Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ADN-ul uman este unic şi irepetabil. Dacă s-ar analiza separat probele dintr-un dosar penal şi s-ar stabili o ierarhie a lor, expertiza genetică ar trebui considerată "regina probelor". Teoretic, prezenţa ADN-ului unui suspect la locul faptei îl plasează şi pe acesta acolo. Practic însă, s-a întâmplat, nu de puţine ori, ca expertizele ADN să arunce dosarele în aer. Expertize genetice la cererea instanţelor judiciare se fac în România din 2000, însă doar din 2005 Institutul de Magistratură organizează training-uri în domeniu pentru magistraţi. Cursuri de formare continuă, facultative. Orice judecător care nu a urmat acest curs se va uita lung la o expertiză genetică dintr-un dosar, incapabil să înţeleagă.
Dr Ligia Bărbării, medic primar legist, şefa Laboratorului de Genetică din INML, este "Doctor G" de România. Ea susţine că în România se poate extrage material genetic, adică ADN, din orice. Păr, sânge, spermă, unghii, oase, celule moarte de piele rămase pe obiectele pe care le atingem. Şi că, la nivel de expertize genetice, suntem "pe plan de egalitate cu tot ce înseamnă zona europeană, fără nici un fel de discuţie".
Jurnalul Naţional: Din ce material biologic se poate extrage ADN-ul?
Dr Ligia Bărbării: Din absolut orice material biologic, teoretic. Cu asta se ocupă genetica judiciară ? încearcă să găsească cele mai fine urme de material biologic din care după aceea extragem materialul genetic, adică ADN, care să servească la identificare. Există şi situaţii în care materialul biologic este foarte degradat sau în cantităţi extrem de mici, şi atunci testarea genetică eşuează. Dar noi trebuie să încercăm întotdeauna, oricât de degradat e, mă refer la un material biologic care a stat în soare, în condiţii de temperatură extremă...
Există scheme ale unor cercetători despre probabilitatea de a putea extrage ADN din diverse materiale biologice (sânge, păr, unghii, oase)...
Ştiu. Sunt relative aceste scheme. Pentru că depinde foarte mult de condiţiile de înhumare sau de condiţiile în care sunt găsite rămăşiţele umane. Este posibil ca un cadavru care, de exemplu, a stat în pădure câteva luni să fie mai degradat decât unul care a fost înhumat zece ani. Pentru că este expus la animale, temperaturi oscilante, ploaie directă... Deci, tabelele respective sunt relative. Cel care vrea să facă analiza este dator să încerce.
În ce condiţii se poate determina profilul genetic al unei persoane din microurme de celule epiteliale remanente?
Adică urme de contact. Aceste celule remanente sunt celule care se descuamează de pe piele. Şi dacă avem piele, testarea va fi cu succes. Depinde însă de timpul de contact, de tipul suprafeţei... De multe ori – dacă este foarte lucioasă, riscul este să nu rămână urme de contact. Depinde dacă mâna e umedă sau uscată, pentru că tegumentul umed tinde să lase mai mult material decât cel uscat. Sunt o mulţime de parametri de luat în considerare. Şi există şi aici o variaţie de la om la om. Există persoane care sunt mai bune "donatoare" decât altele. De pe mâna lor se desprind, în mod natural, un număr mai mare de celule decât de pe mâna altora. Există studii în acest sens.
Urme de contact putem găsi nu numai de pe mâini, pentru că nu luăm contact cu obiectele numai cu ajutorul mâinilor. Am avut un caz în care nişte hoţi au furat dintr-o vilă şi au mâncat seminţe la locul faptei. Şi de pe cojile de seminţe s-a identificat profil genetic şi au fost prinşi. Acolo s-au identificat celule epiteliale de pe mucoasa bucală lăsate pe cojile de seminţe. Putem să avem celule remanente şi prin contact pe cagule. Se lasă celule epiteliale care se descuamează de pe frunte, de pe zonele proeminente ale feţei – nas, bărbie, pomeţi. Sau putem să avem pe mănuşi.
Aţi reuşit vreodată să stabiliţi cu certitudine un profil genetic din aceste "urme de contact"?
Da. Au fost cazuri cu cagule – furturi, tâlhării... Apoi, sunt nenumărate cazuri de accidente rutiere în care şoferul şi-a schimbat locul cu pasagerul din dreapta. Urmele s-au prelevat de pe volan, de pe plafon, de pe parbriz, de pe mânere... Au fost cazuri de crimă unde s-au prelevat urme de pe cuţite, furci, lopeţi. De exemplu, pe cuţit avem pe lamă stropii de sânge de la victimă, iar pe mâner sunt urmele de contact ale făptaşului. Şi sunt cazuri care sunt prezentate studenţilor, aşa-numitele cazuri clasice, în care apare profil unic pe mâner, profil unic pe lamă. ĺsta e cazul ideal. Dar, de obicei, pe mâner sunt amestecuri de profiluri. Mixturi de urme de contact şi sânge, iar atunci fiecare profil trebuie izolat şi identificat.
În ce condiţii poate fi determinat ADN-ul dintr-un fir de păr?
În principiu, firul de păr trebuie să aibă bulb. Rădăcină, adică. Acolo este materialul genetic de care avem noi nevoie. În firul propriu-zis există material genetic, dar este extrem de greu de analizat. Este aşa-numitul ADN mitocondrial a cărui analiză nu reprezintă o investigaţie de rutină.
Din unghii se poate extrage ADN-ul?
Merge foarte bine. Unghiile sunt foarte bune pentru un diagnostic genetic. Dar şi aici, ca şi în cazul firului de păr, depinde de cantitate şi de calitate.
Cât durează extragerea ADN-ului din ţesut osos?
Prelucrările preliminare sunt cele laborioase. Un protocol complet e cam de o săptămână. Pe când, ca să facem o comparaţie, o probă de sânge poate fi analizată în şase ore pentru a obţine un profil complet. Megaurgenţele se lucrează în timpi-record, precum 48 de ore... Trebuie să fii sigur de ceea ce obţii, şi etapa care durează cel mai mult nu este cea tehnică, ci partea de interpretare a rezultatelor. Aceasta este laborioasă, mai ales dacă profilurile nu sunt perfecte – materialul biologic a fost degradat şi profilul ADN obţinut nu este complet.
Iar partea de interpretare depinde foarte mult nu atât de cât de performante sunt maşinile, ci de cât de specializat eşti în acest tip de investigaţii şi de experienţa pe care o capeţi în timp. Formarea unui expert durează ani întregi.
Cum se extrage ADN-ul din ţesut osos?
Sunt etape de pregătire a materialului osos – adică, un fragment de os este transformat în pulbere. Pentru asta, el este întâi supracongelat la temperaturi foarte scăzute, în azot lichid. Este măcinat în atmosferă de azot lichid, după care este prelucrat – pulberea e dizolvată cu ajutorul unor soluţii şi apoi se extrage materialul genetic din nucleul celulelor osoase.
Din ce oase e cel mai eficient să se preleveze material biologic pentru a stabili un profil genetic?
Din oase lungi şi din dinţi, în general. Dar nu este o regulă. Depinde de cum a fost conservat fiecare os şi de cum se prezintă în momentul în care e adus la analiză. Şi trebuie testate mai multe fragmente şi văzut din care se obţine cel mai bun rezultat. Nu sunt reguli foarte clare nicăieri. Nici chiar cei care au experienţă pe gropi comune nu pot decât să dea nişte liste orientative – adică dacă au avut de analizat o groapă comună cu 50 de indivizi spun "analiza a fost cu succes în proporţie de 70% pe femur" sau "90% pe elemente dentare". Dar dacă se duc la o altă groapă comună, s-ar putea să se schimbe procentele...
Au existat până acum cazuri în care, în urma analizei de ţesut osos, să spuneţi că ADN-ul aparţine 100% persoanei X?
Da. Altfel nu raportăm rezultatul, dacă nu suntem foarte convinşi că e X. Există nişte standarde de raportare a rezultatelor, care sunt stabilite de organizaţiile internaţionale la care suntem afiliaţi.
A fost, de exemplu, cazul Băhăianu. Acolo au fost identificate victimele exhumate. Am avut mai multe tipuri de probe – unele prelevate dintr-o maşină în care avusese loc una dintre crime şi nişte pete de sânge dintr-o magazie, dar în rest toate au fost oase. Ţesuturile moi erau compromise, pentru că oamenii fuseseră aruncaţi acolo în groapă fără să fie îmbălsămaţi. Au fost patru identificări perfecte.
În rapoartele INML care ajung în instanţe se regăsesc deseori formulări de genul "frecvenţa de regăsire a unui alt profil genetic decât al lui X este de 1,17 x 10 la puterea -3". Nu pot fi "traduse" aceste exprimări cumva pe înţelesul profanilor, printre ei numărându-se chiar şi judecătorii?
Astea sunt probabilităţi. Fiecare persoană are un profil genetic unic. Şi profilul acela genetic unic este dat de nişte caractere genetice – este vorba despre un set de caractere de pe întreaga moleculă de ADN. Şi atunci ne gândim care este probabilitatea ca, în populaţie, să mai găsim o altă configuraţie genetică precum cea pe care noi o evidenţiem. Toţi ştim matematică şi toţi ştim ce înseamnă "la puterea -10, -20"... N-am putea să le "traducem" altfel, în procente sau altcumva, pentru că acesta este standardul de raportare.
După asta urmează etapa a doua de raportare a rezultatului, în care acest profil unic al meu şi pe care l-am calculat şi dă o frecvenţă extrem de redusă, de 10 la -20 îl regăsesc pe o cagulă, să zicem. Şi atunci fac corespondenţa – se emit ipoteze. O să le găsiţi în acele rapoarte. Spunem da, am găsit acest profil şi avem profilul de referinţă al suspectului. Şi atunci se emit două ipoteze – cea aşa-zisă a acuzării: profilul de pe cagulă aparţine suspectului, şi cea aşa-zisă a apărării, care spune că profilul de pe cagulă aparţine unei alte persoane din populaţia european-caucaziană care, din întâmplare, are aceleaşi caractere ca şi suspectul nostru. Se face un raport între cele două ipoteze şi indicele care rezultă din acest raport este rezultatul final, cel pe care îl are în vedere şi magistratul. Este "indicele de incriminare", cum îi spun juriştii. Cu cât indicele de incriminare e mai mare, cu atât procesul de identificare e mai... perfect, ca să zic aşa.
Magistraţii cunosc toate aceste lucruri?
Din 2005 noi oferim, la Institutul de Magistratură, un modul de medicină legală în cadrul cursurilor de formare profesională continuă pentru magistraţi. Dar acestea sunt facultative. Şi studenţii masteranzi de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti beneficiază, din 2002, de asemenea de cursuri. Ei învaţă să interpreteze corect aceşti indici de incriminare şi ştiu că, dacă indicele de incriminare este mare, va fi de cele mai multe ori de ajuns pentru a dovedi vinovăţia suspectului. Dacă este mic, atunci va trebui să găsească şi alte probe, solide, cu care să-l coroboreze. În general, dacă am setul complet de caractere în proba găsită, atunci identificarea merge rapid şi indicele e mare. Dacă proba e dificilă şi am puţine celule sau ele sunt degradate, atunci o să am caractere genetice incomplete şi atunci sunt într-o zonă de incertitudine. Atunci, noi putem să spunem anchetatorului – suspectul pare a fi sau pare a se exclude. Şi el ştie că trebuie să caute şi alte probe sau să se concentreze pe altă pistă. Pentru judecător, un rezultat de incertitudine nu e grozav, pentru că el n-are voie să opereze cu incertitudini. Pentru anchetator este însă bun, pentru că îl ajută să-şi orienteze investigaţia în timp real.
În cazul farmacistelor de la Braşov care a fost situaţia?
Din punctul de vedere al nostru, al experţilor, în acel caz am avut un rezultat concludent. Alţii au considerat altfel... (n.r. ? Alexandru Diaconescu, învinuit de uciderea celor două femei, a fost achitat de ÎCCJ)
Care e cel mai vechi cadavru de la care aţi reuşit să prelevaţi ADN din os?
Pe cele mai vechi le aşteptăm acum. Or să vină de la groapa aceea comună descoperită la Iaşi, cu evrei executaţi. Cel mai vechi cadavru pe care am lucrat a fost dintr-o speţă civilă, o deshumare. Omul fusese înhumat prin anii '80, dar am reuşit identificarea. A mers chiar foarte bine.
Şi la cuplul Ceauşescu a mers bine? A fost şi rapidă...
Da. Ne-a prins la începutul concediilor. Şi aveam oricum de încheiat alte cazuri ale Parchetului, speţe civile, care nu aveau prioritate. Cazul Ceauşescu s-a lucrat în septembrie şi la începutul lui octombrie a fost încheiat. Rezultatele au fost gata chiar mai repede decât au ieşit ele pe piaţă.
Dar se vorbea despre şase luni...
Da. De obicei se dă un termen acoperitor, ca să nu fim hărţuiţi.
Care este, în cazul analizelor genetice pe ţesut osos, rata de succes a altor instituţii similare din străinătate?
În lume există laboratoare specializate pe astfel de analize. Sunt şi laboratoare specializate pe ADN extrem de vechi, arhaic, şi care studiază ADN-ul din schelete de Neanderthal, din mumiile faraonilor... Este vorba despre Institutul Antropologic Max Planck din Germania, dar ei fac cercetări fundamentale. E un alt nivel. Au tehnici care nu sunt la îndemâna oricui. Există şi laboratoare similare cu al nostru, dar care au lucrat intensiv pe gropile comune din spaţiul ex-iugoslav. Şi au avut de lucru. Iar asta înseamnă specializare. La nivelul anilor '90, ei aveau deja tehnici de analiză genetică puse la punct. În general, ţările nordice sunt mai avansate în ceea ce priveşte extragerea ADN-ului din os. Au şi experienţa necesară şi sunt foarte specializaţi. Noi în acest moment suntem pe plan de egalitate cu tot ce înseamnă zona europeană, fără nici un fel de discuţie.
Citește pe Antena3.ro
