Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe a analizat pentru Jurnalul Naţional criza interceptărilor SRI, comparând Ordonanţa iniţiată de Ministerul Justiţiei cu Ordonanţele din trecut ale Guvernului Boc, prin care s-a interzis cumulul pensiei cu salariul sau cea care a amânat aplicărea legii de majorare a salariilor profesorilor. În prezent membru ALDE, fostul şef al spionilor a făcut calculele partidelor în campania electorală pentru Primăria Capitalei.
Abordăm cel mai discutat subiect al acestei perioade: interceptările SRI. Este sau nu este neconstituțională ordonanța de urgență a doamnei ministru Prună?
Ordonanța este neconstituțională, atât prin formă cât și prin conținut fiindcă, conform Constituției care spune că „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”. Este foarte clar că s-a folosit sintagma „după caz”, pentru că se exprimă clar faptul că punerea de acord cu decizia CCR a unui act declarat neconstituțional nu poate fi făcută de Parlament sau Guvern, ci de fiecare dintre aceste autorități cu privire la actul pe care l-a emis. Deci trebuie făcut atât de Parlament, cât și de Guvern. Nu poate să emită o singură entitate un act care să-și producă efectul și să fie cu autoritate maximă. Astfel, o normă dintr-o lege sau regulament al Camerei, declarată neconstituțională de CCR, nu poate fi rescrisă de Guvern. Motivarea acestei soluții se justifică prin aceea că s-a dorit ca Parlamentul să fie cel care să stabilească în mod direct și nemijlocit formularea noii reglementări.
În altă ordine de idei, revizuind legea declarată neconstituțională, Parlamentul nu este obligat a o substitui cu una nouă, ci are și libertatea de a renunța pur și simplu la ea. Parlamentul poate să facă asta și numai el. Or, dacă s-ar recunoaște și Guvernului dreptul de a acționa în numele și pe seama Parlamentului, ar însemna că Guvernul poate cenzura și înfrânge alegerea Parlamentului suveran de a renunța la reglementarea declarată neconstituțională și de a impune propria soluție de reglementare. Este o încălcare flagrantă a principiului separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituție. Al doilea motiv de neconstituționalitate ține de însăși substanța OUG. Ordonanța a fost emisă pentru a suplini dispozițiile legale declarate ne- constituționale de CCR. Ce zice aceas- tă decizie? Că acestea privesc regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Cons- tituţie, adică toc- mai domenii în care art. 115 alin. 6 din Constituție interzice Guvernului de a emite OUG. Guvernul nu poate să emită absolut nici o ordonanță sau o hotărâre de Guvern care privește acest articol din Constituție. OUG nu poate afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, dar din conferința de presă a ministrului de Justiție s-a înțeles că președintelui Înaltei Curți i se vor stabili competențe noi, dincolo de contextul Constituției, devenind o autoritate de supraveghere și control în ceea ce privește interceptarea comunicațiilor, ceea ce este absolut aberant.
Apropo de emiterea acestei OUG și, hai să spunem, pe undeva asemănarea acestei OUG cu altă ordonanță, emisă direct în concordanță cu articolul care privește drepturile, libertățile și îndatoririle cetățenilor, putem să ne gândim la ordonanța emisă de Guvernul Boc, care limita anumite drepturi fundamentale ale cetățeanului, și anume interzicerea cumulului pensiei cu salariul sau amânarea aplicării legii de majorare a salariilor profesorilor. Care a fost declarată neconstituțională imediat după ce Guvernul Boc a emis această ordonanță. Este cam același caz. Asta înseamnă că Guvernul nu știe și nu a învățat de pe urma celorlalte guvernări, tot mai încălcând acest articol important din Constituție.
S-a modificat şi legea de funcţionare a SRI, care devine organ special de cercetare penală...
Citește pe Antena3.ro
Ordonanța modifică legea de organizare a SRI, transformând acest serviciu într-un organism de cercetare penală specială, ceea ce Parlamentul a refuzat expres să o facă prin Legea nr. 14/1992. SRI își va vedea sfera activității extinsă într-o direcție ce amintește de un trecut pe care nimeni nu-l mai vrea înviat și care ar fi obligat să înlocuiască un mod de acțiune discret și ferit de publicitate, cu unul public și cât se poate de la vedere. Deja au început să apară opinii cum că această ordonanță renaște Direcția a 6-a a Securității, care nu cred că este nici corect, nici avantajos pentru niciun serviciu de informații.
Asta înseamnă ca va funcționa ca și până acum?
Curios, ordonanța nu este precisă, lăsând loc pentru foarte multe interpretări. Spre exemplu, potrivit art. 56 din Codul de Procedură Penală, procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, deci și a ofițerilor SRI. Vor avea aceștia o dublă subordonare? Vor ra- porta ceea ce fac și vor primi ordine din partea oricărui procuror? Nu știm.
La fel, potrivit art. 57 din C.P.P., organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetare penală speciale. În acest caz, SRI va trebui să facă anchete, va strânge probe ce vor fi folosite în procesul penal. Serviciul va fi implicat nemijlocit și neacoperit în dosare penale. Potrivit legislației în vigoare, organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55, corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul Penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile. Din aceste motive, OUG mi se pare făcută pe genunchi, neconstituțională și cu deviații legislative majore.
Se poate explica, din punct de vedere logic, diferența numărului de interceptări între SRI şi FBI?
Sigur că este un volum foarte mare, mai ales că România nu este în prima linie a luptei împotriva terorismului și nici nu este amenințată direct, ca Statele Unite, Marea Britanie, Franța. O explicație poate fi că înregistrările sunt folosite pentru a da posibilitatea structurilor de cercetare penală să-și înceapă anchetele, nu să fie cele care completează date, informații, în așa fel încât structurile de cercetare să ajungă mai rapid la o concluzie în dosar.
Liberalii şi-au anunţat primii candidaţii pentru alegerile din Capitală, de ce?
Eu cred că liberalii încep să își prezinte candidații puțin mai devreme fiindcă majoritatea lor, după cum se vede, cel puțin în București, sunt persoane cu notorietate scăzută. Niciunul nu are o notorietate puternică pentru a-şi permite să intre cu o lună sau două luni înainte de alegeri. Nu știu de ce, în afară de Ludovic Orban, candidatul pentru Primăria Generală, restul, anunțați sau bănuiți, sunt persoane care nu au notorietate. Asta te duce cu gândul că PNL-ul sau de fapt membrii lor nu-și asumă niște candidaturi. De ce nu-și asumă? Este clar că PNL-ul este într-un declin de favorabilitate, de încredere și de intenție de vot. Spre exemplu, știu că pe Sectorul 3, sectorul cu cel mai mare număr de votanți din București, PNL-ul nu-și asumă un candidat credibil și notoriu, mă refer aici la Florin Alexe sau la Sulfina Barbu, care sunt mult mai cunoscuți față de alte nume. Ei au ales să meargă cu o persoană total necunoscută pe plan național sau în București, parcă, gândindu-se că nu vor câștiga sectorul. De ce se întâmplă acest lucru? Tot în Sectorul 3, ca să păstrăm exemplul, PNL nu are mai mult de 13% intenție de vot. Probabil că și pe celălalte sectoare stau în sondaje, ca partid, foarte rău. Toate acestea crează persoanelor cu o anumită poziție, funcție sau cunoaștere, o grijă să nu se expună mai mult dacă trebuie, având în vedere că în toamna aceasta vor fi și alegerile parlamentare. Și atunci, majoritatea spun: de ce să mă expun acum și să sufăr o înfrângere rușinoasă, când partidul nu mă susține? Așa mai bine aștept și devin parlamentar în toamnă. PNL-ul este format din două partide mari, în care există oameni foarte cunoscuți, cu o notorietate peste 85-90% și pe care nu-i vedem decât foarte rar. Credința mea este că, pe București, dacă lucrurile merg în continuare așa, și datorită, haideți să spun, înțelegerii care există între PSD și ALDE, PNL-ul va suferi o înfrângere nu chiar totală, dar pe aproa- pe. Atât în primării, cât și în consiliile locale. Bucureștiul reprezintă, totuși, cam 10% din voturile pe țară, iar un rezultat bun în Capitală pentru o formațiune sau alianțe creează premisa unor rezultate foarte bune pentru alegerile care vor urma în câteva luni în toamnă.
Apropo de vot, cum e mai bine pen- tru ALDE? Un tur sau două?
Alegerile în două tururi sunt alegeri democratice. Sigur, acum nu mai poți schimba legislația electorală. Atât PSD cât și PNL au fost de acord ca aceste alegeri să aibă loc într-un singur tur de scrutin. Chiar dacă, încă o dată spun, nu este o variantă democratică.
