Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar suma care se adună de la cei care nu au primit cardurile e uriașă: un miliard de lei până acum, bani care produc dobânzi. La finalul lunii iulie, guvernul anunța că toate cardurile au fost distribuite și alimentate cu bani, dar la jumătatea lunii septembrie, doar circa 600.000 de români săraci le primiseră, din circa 3,1 milioane. În continuare sunt mulți români care nu au intrat în posesia acestor carduri sau care nu le pot folosi, pentru că nu au fost alimentate. Executivul a plasat responsabilitățile către firmele private care nici măcar nu au preluat datele exacte ale beneficiarilor, pentru a le trimite cardurile acasă. Nicio instituție nu a controlat aceste firme.
Bazele de date folosite de firmele private care s-au ocupat de trimiterea „cardurilor sărăciei” nu au fost verificate centralizat, înainte de a fi date către aceste firme. Din această cauză s-a creat haos și instituțiile implicate în campania de sprijin pentru românii săraci au aruncat vina de la una la alta.
La începutul lunii iunie a-nceput distribuirea cardurilor către beneficiari, printr-un mecanism complex, care a implicat trei firme private: Edenred, Sodexo și UpRomania, cele care au câştigat licitaţia organizată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE). Prima problemă care a apărut a fost legată de bazele de date care le-au fost puse la dispoziție acestor firme, neverificate în prealabil. Astfel, românii care și-au schimbat domiciliul, fără a actualiza datele în baza ANAF, înainte de a se transfera bazele de date, au rămas fără carduri.
Nu doar ei au primit cu întârziere sau deloc ajutorul financiar din programul „Sprijin pentru România”, ci și mulți dintre cei care au ieșit la pensie recent și nu figurau în bazele de date, sau cei care nu au nicio sursă de venit, adică exact cei mai săraci români.
Nimeni nu are răspunsuri
Cei mai mulți beneficiari care nu au primit cardurile au încercat să vorbească la telefon cu reprezentanții instituțiilor implicate în acest lanț al slăbiciunilor, dar nu prea au avut cu cine. „La sfârșitul lunii iulie a spus domnul premier că toată lumea primește cardurile. Vecinii le-au primit, eu n-am primit. Am întrebat la Poștă, dar mi-au spus că ei doar le distribuie și nu știu nimic. Am încercat să sun la Ministerul Muncii, dar mi s-a spus că nu este treaba lor și m-au trimis la Casa de Pensii, de unde am fost trimisă la Ministerul Fondurilor Europene, iar de acolo mi-au spus că se ocupă, de fapt, un departament din Ministerul Muncii. Am sunat și acolo, dar mi-au spus că nu la ei este baza de date și trebuie să mă adresez firmei private care distribuie cardurile. Mi-au spus ei care este firma, pentru zona în care locuiesc. Am sunat la firmă, de unde mi s-a spus că trebuie să mai aștept, pentru că ei nu au primit datele corect. Peste o lună am primit cardul, spre sfârșitul lunii septembrie. A venit fata la mine și ne-am dus la cumpărături, la Fieni. Am umplut coșul, în magazin, dar când am ajuns la casă, nu aveam bani pe card. Trecuse o săptămână de când primisem cardul. A trebuit să lăsăm toată mâncarea acolo, am intrat în pământ de rușine, le-am făcut probleme și celor din magazin, pentru că luasem de toate: carne, mezeluri, unt, smântână și a trebuit să le ducă cineva înapoi la rafturi”, povestește o bătrână din județul Dâmbovița.
Citește pe Antena3.ro
Discriminatoriu și neconcurențial
În zonele rurale sunt puține magazine care primesc plata cu aceste carduri. Este încă o discriminare care s-a făcut în cadrul acestui program, care vizează inclusiv concurența neloială. Mulți locuitori din mediul rural – care reprezintă 85% din suprafața țării – se plâng de faptul că patronii magazinelor care pot primi plata cu aceste carduri au scumpit foarte mult produsele alimentare, iar mai avantajos este să meargă într-un oraș învecinat, uneori și la 30-40 de kilometri, să facă acolo cumpărăturile, într-un magazin dintr-un lanț de retail, unde prețurile sunt aceleași ca în marile orașe. Dar pentru asta este nevoie de o mașină pe care mulți români săraci nu o au la dispoziție sau pe care trebuie s-o plătească suplimentar. Unii dintre cei care nu au avut cardurile alimentate la timp s-au trezit în magazine că nu au cu ce să plătească, pentru că nimeni nu le-a spus dacă au sau nu au bani pe „cardurile sărăciei”.
Data alimentării variază
Plicurile care însoțesc aceste carduri conțin și indicații pentru activarea lor, dar nu e specificată data la care se face alimentarea. Fiecare dintre cei peste 3,1 milioane de beneficiari trebuie să sune la unul dintre numerele de telefon indicate în documentele din plic și să verifice dacă există bani pe card sau nu. Angajații celor trei firme nu le pot oferi detalii despre data la care se alimentează cardurile. „Am reușit să iau cardul abia săptămâna trecută, de la oficiul poștal de care aparțineam până anul trecut. Nici n-am știut unde să sun, să-mi spună cineva dacă am sau nu am card, de unde să-l iau, cine ar trebui să mi-l aducă acasă. Abia când am mers în București, la un control medical, am zis să încerc să trec și pe la Poștă, să întreb dacă nu cumva a venit acolo cardul meu. Era venit din septembrie, dar poștașul n-avea unde să mi-l mai aducă, pentru că m-am mutat de doi ani în alt județ și primesc pensia de la altă casă de pensii, după ce am schimbat și buletinul, la noua adresă. Am avut noroc să găsesc acolo cardul și l-am luat. După trei zile m-am dus să cumpăr ceva și nu se potrivea PIN-ul. Când am sunat la numărul de telefon de pe instrucțiunile din plic, mi s-a spus că trebuie să mai aștept o săptămână sau două, până se bagă banii, dar nici ei nu știu exact în cât timp se alimentează. Cică să mai sun la numărul ăla și să verific soldul, că ei nu știu în cât timp se bagă banii, după ce oficiul poștal le trimite confirmarea că a fost ridicat cardul”, spune o pensionară din județul Prahova.
Informațiile, imposibil de găsit
Una dintre problemele care au creat acest haos este faptul că firmele care împart și alimentează „cardurile sărăciei” operează pe zone diferite, iar într-o situație ca aceasta, beneficiarii nici măcar nu pot afla unde se sunt cardurile lor, pentru că oficiile poștale la care ajung plicurile nu au numerele lor de telefon, în caz că s-au mutat la altă adresă.
Nici măcar nu există un sistem de recuperare a cardurilor care nu ajung la beneficiari, până în luna decembrie. Un astfel de beneficiar care s-a mutat cu locuința în alt județ și căruia ar fi trebuit să-i emită cardul altă firmă, nu are altă posibilitate de a-l recupera decât cea de a verifica, fizic, la oficiul poștal de care aparținea înainte de mutare, dacă plicul a ajuns acolo. Dacă nu poate ajunge, nimeni nu-i poate recupera banii din programul „Sprijin pentru România”, iar angajații firmelor nu știu ce să le răspundă celor care încearcă să ceară explicații la telefon. Nici factorii poștali, asaltați de întrebările beneficiarilor la care încă nu au ajuns plicurile, nu știu ce să le spună oamenilor, pentru că nu le-a dat nimeni informații, măcar pentru a-i putea ajuta cu un sfat pe cei care caută răspunsuri.
„Noi nici nu știm ce să facem cu plicurile care ajung greșit la noi. Pentru pensiile trimise greșit avem o procedură: le trimitem înapoi, sunt recuperate și ajung la beneficiar. Cu întârziere, dar ajung. Dar cardurile care au ajuns, dacă noi constatăm că persoanele respective nu mai locuiesc la adresa la care le-au fost trimise, rămân la noi, până aflăm ce ar trebui să facem cu ele, pentru că nu le putem trimite înapoi. Doar dacă ni le cer ei, le putem da. Nu avem nicio procedură. E haos. Nu știm ce să facem și în continuare nu ne spune nimeni. Nici Casa de pensii nu știe. Noi nu-i putem anunța pe oameni, pentru că nu avem numerele lor de telefon. Dacă firmele nu verifică, oamenii nu primesc anul ăsta cardurile. Noi le dăm înapoi abia când se termină programul, adică din ianuarie, când, probabil, le vor redistribui ei”, explică angajata unui oficiu poștal din București.
Două miliarde de lei, pentru dobânzi bancare
În timp ce săracii nu beneficiază de așa-zisul „Sprijin pentru România”, pentru că încă nu au ajuns cardurile la mulți dintre ei, banii virați de Guvern pentru a fi alimentate aceste carduri cu primele două tranșe produc dobânzi bancare sau din fonduri de investiții. Astfel, ajutorul a fost mai mult pentru firmele care au creat și distribuit cardurile, pentru bănci și fonduri de investiții, pentru a bifa digitalizarea în masă a populației sărace din mediul rural și pentru 24.478 de magazine alimentare şi unități alimentație publică alese de cele trei firme câștigătoare, prin încălcarea principiilor de bază ale legii concurenței.
Dacă în luna octombrie încă nu primiseră banii circa două milioane de beneficiari, înseamnă că sumele care produc dobânzi se ridică la peste un miliard de lei, iar în următoarele două luni, suma se dublează, prin alimentarea cu noile tranșe. Calculul inițial făcut de Guvern arăta că ar fi circa 2,5 milioane de beneficiari ai acestui „sprijin”, însă datele din luna septembrie arată că sunt peste 3,1 milioane, din care nici o treime nu primise banii la sfârșitul lunii septembrie, deși Guvernul anunțase oficial, la sfârșitul lunii iulie, că Poşta Română a distribuit toate cardurile. Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) a informat, încă de pe 28 iulie, că toate cardurile au fost distribuite, conform datelor din sistemul electronic, din acel moment, numai că sistemul arăta că „au plecat către beneficiari” cardurile, nu și dacă beneficiarii le-au primit, realmente. Faptul că au plecat către beneficiari a făcut posibil transferul banilor de la Guvern către cele trei firme care se ocupă de distribuirea cardurilor și de alimentarea lor. Dar firmele nu au făcut absolut nimic pentru a găsi beneficiarii.
Oamenii străzii sunt căutați „acasă” de poștași
Categoriile de persoane care primesc voucherele sociale: pensionarii din sistemul public de pensii ale căror venituri nete lunare proprii sunt mai mici sau egale cu 1.500 de lei; persoanele încadrate în grad de handicap grav, accentuat sau mediu, ale căror venituri nete lunare proprii sunt mai mici sau egale cu 1.500 de lei; familiile cu cel puţin 2 copii în întreţinere, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie sunt mai mici sau egale cu 600 de lei; familiile monoparentale ale căror venituri nete lunare pe membru de familie sunt mai mici sau egale cu 600 de lei; familiile care au stabilit dreptul la ajutorul social în condiţiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare. Și persoanele fără adăpost sunt pe listele de beneficiari.
Mulți dintre acești beneficiari sunt nedeplasabili, alții au nevoie de asistență permanentă. Mulți nici nu știu că sunt beneficiari de drept ai ajutorului. Nu a fost creat un sistem prin care beneficiarii să fie anunțați că ar trebui să primească aceste carduri, astfel încât exact cei mai vulnerabili nici nu știu că ar trebui să întrebe pe unde li s-a rătăcit ajutorul care le era destinat.
Una dintre cele mai ciudate situații este a persoanelor fără locuință, pentru că și lor ar trebui să le aducă poștașul plicurile „acasă”. Este evident că banii pentru oamenii fără adăpost nu vor ajunge niciodată la aceștia, pentru că nimeni nu a creat un sistem prin care cel puțin să-i pună în posesia cardurilor. Până în luna ianuarie, banii lor vor produce dobânzi pentru firmele care nu s-au descurcat să-i localizeze pe beneficiari, pentru a le trimite „cardurile sărăciei”. Apoi se va trece la următoarea etapă, de evaluare și recuperare a cardurilor care nu au ajuns la săracii României, dar banii de la Guvern vor rămâne în aceleași conturi, încă cel puțin șase luni, producând în continuare dobânzi.
Firmele care distribuie cardurile sărăciei nu au niciun interes să-i găsească repede pe beneficiari. În timp ce săracii mor de foame, banii blocați pentru alimentarea cardurilor produc dobânzi uriașe în bănci și în fondurile de investiții.
Reacția Edenred Romania
Edenred Romania precizează următoarele: „Cursul acțiunilor privind emiterea și alimentarea cardurilor cu tichete sociale pentru alimente și mese calde este următorul: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale identifică beneficiarii eligibili și trimite listele cu datele acestora de identificare către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, unitățile emitente primesc aceste liste ale beneficiarilor eligibili și produc cardurile aferente. Cardurile sunt trimise de către unitățile emitente către Poșta Română, care le distribuie beneficiarilor, la adresa de domiciliu. Pe acest traseu cardurile sunt nealimentate.
După distribuire, Poșta Română trimite către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene lista cu beneficiarii care au primit cardurile, în baza confirmărilor de primire. De menționat că pot exista și carduri nelivrate din diverse motive, unul dintre acestea fiind faptul că beneficiarul nu este găsit acasă de către factorul poștal. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene trimite la rândul său, către unitățile emitente, lista beneficiarilor care au intrat efectiv în posesia cardurilor.
Ulterior, Ministerul transferă banii pentru ca respectivele carduri distribuite să fie alimentate. Imediat ce se realizează acest transfer, unitățile emitente alimentează cardurile de pe lista Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, deci numai pe acelea care au fost efectiv livrate de către Poșta Română beneficiarilor”.
