Universitatii a fost evacuata.

***
Sambata, dupa miezul noptii, Vlad a publicat 20 de fotografii pe fanpage-ul lui cu 200 de fani si s-a culcat obosit. A doua zi, poza cu Bogdan zambind si cu Gabriel spunandu-i 'te iubesc' circula pe mail-uri si in retelele sociale si aparea pe blog-uri si site-urile ziarelor. Pana atunci Vlad facuse fotografii la nunti (care ii plac pentru veselie) si stransese 38 de like-uri la un instantaneu cu un cal pe malul marii.

In trei zile si-a triplat numarul de fani si si-a vazut numele si fotografia in ziare si la televizor. S-a simtit putin singur cand succesul a dat peste el, pentru ca prietena, angajata la o pensiune, era plecata la 'revelionul ospatarilor', iar familia era acasa, la Gura Humorului. Numai varul a fost langa el si, entuziasmat de reactia oamenilor, i-a trimis fotografia la BBC. Vlad nu credea ca il vor lua in seama, dar pe 17 ianuarie si-a vazut fotografia si numele pe site-ul britanic. Acum simte ca stacheta e foarte sus si ca presiunea e destul de mare, dar spera ca imaginile din acea seara sa-l ajute sa fie din ce in ce mai bun si sa-si construiasca un nume in fotojurnalism.

Gabriel a aflat duminica la pranz de poza, de la un prieten care i-a dat link-ul pe mess. Nu a ajuns pe pagina de Facebook a lui Vlad Ilas, ci a unui blogger, care o declarase 'poza zilei' si o incarcase si pe pagina lui, unde a strans cu aproape 1.000 de like-uri mai mult decat Vlad. Pentru ca unii comentatori incercau sa afle de ce radea Bogdan si-si dadeau cu parerea, Gabriel a vrut sa-i lamu­reasca: 'Le ziceam ca ii iubesc, ca sunt oameni ca noi, sa constientizeze si ei asta'.

Gabriel a primit telefoane si mesaje de la prieteni care voiau sa-l anunte ca poza e peste tot si felicitari online de la oameni pe care nici nu-i cunostea. S-a bucurat cand a vazut ca si altii ii urmeaza exemplul si le ofera flori jandarmilor. Mamei i-a placut fotografia, dar era ingrijorata ca baiatul se duce in Piata Universitatii.
Luni, in a treia zi de cand era mobilizat la proteste, Bogdan nu stia de ce ii zambesc manifestantii sau de ce vor sa faca poze cu el. Nu ii indeparta, pentru ca erau pasnici, dar nu intelegea de unde vine valul de simpatie. Apoi, cand s-a trezit marti dimineata, Madalina i-a aratat fotografia pe care o primise pe mail de la o prietena si s-a lamurit.

Iubita l-a intrebat daca poate sa-i dea tag in fotografie. Bogdan a vazut ca si Gabriel are tag, asa ca a acceptat si apoi le-a scris prietenilor de pe Facebook: 'Aseara m-a salutat lumea si habar nu aveam dc. Pana mi-a zis mandra ca sunt vedeta pe facebook'.
I-a placut poza, dar i s-a parut ca daca nu stii ca inainte sa fi fost facuta s-a aruncat cu pietre si au fost oameni raniti, isi pierde din semnificatie. Pentru ca unii comentatori au ras de maseaua lui lipsa, jandarmul a simtit nevoia sa comenteze pe pagina de Facebook a lui Vlad: 'E bine ca oamenii cu scaun la cap au inteles ca nu suntem doar niste uniforme sau militieni cum spun altii, ci fiinte cu temeri, cu griji, cu nevoi, cu sotii si copii, cu banci de platit, cu salarii taiate (deci fara o masea ca, deh, e scumpa inlocuirea), oameni care sunt ca voi, imperfecti'.

• Nota editorilor: Bogdan si Ga­briel au cerut sa nu le folosim numele de familie. Avand in vedere tensiunile din aceste zile, am fost de acord.
• www.decatorevista.ro