Inceputul sfarsitului - Miscarile studentesti din Romania

Conflictele de mare amploare si violenta dintre populatia maghiara si trupele armate precum si revendicarile democratice exprimate de revolutionari sunt considerate in istoria comunismului un inceput al sfarsitului acestui regim. Au starnit entuziasm si speranta printre studentii romani, iar printre liderii de la Bucuresti - multa panica.

La 24 octombrie 1956, membrii Biroului Politic s-au intrunit intr-o sedinta extraordinara pentru a discuta masurile de mentinere a controlului pe teritoriul romanesc. Vecinatatea Transilvaniei si Banatului cu "zona fierbinte", numarul mare de maghiari din aceste provincii precum si interesul personal al multora fata de evenimentele din tara vecina, din cauza rudelor si cunostintelor pe care le aveau acolo, erau motive de mare ingrijorare pentru liderii romani. Cum apartenenta Transilvaniei fusese chiar si dupa cel de-al doilea razboi mondial subiect de discutii, Stalin fiind considerat "vinovat" de decizia finala a Conferintei de Pace de la Paris, extinderea revoltei aparea ca o reala posibilitate. S-au luat urgente masuri de interzicere a contactelor peste granite. In marile centre universitare din Transilvania si vestul tarii au fost trimisi reprezentanti ai conducerii de partid, pentru "prelucrarea" evenimentelor din tara vecina, prezentate ca o "contrarevolutie" pusa la cale de "agenti imperialisti". La nivelul regiunilor s-au creat "colective ale informarii de partid" care strangeau si date din teritoriu cu "privire la starea de spirit a populatiei". Totodata, era urmarita buna aprovizionare a cetatenilor.

REVENDICARI STUDENTESTI. In fapt, actiunile populare generate de efectele revolutiei maghiare si implicit ale "destalinizarii" au avut ca si protagonisti majoritari pe studentii romani. Printre revendicarile politice exprimate cu prilejul adunarilor acestora au fost cele privind libertatea presei si a cuvantului, lichidarea cultului personalitatii, retragerea trupelor sovietice din Romania. Desigur ca primele solicitari aveau obiective specifice categoriei care le exprima: imbunatatirea hranei din cantine si a conditiilor de cazare in caminele studentesti, acordarea de burse pentru mai multi studenti, eliminarea limbii ruse obligatorie, reducerea orelor de marxism si economie politica.

TIMISOARA. La 30 octombrie, la Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic din Timisoara s-a tinut o sedinta a organizatiei studentesti la care s-au adunat circa 3.000 de participanti. Prezenti au fost acolo si emisarii PCR Petre Lupu si Ilie Verdet. Recomandarile initiale prevedeau convocarea studentilor in grupe mici, intr-un astfel de cadru "nepericulos" urmand sa se "prelucreze" evenimentele din tara vecina. Adunarea din incinta cantinei studentesti se transforma insa intr-una contestatara. Reprezentantii autoritatilor aflati in sala au promis "rezolvarea cererilor" studentesti si s-au retras din sala. Campusul era impanzit de forte militare care i-au imbarcat pe participanti in camioane si i-au transportat in cazarma de le Becicherecul Mic.

La 15 noiembrie s-a desfasurat procesul primului lot al organizatorilor contestatiilor de la Timisoara. Pentru delictul de "instigare publica", 30 de tineri au fost deferiti justitiei si condamnati la pedepse intre trei luni si opt ani de inchisoare. Cele mai mari pedepse au fost primite de Caius Mutiu, Teodor Stanca, Aurel Baghiu, Valentin Rusu, Friederich Barth, Heinrich Drobny, Gheorghe Pop. Au fost, de asemenea, sanctionate mai multe cadre universitare.

CLUJ. Pentru a examina si a tempera la fata locului starea de spirit a intelectualitatii romane si maghiare, la inceputul lui noiembrie au fost trimisi la Cluj Ianos Fazekas, Leonte Rautu si Miron Constantinescu (ultimul fiind numit, in urma acestor evenimente, ministru al Invatamantului). Inca din primele zile ale evenimentelor din Ungaria, la Cluj se semnalasera "fluturasi" si "manifestari contrarevolutionare". In urma delatiunii unor colegi, la 24 octombrie, ca initiatori ai unei miscari protest, au fost arestati Balasz Imre si Vasile Tarnovan de la Institutul de Arte Plastice. Alti cinci studenti de la Filologie-Istorie au fost arestati pentru a fi pus la cale proiecte de revendicari. Cateva zile mai tarziu, Varhegyi Istvan, Nagy Benedek, Koczka Gyorgy, Kelemen Kalman si Eva Sarosy sunt condamnati la inchisoare intre trei si sapte ani. Pentru participarea la o adunare unde omagiasera martirii de la Budapesta in cimitirul central din Cluj de "ziua mortilor", alti trei studenti au primit cate sapte ani de inchisoare.

DISIDENTUL. In 1956, Paul Goma a fost condamnat la doi ani inchisoare, prelungiti cu inca patru de "domiciliu obligatoriu"

BUCURESTI. Pentru ca prezentasera colegilor informari despre Ungaria in urma audierii unor posturi de radio straine, au fost arestati studentii filologi Teodor Lupas si Stefan Negrea. "Descoperirea" initiativei de organizare a unei adunari studentesti la 5 noiembrie 1956 a fost urmata de arestarea altor studenti (printre care viitorii scriitori Alexandru Ivasiuc si Marcel Petrisor). Anchetatorii Securitatii au deferit justitiei in perioada noiembrie 1956-ianuarie 1957 mai multe loturi de studenti din diverse facultati bucurestene, "vinovati de delictul de instigare publica". In cel de-al doilea lot a fost condamnat la doi ani de inchisoare si studentul la Filologie Paul Goma, tinut sub observatie deja din cauza unei lucrari "ostile regimului" prezentate intr-un seminar.

EPILOG. Pana la capat, regimul Dej a aplicat consecvent metodele prin care se obtine supunerea multimii - frica si suplimentul unei "bucati de paine" la vechiul tain. In toamna lui 1956 s-au operat arestari si in alte orase, orice manifestare interpretata ca agitatie contrarevolutionara fiind reprimata cu duritate. La finele anului are loc Plenara CC a PCR care aproba desfiintarea "cotelor" in agricultura prin constituirea unui sistem de contractari si achizitii de stat. Se decide, de asemenea, cresterea salariilor si a pensiilor precum si dirijarea unei parti mai mari din venitul national catre productia bunurilor de consum destinate cresterii calitatii traiului populatiei. In diversele interpretari asupra rolului pe care l-au avut conducatorii comunisti de la Bucuresti in "ajutorul fratesc" pentru mentinerea regimului comunist la Budapesta, multi istorici estimeaza ca decizia lui Hrusciov de a retrage trupele sovietice din Romania in 1958 se datoreaza loialitatii dovedite de Dej in toamna lui 1956.

AVOCATUL APARARII

Aurel Baghiu, condamnat pentru revoltele studentilor de la Timisoara, isi amintea ca unul dintre avocatii apararii, Constantin Ghimincescu, a tinut urmatoarea pledoarie la procesul din 15 noiembrie 1956: "D-le presedinte, onorata instanta, in fond aceste elemente inconstiente, in acel asa-zis memoriu, ce au cerut? Scoaterea limbii ruse din invatamantul superior, limba in care a vorbit si scris Puskin si marele Lenin, limba in care s-a raspandit stiinta si cultura cea mai inaintata din lume! Ce au mai cerut aceste elemente declasate? Reducerea orelor de marxism! Nu reducerea marxismului, ci mai mult marxism trebuia! Dovada cea mai buna ca nu au facut marxism este faptul ca acum se afla in boxe! Sunt bine incadrati si isi merita pedeapsa. Dar, d-le presedinte tinand seama de faptul ca sunt tineri, sa fiti clementi in acordarea pedepsei, caci poate vor mai putea fi redati societatii!"

CONSPIRATIE

Un caz de revolta anticomunista, necunoscuta in acel timp, a fost "Comitetul revolutionar" organizat in decembrie 1956 in cadrul Regimentului 255 Artilerie din Prundul Bargaului. Era compus din 14 militari in termen, in frunte cu locotenentul Teodor Margineanu, si inspirat de revoltele din Ungaria. Printre revendicarile lor se aflau desfiintarea cotelor si plecarea trupelor sovietice din tara. Pentru noaptea de 17 spre 18 decembrie, cand Margineanu, era ofiter de serviciu, planuiau un mars spre unitatea de tancuri din Bistrita, eliberarea detinutilor de la Gherla si atragerea altor unitati de partea lor ca sa ia cu asalt Bucurestiul. Denuntati fiind, Margineanu a fost condamnat la moarte si executat.