Viata in Italia nu e poves-tea romantata pe care o spun baietasii care vin in vacante acasa cu cate-o masina de lux inchiriata, ca sa moara satul de invi-die. In strainatate, romanii mor de inima rea, de frica, de comotie cerebrala. De oboseala, in accidente de munca sau striviti de "paraseala" in care se adapostesc. Drumul inapoi, intr-un sicriu de zinc, costa 3.500 de euro. Pe cei mai saraci dintre ei ii ingroapa statul ita-lian. Raman pe vecie in tara spre care ei plecasera sa reuseasca in viata.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

BISERICA "SFANTA CRUCE". Aici vin toti romanii ajunsi la Torino, pentru a-L ruga pe Dumnezeu sa le ajute pe pamant strain. Unora dintre ei, tot aici, li se fac slujbele de inmormantare

Viata in Italia nu e cum povestesc baietasii care inchiriaza o masina de lux si vin cate o luna, vara, in Romania. Multi dintre romanii care lucreaza in strainatate castiga atat de putin, incat, atunci cand cad, familiile abia isi permit sa aduca sicriul in Romania.

Au venit cu avionul, cu o parlita de masina sau pe jos. Au trecut cu o viza Schengen cumparata sau doar cu pasaportul. Unii conduceau masini scumpe, altii rabdau de foame. Unii nici macar botezati n-au apucat sa fie. Linistea si-au gasit-o in pamantul romanesc, in care s-au intors sigilati in zinc si potriviti intre patru scanduri.

Unul a murit de inima rea in "paraseala" (casa parasita) unde locuia cu mai multi prieteni. Nu-si gasise de munca. Atunci cand l-au vazut ca nu mai sufla, prietenii s-au speriat - toti stateau ilegal in Italia. Ca sa nu-si puna politia in cap, l-au aruncat la gunoi si l-au acoperit cu ziarul. A fost gasit dupa cateva zile. Pe o romanca de 31 de ani a gasit-o baietelul ei moarta in cada. S-a inecat. De oboseala, din neatentie. Cine mai stie... Acasa, intr-un sat din Bistrita, au asteptat-o fratii, ca s-o inmormanteze. Trei frati, trei vile. Toti lucrasera prin strainatate. Multi romani, tineri si fara minte, au murit in accidente de masina. Fugeau de politie, dupa ce sparsesera magazine sau furasera masina cu care goneau.

MAMA SI FIICA. Peste Adriana Tanase a cazut "paraseala" in care statea. A murit cu Adina, fetita ei de 1 an, in brate. Femeia se prostitua ca sa aiba ce manca. In urma cu trei ani, cand au murit mama si fiica, mai multe voci s-au ridicat in Italia, condamnand autoritatile pentru delasarea ce a permis sa se ajunga la o asemenea drama. Mai multi oameni au donat bani pentru ultimul drum al Adrianei si al fetitei ei: drumul spre Romania. Cand sicriele au ajuns in fata blocului din Bacau in care locuia familia, mama celei moarte nici nu a vrut sa coboare sa-si vada fiica si nepoata intoarse acasa din Italia. Cele doua cosciuge erau doar un deranj in plus - vizite, pomeni... Nu putini au murit de frica. Erau tineri - cei mai multi nu ajunsesera la 40 de ani. Au facut infarct sau comotie cerebrala. Unii au murit pe strada, la vederea masinii carabinierilor. Nu stateau legal si se asteptau in orice clipa sa fie ridicati. La altii s-au adunat teama si necazul de a nu gasi de lucru. Li s-a oprit inima inainte sa mai poata trimite cativa bani acasa, celor care supravietuiau din ce primeau din Italia.

Un tanar a murit intr-o masina ultimul racnet. Avea de toate: case, o ferma, masini, caci il infiase un italian batran. De mic crescuse intr-o casa de copii, de unde il adoptase o familie de romani. Nu o ducea deloc rau la ei, dar a plecat in Italia. Fratii lui, de la mama naturala, au venit dupa sicriu si l-au dus in Romania. L-a ingropat prima lui familie, cea care-l adoptase si-l crescuse. Un barbat locuia in tabara romilor de la Milano. A murit anul trecut intr-un incendiu. Se asteptau ca acasa, in Romania, omul sa traiasca intr-unul dintre binecunoscutele palate. Insa avea doar o casuta intr-o curte mica, unde, in asteptarea sicriului, cativa romi se incalzeau la un foc.

REALITATE DURA. Viata in Italia nu e povestea romantata pe care o spun baietasii care vin in vacante acasa

ACCIDENTE DE MUNCA. Unii muncitori au cazut de pe schele sau au fost striviti sub masinarii. Din neatentie, de oboseala, de foame. Pe unul l-a acoperit apa intr-o canalizare, pentru ca un coleg a dat drumul din greseala la o vana.

Un alt baietas din Romania ajunsese la Torino dupa ce-si incercase norocul si prin Spania, unde era fratele lui. Nu si-a gasit de lucru nici in Italia. Fratele a auzit ca nu ii este bine si a rugat un sofer de camion sa i-l aduca inapoi, in Spania. Soferul l-a gasit, l-a urcat in masina. Dar l-a gasit si moartea intr-o curba in care camionul s-a rasturnat. In teribilul accident, soferul a supravietuit, pasagerul n-a avut nici o sansa.

Doua fetite gemene, ai caror parinti munceau din greu in Italia, n-au mai apucat sa vada Romania. Nascute prematur, au murit la o saptamana una dupa alta. Doua sicrie care, cu tot cu povara nebotezata din ele, nu cantareau mai mult de un kilogram.

DE MILA. Daniel Mihele, un banatean care a emigrat la Torino, a dus in Romania sute de sicrie. Servicii funerare complete. Ii ia de la camera mortuara, ii pregateste, le cumpara sicriul, le face actele si-i porneste pe drumul spre casa. E jumatate afacere, jumatate actiune caritabila, pentru ca cele mai multe familii nu au bani ca sa-si aduca mortii in tara. "Aproape jumatate dintre familiile lovite de necaz trebuie sa apeleze la asociatii, biserica, prieteni, pentru a strange banii cu care sa-si duca mortul in tara. De multe ori am mai pus de la mine, iar de munca mea nici nu am mai tinut cont", spune Daniel Mihele.

Ca sa-si duca mortul in tara, o familie plateste, prin firma lui Daniel Mihele, cam 3.500-4.000 de euro, in care intra tot - imbalsamare, acte, taxe, transport. La firmele italiene, pretul se dubleaza. "Pe italieni nu-i intereseaza ca familia din Romania nu are ce manca, asta e pretul. Dar eu nu pot sa fiu numai om de afaceri, pentru ca e vorba despre romanii mei. Acum a murit un baietel bolnav de leucemie. Parintii si-au cheltuit toti banii cu boala lui. Ce sa fac? Sa le spun ca daca nu au 3.500 de euro nu le duc acasa copilul? Am si eu copii, nu pot sa fac asta", spune Daniel Mihele. Numai anul trecut a dus in tara 30-40 de romani morti in regiunea Torino. Insa cei care au ajuns acasa in sicrie au fost mult mai multi. Unele rude au preferat sa apeleze la firmele italiene, altii si-au lasat mortii in Italia, pentru ca n-au avut bani sa-i aduca in tara.

TINERI. "Aproape trei sferturi erau tineri, pana in 40 de ani. Daca ar fi sa fac o medie de varsta, nu cred ca am trece de 30 de ani", precizeaza Daniel Mihele. "Celor mai multi moartea li se trage de aici sau de aici", mai adauga, aratand spre inima si spre cap. "Infarct sau comotie cerebrala". Multe dintre dramele pe care si le aminteste incep cu: "Era un baiat frumos". Din Maramures, din Marginea (Suceava) sau din Bacau. Numai la Marginea a dus, in decurs de un an, noua sicrie. Unii dintre morti fusesera chiar vecini cu casele. "Sunt familii care au cu ce plati ca sa-si duca mortul. Eu merg cu masina, cu sicriul in spate, iar ei cu ce vor. Insa jumatate din familii sunt sarace, abia de au bani sa vina aici si fac un mare efort sa-si duca mortul in Romania. De obicei, acestia merg in tara cu mine in masina. Cand opresc, le iau si lor de mancare, pentru ca multi isi cheltuiesc si ultimul banut ca sa poata sa-si planga mortul acasa, iar pentru ei, cei vii, nu le mai ramane nimic", spune Daniel Mihele.

Nici nu s-a incheiat luna ianuarie, si a facut deja doua drumuri in Romania. Saptamana aceasta va mai duce alte trei sicrie - un copil bolnav de leucemie, un accident, o comotie cerebrala. Unii romani de prin Italia, cei fara teama de Dumnezeu, au indraznit chiar sa profite de necazul altora. O doamna, care face parte dintr-o asociatie, a strans bani pentru unul dintre decedati. De la colegi, de la asociatii, de la biserici. A luat chiar si ultimul salariu al mortului. Familia din tara nu a vazut insa niciodata acei bani...

Ani de frica la Torino

GRATIS. In Italia, numai locul de veci din cimitirele saracilor nu-i costa nimic pe romani

Inainte de 1 ianuarie 2007, era greu pentru un roman sa obtina actele care ii dadeau dreptul de a locui legal in Italia. Pana la ridicarea vizelor, situatia a fost si mai complicata. Dupa ce obtineau cu mari spagi sau platind excursii costisitoare o viza "schengen", romanii ajungeau in Italia si traiau cu teama permanenta ca vor fi ridicati si intorsi in tara. Nu aveau voie sa munceasca, sa inchirieze o casa. In fapt, nu aveau voie sa fie in Italia.

DENUNTATORII. "Nu stateam inca legal la Torino. Imi amintesc ca in ziua aceea ne mutam dintr-un apartament in altul si ne scosesem bagajele. Am vazut o echipa de carabinieri care se apropia si am amutit. Credeam ca vin sa ne ridice. Nu puteam nici sa ma misc. Au ajuns in dreptul nostru, dar au trecut si n-au spus nimic. Noi am strans repede bagajele si am urcat in apartamentul unui vecin. Imi imaginam numai cum or sa bata carabinierii la usa si or sa ne ridice Dar am scapat. Venisera pentru altii din bloc", povesteste Paula, o romanca din Carcaliu, judetul Tulcea. Acum sta legal in Torino, unde si-a cumparat si o casa. Dar ar vrea sa se intoarca in Romania. "Trebuia sa fii cat mai invizibil pe unde locuiai, pentru ca era mereu cate unul care ii denunta la politie pe emigranti", isi aminteste Paula.

SOCUL. Sora ei a stat tot ilegal, o vreme, in Torino. A venit dupa sotul ei, apoi si-a adus si cei doi copii. "Era in primele luni de Italia, mergeam pe o strada mai ingusta si am vazut masina de carabinieri. Simteam ca ma scurg. Si masina venea incet, ca atunci cand patruleaza. Geamul din fata era deschis, iar unul dintre carabinieri se sprijinea cu cotul pe el. Am crezut ca pe mine vin sa ma ridice. Nu mai puteam nici sa respir. Cand au ajuns lange mine, cel care statea pe geam a zis doar: «Ciao, bela!». Eu eram atat de speriata in acel moment, incat mi se si inchisesera urechile. Nu-mi dadeam seama daca el chiar spusese asta. Dar mi-a mai facut si cu ochiul. Insa tot nu m-am linistit, pana cand nu am vazut masina departe", povesteste Ana Mamant.

Acum, Ana, impreuna cu sotul si cei doi copii, sta legal la Torino. Si-au cumparat si o casa, au masina. Insa Valentina, fiica lor de 20 de ani, care invata in Italia, e hotarata sa se intoarca anul acesta in Romania. Si-a dorit mult sa ajunga in Italia. Era un copil, dar a platit si ea pentru viza si a avut mari emotii la toate vamile ca o vor intoarce din drumul spre Torino. A ajuns acolo, si-a vazut visul cu ochii, insa vrea sa se intoarca in tara. Sa se casatoreasca si sa se stabileasca in Romania.

Mortii saraci raman in Italia

STRES. Teama de a nu da gres ii omoara pe unii dintre romani

Visul italian se sfarseste, pentru unii romani, in pamant italian. Caci familiile din Romania nu au bani ca sa-i aduca acasa. Asa ca ii ingroapa gratuit Primaria din Torino. La capataiul unora dintre ei au stat doar parintele Lucian Rosu, de la Biserica Sfanta Cruce, din Torino, si Daniel Mihele. "Saptamana aceasta a murit Marian. Era consumator de droguri. Nu l-au mai putut salva. Eu tocmai ma pregateam sa merg din nou la el, la spital, cand m-a sunat doctorita sa ma anunte ca a murit. L-am inmormantat aici, la Torino", spune Lucian Rosu, care, pe langa indatoririle de preot, mai lucreaza si la un centru social unde sunt primiti si ingrijiti cei saraci, bolnavi, consumatori de droguri.

Anul trecut, a murit un roman de rudele caruia nu a putut da nimeni nici in tara, nici in Italia. A fost ingropat de Primarie la Torino.

In urma cu cativa ani, trei romance au murit intoxicate cu gaz. Erau prostituate. Cea mai mica nu implinise inca 18 ani. Unul din ziarele italiene a platit pentru ca mama acesteia sa vina in Italia. "Eu le-am zis ca fac totul gratuit, pentru fata. Ei ar fi trebuit sa cumpere doar sicriul. Insa familia era atat de saraca, incat mama a preferat sa lase serviciile sociale din Torino sa-i ingroape aici fiica. Banii primiti pentru sicriu de la ziarul italian a preferat sa-i duca acasa, pentru a-i hrani pe ceilalti copii", spune Daniel Mihele.

PRETUL UNUI VIS

Drumul spre Italia era, pana nu demult, unul greu. Un vis, la care romanii ajungeau cu vize cumparate, cu nopti de iarna dormite in paduri. Urmau fuga si teama de carabinieri. Apoi, un loc de munca si un salariu din care puteau trimite cate ceva in tara. Sau cate o spargere, furturi din buzunare, prostitutie, droguri. Acum, in Italia se ajunge cu buletinul. Romanii nu mai sunt "ilegali", iar cei cinstiti chiar n-au de ce sa se teama de carabinieri. Salariul unui muncitor in constructii trece rar de 1.200 de euro pe luna. O menajera - caci asta fac majoritatea romancelor care pleaca sa munceasca in Italia - castiga cam 800 de euro pe luna. Chiria unei garsoniere pleaca de la 500 de euro pe luna. Un abonament la mijloacele de transport, pe o saptamana, costa 9 euro. Un bilet catre Romania la o cursa charter (dus-intors) costa pana in 200 de euro. Cu microbuzul - 60 de euro. Un kilogram de portocale costa un euro. Drumul catre Romania, sigilat in zinc si inconjurat de patru scanduri, costa 3.500 de euro.

Fotografii: Dan Marinescu