x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri De ce nu mai avem români cosmonauți

De ce nu mai avem români cosmonauți

de Mihaela Bîrzilă    |    08 Dec 2020   •   08:43
De ce nu mai avem români cosmonauți

Dumitru Prunariu (68 de ani) este singurul român care a zburat în spațiu, face echipă cu astronauții din toată lumea, dar are un mare regret: România nu a înțeles să investească în știință și cercetare. Deși facem parte din clubul select al țărilor care au trimis oameni în spațiu, am ajuns să ne pierdem dreptul de vot la Agenția Spațială Europeană (ESA), pentru că nu am mai plătit cotizația. În ultimii ani de dictatură ai lui Ceaușescu, România a reușit ceva ce nu s-a mai reușit după Revoluție: a trimis un om în spațiu. La primăvară, se împlinesc 40 de ani de la zborul istoric al lui Dumitru Prunariu, dar, din păcate, performanța din 1981 nu numai că nu s-a mai repetat, dar nici nu se întrevede posibilitatea de a mai trimite prea curând vreun român într-o misiune spațială. Aniversarea din 2021 ne prinde într-o situație stânjenitoare. 

 

Mai avem români care se antrenează să plece în spațiu? 

D.P. Nu avem. Este costisitoare pregătirea. Nu există un program în care să fim integrați. În prezent, sunt 3 țări care lansează oameni în spațiu. Rusia, China, America. Trebuie să ai niște relații economice, politice, științifice cu una din aceste națiuni și să închei un acord. Americanii au plătit rușilor 80 de milioane de dolari pentru fiecare loc în navetele Soyuz. Suma pare enormă, dar, ținând cont de rezultatele cercetării științifice, se poate justifica. Turiștii cosmici selectați de o firmă americană și trimiși cu nave rusești au plătit între 30 și 50 de milioane de dolari pentru o săptămână. 

  

V-ar plăcea să fiți turist spațial? 

D.P. Nu știu dacă aș vrea să fiu turist sau cosmonaut, trimis de un guvern. Ca turist, dacă aș avea milioane, probabil aș investi pentru un zbor. 

 

Dar dacă v-ar oferi cineva un bilet? 

D.P. Aș pleca. Normal, aș avea nevoie de o pregătire prealabilă de 6 luni - un an, pentru a fi apt pentru un zbor cosmic, dar aș face-o. 

 

Cum a ajuns România să-și piardă dreptul de vot în Agenția Spațială Europeană (ESA)? 

D.P. România este implicată în activitatea Agenției Spațiale Europene din 2012, suntem membri cu drepturi depline. Am semnat un acord de aderare, așa cum am semnat acord de aderare la NATO și la UE, iar apartenența ne asigură o dezvoltare științifică și tehnologică de vârf. Din păcate, România nu și-a mai plătit contribuția și nu mai are acces la proiectele europene. Din păcate, guvernanții n-au înțeles importanța unor programe științifice. 

 

Era mare contribuția? 

D.P. Era de 17 milioane de euro, 3,5 milioane pentru funcționarea administrativă, tot ce ține de clădiri, angajați. Pe lângă asta, contribuția pentru participarea la proiecte. România s-a angajat în proiecte promițătoare, avem la platforma Măgurele un laborator care testează nanosateliți, foarte la modă acum. Expertiza noastră am propus-o și în exterior, avem colaborări cu alte state, dar, din păcate, a trebuit să ne limităm. Să sperăm că vor veni vremuri mai bune. Să nu uităm că toți acești bani se întorc în România sub formă de proiecte științifice, programe foarte necesare. 

 

Cum stăm comparativ cu alte țări? 

D.P. Din păcate, cu investițiile mici care se fac acum la noi în știință, suntem pe penultimul loc în Europa. Cu 0,15% din PIB, am rămas mult în urmă și rămânem în urmă. Fără investiții serioase în știință, nu putem avea rezultate într-un termen previzibil. Au fost perioade când s-au investit până la 0,8%, recomandările UE fiind de 1% din fonduri publice în cercetare. Finlanda, de exemplu, a ieșit din sărăcie acum mulți ani prin cercetare științifică, alocând 4% din PIB, prin valorificarea cercetării științifice. O investiție făcută în domeniul științific va aduce beneficii peste 10 -15 ani, din păcate, acest termen e mult peste termenul unui mandat de politician, iar aceștia nu înțeleg de ce trebuie investit mult pentru mai târziu. 

 

Pandemia a frânat explorarea spațiului cosmic? 

D.P. Nu foarte mult. Zborurile cosmice merg mai departe, așa cum erau planificate. Pe 14 noiembrie, Elon Musk a dus în spațiu un japonez, un vechi prieten, am fost președinți ai acestei asociații a exploratorilor spațiali. Mai nou, sunt state care investesc mult în spațiul cosmic, vor să ajungă pe Marte. Investesc cu cap, cu viziune. 

 

În câteva luni, se împlinesc 40 de ani de la zborul istoric din 4 mai 1981. Pregătiți ceva special pentru a marca momentul? 

D.P. În aceste condiții, e mai greu de plănuit. La cea de-a 35-a aniversare, am avut 12 astronauți invitați, ne-a primit președintele României. Am avut suficienți sponsori ca să dăm un sens educativ evenimentului. Aceste manifestări care marchează zborul meu au ca scop să promoveze științele spațiale în rândul tineretului. 

 

Există interes? 

D.P. Da, există. La cursurile pe care le țin în școli, îi întreb pe copii la început cine vrea să se facă astronaut. Ridica mână doi-trei. După ce stau de vorbă cu ei, îmi pun întrebări, le explic, trei sferturi ridică mâna. Eficiența acestui tip de activități e evidentă. 

 

V-ați antrenat trei ani în Orășelul Cosmonauților. Ați rămas prieteni cu ceilalți colegi? 

D.P. Din 1985, avem Asociația Exploratorilor Spațiului. Sunt unul dintre fondatori. Atunci, am fost 25 din 13 țări, acum am ajuns la peste 400 de membri. 

În prezent, sunt reprezentanți din 38 de țări, Statele Unite ale Americii au cel mai mare număr de astronauți. Suntem prieteni, ne cunoaștem, corespondăm, avem o listă cu toți și oricând ai nevoie de cineva, îl contactezi, îi spui cine ești, te recunoaște și poți să stai de vorbă. În fiecare an, organizăm congrese planetare, organizăm activități educative pentru elevi, studenți. Asociația reprezintă și un forum profesional de dezbateri pentru diferitele activități din spațiul cosmic. Avem libertatea de a ne expune puncte de vedere și de a le trimite unor foruri competente care să le ia în considerare.  

 

Ce faceți în pandemie? Nu simțiți că vi s-au tăiat aripile? 

D.P. Am foarte multe activități online. Trebuie să înțelegem ca atare situația, să ne luăm toate măsurile de protecție. Nu trebuie să disperăm, eu cred că fiecare problemă are o soluție. 

 

Dr. ing. Dumitru Prunariu, general locotenent în rezervă:

 

- cosmonautul cu numărul 103 al lumii

- preşedinte onorific al Agenţiei Spaţiale Române (ROSA)

- membru de onoare al Academiei Române

- președintele Comisiei de Astronautică a Academiei Române

- un asteroid descoperit în 24 oct. 1981 a primit numele lui Dumitru Prunariu

- membru eminent al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic, cea mai înaltă distincţie acordată astronauţilor

- Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din România, Republica Moldova şi SUA

- cetăţean de onoare al mai multor municipii din România 


 

Va mai ajunge vreun român în spațiu?

D.P. Nu știu dacă în timpul vieții mele. Șansa noastră ar fi prin intermediul Agenției Spațiale Europene. Să sperăm că se va înțelege importanța participării, să avem drept de vot. România nu a mai plătit contribuția. 

 

O investiție făcută în domeniul științific va aduce beneficii peste 10 -15 ani, din păcate acest termen e mult peste termenul unui mandat de politician, iar aceștia nu înțeleg de ce trebuie investit mult pentru mai târziu.

Dumitru Prunariu

×
Subiecte în articol: dumitru prunariu