Florian Saiu: Felicitări din inimă pentru premiul primit recent sub cupola Ateneului, stimate domnule Costel Vînătoru! Acum vestiți-ne, vă rog, noutăți dinspre Banca de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău. Ne va ajuta acest proiect (tărăgănat ani în șir), vital pentru orice stat independent, să ne hrănim mai sănătos?
Costel Vînătoru: Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău a primit actul de înființare în 12 septembrie 2019 (HG 690). Deși acest act normativ prevedea ca unitatea să-și înceapă activitatea în 30 de zile de la emiterea și publicarea documentului de atestare în Monitorul Oficial, în realitate nu s-a întâmplat așa. Acest proiect a plecat cu greu la drum, a fost aruncat în zona disputelor și răzbunărilor politice, cei mai mulți neînțelegând necesitatea și importanța acestei infrastructuri de cercetare.
- Adică? Aprofundați puțin datele problemei - în continuare una spinoasă, din ce-mi dau seama. În ce stadiu de dezvoltare se află astăzi planul Băncii de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău?
- Primii pași în deblocarea acestui proiect s-au făcut abia anul acesta, însă, din păcate, până în prezent nu s-a identificat o axa viabilă de finanțare pentru construirea laboratoarelor și a celulelor cu atmosferă controlată, necesare pentru conservarea resurselor. În prezent, Banca are un număr de 19 angajați din care 7 cercetători acreditați. Recent, la inițiativa domnului primar și inginer Constantin Toma, care a susținut necondiționat acest proiect, Consiliul Local Buzău a dispus înzestrarea Băncii cu încă 10 ha de teren arabil, util regenerării și multiplicării resurselor genetice.
O misiune nobilă
- Dar care este, concret, obiectul de activitate al Băncii? Sau care ar trebui să fie?
- Banca de Resurse Genetice Vegetale este o unitate de cercetare-dezvoltare care are misiunea de a colecta, evalua, conserva si valorifica, pe termen mediu și lung, resursele genetice naționale din domeniul legumiculturii, floriculturii, plantelor aromatice și medicinale. Așa cum se știe, România este apreciată de lumea științifică internațională ca fiind țara cu cea mai bogată biodiversitate din Europa. Deși avem acest tezaur vegetal inestimabil, l-am lăsat de izbeliște, în special după anul 1990.
- Mai exact?
- Din exportator de material genetic - în special semințe - am devenit importatori dependenți. Sumele care ies anual din România pentru procurarea de semințe sunt foarte mari, de ordinul sutelor de milioane de euro. În prezent, Banca tezaurizează un număr de peste 20.000 de genotipuri (soiuri românești), 10 dintre acestea fiind înscrise deja pentru a fi testate în vederea omologării și brevetării. Domnule, Banca de Resurse Genetice Vegetale are o importanță colosală în asigurarea siguranței și securității alimentare a poporului român. Și nu-i o treabă ușoară s-o administrezi. Resursele genetice conservate trebuie bine cunoscute și alese, e esențial să fie libere de boli și dăunători, apoi trebuie descrise biochimic, genotipic și fenotipic după standardele internaționale. Instituția trebuie să întrunească criteriile de înființare și funcționare impuse de FAO (n.r. - Food and Agriculture Organization of the United Nations/Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite), pentru a putea fi acreditată și pentru a primi recunoașterea internațională.
Pion într-o strategie (de țară) o-bli-ga-to-ri-e
- Ce implică această avizare la nivel înalt, dincolo de patalamaua respectivă?
- Însăși existența noastră. Apoi, resursele genetice valoroase pot fi accesate atât de lumea științifică națională și internațională, cât și de jucătorii din învățământul de specialitate. Nu în ultimul rând, fermierii pot primi eșantioane cu semințe în vederea multiplicării, însoțite de certificatul de autenticitate din partea Băncii. Am intra și noi în rândul lumii civilizate, unde ne e locul. Așadar, pe lângă misiunea de conservare a resurselor pe termen mediu și lung, Banca poate contribui major la strategia de dezvoltare a producerii de semințe autohtone și - aspect vital - la (re)introducerea lor pe scară largă în cultură. Totodată, poate asigura noi locuri de muncă bine remunerate și un preț de cost al semințelor mult mai scăzut, știindu-se că peste 20% din prețul de cost al semințelor se reflectă în prețul produselor agricole obținute.
- Am cumpăra din țară - unde ar rămâne și banii - și am face-o mai ieftin, nu?
- Și mai sănătos!
Tomatele din testament
- Chiar, cum (mai) mănâncă românul, domnule Vînătoru?
- Din păcate, românul mănâncă astăzi prost. Consumă alimente ultraprocesate, pline de conservanți și de aditivi, alimente din import tratate pentru a rezista mult la raft. S-au creat și glume pe această temă, delicată de altfel: se spune că roșiile din import rezistă mai mult decât ambalajul, așa că le poți trece chiar și-n testament.
- Ha-ha-ha!
- Râdem, dar rezultatele sunt înfiorătoare: spitale neîncăpătoare, bugetul statului nu face față financiar la susținerea acestora, s-a ajuns la un mare paradox, ca oamenii să scandeze public, la mitinguri, că vor spitale, nu catedrale. Eu, unul, nu vreau spitale, vreau români sănătoși, care să nu mai aibă nevoie de tratamente grele. Suntem țara cu cel mai mare număr de farmacii pe cap de locuitor din Europa și, în ciuda acestei realități, starea de sănătate a populației nu este bună, iar alimentația reprezintă cauza principală. Se pare că nici moartea nu mai este autohtonă, până și pe aceasta o importăm pe bani grei, plătiți pe alimente chimizate, care aduc atingere gravă sănătății umane.
România și conceptul agriculturii circulare
Florian Saiu: Explicați-ne, în câteva puncte pe care le considerați esențiale, cum putem atinge independența alimentară, cum putem diminua importurile - multe nocive -, cum să facem să nu mai exportăm grâu și să importăm aluat congelat? Este posibil să dăm cu piciorul tuturor acestor afaceri păguboase și să ne dezvoltăm propriile rețele/rețete de alimentare cu fructe, legume, vin, lapte, carne etc.?
Costel Vînătoru: Se vehiculează că România ar fi Grădina Maicii Domnului, grădină capabilă să hrănească în jur de 80 de milioane de locuitori. În realitate, lucrurile nu stau așa, ba chiar sunt destul de complicate. Suntem departe de a fi independenți din punct de vedere alimentar. Pentru a rezolva această chestiune ce ține direct de siguranța și securitatea naționale avem nevoie de o strategie viabilă în agricultură, una creată pe termen mediu și lung. În această strategie nu trebuie puse patima sau interesul politic, ci adevărul științific și interesul poporului român. Această strategie ar trebui îmbrățișată de toate formațiunile politice și, indiferent de ce partid se află la guvernare, ar trebui apărată și menținută.
Îmbunătățirea solurilor
- Dar ce-ar trebui să conțină o asemenea planificare?
- Strategia trebuie să vizeze problemele de bază ale agriculturii, împletite armonios cu măsurile impuse de mediu, mai ales în contextul schimbărilor climatice. Strategia trebuie să vizeze, în primul rând, rescrierea tehnologiilor de cultură, înlocuirea celor necorespunzătoare cu unele care să pună accent pe menținerea stării de fertilitate și pe îmbunătățirea solurilor. Doar se cunoaște, la nivel academic, că mai bine de jumătate din terenul arabil al României are grad scăzut de fertilitate și că suprafețe imense de teren sunt supuse degradării active, fenomenului de eroziune etc. Mai mult, deținem multe suprafețe sărăturate ori în curs de deșertificare.
Protejarea unei resurse indispensabile: apa
- După grija pentru pământ, ce altă preocupare majoră ar trebui să mai avem?
- Pe lângă grija față de sol, o atenție deosebită trebuie acordată apei, știindu-se că în agricultură se consumă peste 70% din rezerva noastră de apă dulce. Dincolo de amenințarea unei crize alimentare, ne-am putea confrunta și cu o criză acută de apă dulce.
- Pare incredibil, România e, până la urmă, un veritabil castel de ape, bine, un castel foarte deficitar exploatat și neîngrijit…
- La prima vedere România pare să aibă o zestre bogată, cu peste 29.000 km liniari de ape curgătoare, însă rezervele să știți că sunt limitate și uneori, în anii secetoși (tot mai deși), înregistrăm chiar un deficit major. Trebuie găsite cele mai bune soluții de gestionare a apei, și a celei necesare agriculturii, și a celei utilizate de populație - de la implementarea unor sisteme de irigații moderne, efectuarea de lucrări de îmbunătățiri funciare cu scopul acumulărilor mari de apă dulce, până la metodele moderne de conservare a apei în sol (perdele de protecție, crearea de zone verzi etc.). În plus, ar trebui luate măsuri eficiente pentru diminuarea cantităților de îngrășăminte chimice, pentru combaterea ecologică a buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor. Strategia de dezvoltare a agriculturii românești trebuie să aibă la bază conceptul de agricultură circulară.
Pace, bunăstare, sănătate și credință
- Ce înseamnă asta?
- Resursele naturale sunt exploatate, dar nu afectate, ci, dimpotrivă, ameliorate. Adică trebuie să avem mare grijă de pământ, de apă și de aer. Aceste trei elemente ne asigură hrana, ne asigură, de fapt, însăși existența. Și de ce n-am trăi sănătoși?
- Ce-i urați României pentru anul 2023? Ce le doriți românilor?
- România să aibă parte de pace și bunăstare, românii să aibă parte de sănătate, liniște sufletească și credință puternică. Să nu uite că noi suntem creștini de origine apostolică și că am rezistat în istorie cu ajutorul credinței curate în Dumnezeu.
„Din exportator de material genetic - în special semințe - am devenit importatori dependenți. Sumele care ies anual din România pentru procurarea de semințe sunt de ordinul sutelor de milioane de euro”, dr. ing. Costel Vînătoru
„Banca tezaurizează un număr de peste 20.000 de genotipuri (soiuri românești)”, dr. ing. Costel Vînătoru
„Din păcate, românul mănâncă astăzi prost. Consumă alimente ultraprocesate, pline de conservanți și de aditivi, alimente din import tratate pentru a rezista mult la raft”, dr. ing. Costel Vînătoru
„Se spune că roșiile din import rezistă mai mult decât ambalajul, așa că le poți trece direct în testament”, dr. ing. Costel Vînătoru
„Trebuie elaborate ghiduri de bune practici pentru toate formele de producție din România: gospodăria țărănească, ferma de familie, asociația, cooperativa și exploatațiile intensive și superintensive”, dr. ing. Costel Vînătoru