"Insula Cruceni": o jale bilingva

Satul Cruceni este "partea maghiara" a comunei Foeni. Cuprins din toate partile de ape, Cruceni este in momentul acesta o insula la care se poate ajunge doar cu barca. Noi am plecat cu o "barca de asalt" a Armatei adusa tocmai de la Satu Mare.

IRONIA SORTII. Satul Cruceni a fost inaltat tot in urma unor inundatii

Barca de asalt era de fapt, o banala barca de cauciuc cu motor, fabricata pe la sfarsitul anilor ,70. Oricum, mult mai buna decat cele doua barci cu vasle pe care le avea in dotare Apararea Civila din Timis in momentul in care au inceput sa se reverse apele. Drumul cu barca ne-a dat senzatia ca suntem undeva in Delta. Doar faptul ca din loc in loc ieseau la suprafata varfurile unor stalpi de telegraf ne facea constienti ca ne aflam intr-un loc unde apa nu ar fi avut ce sa caute.

DOAR PE APA. Toate tipurile de aprovizionare se pot face doar pe apa. Fiindca fantanile sunt infestate, si apa potabila e adusa doar cu barca. Preluarea ajutoarelor se face la postul Politiei de Frontiera, o cladire solida, din caramida.

Subcomisarul Zecu, cel care ne-a preluat la Politia de Frontiera, nu mai dormise de cateva zile. Sortase si impartise oamenilor de la detergent si butelii, pana la alimente. Cu o masina de teren pusa la dispozitie de catre dl. Zecu am pornit prin namol si hartoape spre satul propriu-zis. Primarul din Foeni, Ioan Lajos, locuieste in Cruceni. Si casa lui, ca si alte aproape 60, a fost afectata. Marturiseste ca, fiind cardiac, se temea sa nu faca un infarct de suparare, uitandu-se ce se intampla cu satul lui.

DISPERARE. Nimeni nu intelege de ce s-a pogorat nenorocirea pe oameni

PRAPAD. Strazi intregi, cu case facute din chirpici s-au prabusit, pur si simplu. Localnicii ne-au spus ca vedeau cum apa iesea din pamant, ca si cand ar fi aparut niste izvoare sub podelele lor, care au rabufnit. Nagy Elisabeta, de 60 de ani, ne-a intampinat plangand. Casa ei parea ca scapase, dar chiar cu cateva ore inainte sa aparem noi, a inceput sa se inunde. Elisabeta nu avea unde sa care mobilele si, disperata, spera ca autoritatile sa-i dea un loc, in care sa se poata adaposti, daca o sa-i cada casa, "macar o supa", adica un sopron. Am intrat pana la genunchi in apa verzuie si plina de noroi si am vazut cum incepusera sa pluteasca mobilele femeii.

RAME SI CAI. In zona Cruceni apele au scos la suprafata un numar imens de rame. Oriunde te-ai fi uitat vedeai rame zvarcolindu-se prin baltoacele care deveneau din ce in ce mai mari. Doar pe un deal ceva mai uscat, un cal tacticos voia sa fure o paine din punga cuiva. Langa calul hot plangea de mama focului Anna Szeles (n.r. - doar o coincidenta de nume cu actrita, fosta sotie a lui Florin Piersic), o batranica incovoiata, in varsta de 80 de ani. Dupa ce ne-a aratat cu degetul o casa complet daramata, a inceput sa ne explice, printre sughituri, intr-o combinatie de romana si maghiara, ca nu mai vrea sa traiasca dupa ce i s-a dus pe pustii tot ce avea. Ca toate persoanele cu care ne-am intalnit, ne-a spus numarul casei (127), in speranta ca o putem ajuta cu ceva. Acum se mutase la fratele ei, a carui casa nu cazuse inca, dar de care apele se apropiau amenintator. Nici ea nu stia unde o sa se poata duce daca vine napasta si peste acest adapost. Konhai Iuliana privea disperata la cei cativa saci cu nisip cu care spera sa mai incetineasca furia apelor revarsate ale Timisului. Deja nu mai avea gradina si casa era in pericol sa fie inundata. Doar biserica catolica din sat nu parea sa fie afectata. Au lovit cu furie apele in peretii oamenilor, dar au ferit, cu mila, icoanele de pe pereti. Ca si cand ar fi avut teama de Dumnezeu... Caci prin toate satele inundate prin care am trecut nu am vazut biserici distruse.

GRAU IN CRUCE. Culmea ironiei, satul Cruceni a fost inaltat tot in urma unor inundatii. In anul 1882, raul Timis s-a revarsat si a distrus culturile de grau, iar oamenii s-au asezat atunci pe un loc mai inalt. Denumirea satului vine de la faptul ca oamenii isi plantau graul in forma de cruce, pe de o parte, in incercarea lor de a imbuna Cerurile, dar si pentru ca, asa, cultura putea fi mai bine ferita de eventuale revarsari. Cruceni a supravietuit cu bine inundatiilor mari din 1912 si 1963. In 2005 a fost ingropat sub ape...

Lumea evacuatilor din Peciu

REFUGIATUL. Vasion cantand la ambele parti ale averii ramase

In satul Peciu au fost adusi cu catel si cu purcel, la propriu, fiindca fiecare si-a carat pe brate animalele salvate, evacuati din mai toate comunele ajunse sub apa. Unii dintre ei, in jur de 120 de persoane, se afla cazati in cladirea scolii. Conditiile sunt relativ decente, adica au primit saltele si saci de dormit, ajutoare in haine si mancare. Insa toti cei adapostiti aici isi dau seama ca adevaratele probleme vor incepe in momentul in care valul de emotivitate va trece si vor trebui sa o ia de la zero. Inca nu stiu unde vor locui si ce vor face. Cei mai tineri, care muncesc la Timisoara, habar n-au daca patronii ii vor primi la loc la munca. Din generatia de mijloc, dupa cele intamplate, unii au devenit mistici, altii s-au apucat de baut.

"DE AZI IS CATOLIC". Ilie N. a vrut sa vada ce se intampla la Foeni, unde casa lui sta sa cada, chiar in ziua de Pasti, cand mersese acolo si Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, sa oficieze slujba. A fost foarte nefericit cand a aflat ca la carciuma ramasa in picioare in sat nu se da de baut alcool: "No, i-am zis la carciumarita, asculta, daca a zas parintele sa nu dai de baut, io, de azi nu mai is ortodox, is catolic, am facut Pastile deja si pot sa beu." In noua lui calitate de catolic se intorsese la Peciu, unde tragea linistit o votca ieftina care se chema "Genial".

"II IA DE LA PUSCATURI". Petre a avut una dintre cele mai bogate gospodarii din Foeni, cu sute de pasari si zeci de porci. Aproape toate animalele s-au dus pe apa unei zile de miercuri, cand urgia Timisului i-a invadat "ferma". Acum a devenit mistic si are o explicatie originala pentru inundatii: "Domnu’ mieu, tineretu’ nu mai tanea cont de nimic. Cand era sarbatori religioase nu tinea posturile, merea la discoteca. Da’ mai ales pusca cu petarde de zaceai ca-i la razboi. Cu puscaturile lor l-a maniat pe Dumnezeu, no ca ii asa tristete de Pastile asta, ca nu ii mai arde la nimeni sa puste."

NEA CORNEL CANTA. Cornel Petru Vasion are 55 de ani, se recomanda muzician. E refugiat din comuna Rudna, si ea afectata de inundatii. Acasa se cam certase cu rudele si dormea intr-un hidrofor. Este nemultumit ca la Timisoara arta sa nu e apreciata de politie, care nu-l lasa sa cante pe strada, sa scoata un ban cinstit. Si-a salvat aproape integral averea, adica ce are acum in dotare: o pereche de castaniete si o muzicuta. Ne-a facut o demonstratie, cum poate sa cante la ambele parti ale averii si sa si danseze in acelasi timp.

Sa speram ca nu va fi doar festivism

DUSA PE PUSTII. "Am avut si eu casa... la numarul 127"...

Chiar in prima zi de Pasti, la scoala din Peciu au aparut diversi oameni ai muncii de prin Parlament, Consiliul Judetean Timis si alte institutii la fel de importante. Au adus cu ei sarmale, snitele, jucarii, slapi si tenisi. Printre costumele de firma i-am zarit inclusiv pe deputatul PNL, Viorel Oancea si pe presedintele Cosiliului Judetean, Constantin Ostaficiuc. In plus, a mai aparut si o cohorta de doamne cu rochii de lam" si alte toluri festive. Sarmanii sinistrati s-au bucurat de zdranganelele aduse de oficialitati, dar apoi si-au dat seama ca azi vor trebui sa paraseasca scoala si inca nu stiu ce destinatie vor lua. Cu totii isi aduceau aminte de vremurile recent trecute in care aveau o casa. Senzatia de tabara scolara le-a trecut destul de repede. Multumirea de moment nu le-a putut atenua grija principala.

INCERTITUDINE. Provizoratul in care traiesc fara ca nimeni sa le spuna clar ce soarta vor avea si in ce masura vor fi despagubiti ii ingrijoreaza foarte tare. Au existat sposorizari generoase, utile si ele, care cuprindeau produse de patiserie, pantofi cu toc de 11 centimetri si chiar produse cosmetice. ajutoare inutile. In acest moment, unii dintre sinistrati se gandesc ca au parte de lucruri pe care in mod normal nu si le-ar fi putut permite. Majoritatea insa, lucida, crede ca mult mai necesare le-ar fi fost niste materiale de constructii cum ar fi cateva sute de tone de caramizi veritabile.

Nu suntem rautaciosi si spunem ca initiativa a fost salutara si, in plus, a dat bine din punct de vedere politic. Mult mai important este insa ca actiunea sa continue cu partea ei principala si anume ca, dupa sarbatorile de Pasti, notabilitatile stranse in curtea scolii din Peciu sa nu-i uite pe amaratii cu care au stat ieri la masa. Ar trebui sa faca tot posibilul ca iarna sa-i prinda pe oameni in casele lor.

PROBLEMA - ANIMALELE MOARTE

Autoritatile timisene au anuntat ieri ca sinistratii nu mai au nevoie de obiecte de imbracaminte. Sunt asteptate insa in continuare medicamente si materiale de constructii. Principala problema din zonele afectate de inundatii este in acest moment numarul mare de animale moarte, ale caror cadavre trebuie ridicate si incinerate, pentru a se evita riscul unei epidemii. De asemenea, in zona au inceput sa apara tantari, iar numarul acestora va spori in urmatoarele zile, din cauza cresterii temperaturii. Autoritatile incearca sa-i vaccineze pe toti cei aflati in zonele afectate.

ADOPTATI O CASA, ADOPTATI O FAMILIE

Firmele si persoanele fizice care doresc sa ajute la reconstructia caselor distruse de inundatii sunt rugate sa intre pe site-ul Consiliului Judetean Timis - www.cjtimis.ro. La sectiunea "Inundatii in judetul Timis" sunt prezentate, pe localitati, o parte dintre casele afectate de inundatii si informatii despre proprietarii lor. Aceasta lista a imobilelor afectate va fi completata in urmatoarele zile. Este un apel adresat firmelor si persoanelor fizice din intreaga tara sa vina in sprijinul acestor oameni, al semenilor lor, si sa preia cate o casa, sa ajute cel putin o familie. Si casele pot fi adoptate!