Jurnalul National: Ati infiintat un institut de referinta, il conduceti de zece ani, aveti deci toate datele unui manager. Care sunt calitatile principale care recomanda o persoana pentru aceasta functie?

Acad. Constantin Popa: Una este sa conduci un institut cum este acesta, alta este sa conduci o policlinica, un SRL... Managementul unui institut de acest gen nu poate fi asigurat decat de o echipa, asa cum este in SUA, in Europa Occidentala. In aceasta echipa este un lider, managerul general, cum am fost eu sau cum sunt chiar si acum, chiar daca in noua organizare apare o schema noua.

V-a deranjat aceasta modificare in echipa manageriala a institutului, chiar cand il insoteati, in Franta, pe presedintele tarii?

Nu, deloc. Dimpotriva, am fost nedumerit de stirile din presa. Pe mine nu ma intereseaza functia administrativa. De patru ori am facut cereri pentru a fi eliberat din aceste functii administrative. Iar in actuala formula de conducere, eu sunt o autoritate intr-o conducere colectiva, chiar daca am ales conducerea departamentului de invatamant si de cercetare, in calitate de profesor universitar, sef de clinica si academician.

Nu considerati ca s-a pus caruta inaintea cailor, uitandu-se ca e necesara mai intai pregatirea managerilor, si apoi numirea lor, fie ea si interimara?

Reforma este una, schimbarea conducerii spitalelor si institutelor e alta. Reforma sanitara depaseste cu mult sfera ministerului. Ea nu apartine doar acestuia, ci societatii in ansamblul ei. Fara participarea comunitatilor locale, a specialistilor, a compartimentelor educationale, a ONG-urilor etc., nu este posibila o reforma care sa raspunda adecvat cerintelor integrarii europene.

Presiuni asupra spitalului

Dar nu vi se pare ca reforma sufera de hei-rupism si de centralizarea deciziei la nivelul Ministerului?

Legislatia reformei este foarte complexa pentru starea de sanatate din Romania, dar a cunoscut unele ameliorari. Totusi, are particularitati importante: desfasurarea este prea rapida fata de nivelul in care ne aflam si fata de fenomenele reale care au o evolutie lenta. Acesta este un institut de referinta. Dar situatia este total diferita la nivel national. In mediul rural, asistenta medicala este descoperita, institutia medicului de familie are mari probleme, spitalele sunt in continuare obligate sa rezolve majoritatea problemelor. La noi, medicul de familie nu stie ce sa faca mai intai. Este mai usor pentru mine, ca profesor doctor, decat pentru un medic de familie, care este si tanar, si obligat sa stie de toate: cum se naste, cum se previne o boala infectioasa, sa supravegheze tratamentul unui bolnav de SIDA, cu aviara, mai nou. In prezent, medicul de familie are misiunea cea mai dificila... Trebuie sa ne grabim, insa reforma trebuie facuta pe etape. Schimbarea directorilor nu este problema esentiala. Eu am lucrat in Franta, Germania, Suedia... Acolo, managerul are un masterat de aproape doi ani si notiuni din domeniul medical, cunoscand chiar proceduri medicale. Ceea ce face sa existe o legatura coerenta intre medici si manager. La noi s-a ajuns la un compromis, in sensul ca exista directorul medical, dar care nu se regaseste totusi in toate echipele de conducere.

Cunostinte de management

Managerul unui institut, al unui spital trebuie sa fie un medic cu studii de management sau poate fi un economist, un avocat?

In medicina, nu poti sa grabesti evolutia asa cum dorim noi. Bolnavul este acelasi, dar aceeasi boala se comporta diferit, la fiecare individ. "Nu exista boli, exista bolnavi." Se schimba doar abordarea lor, tipul de organizare. De aceea, la noi, apar diferente intre modul de organizare si asistenta medicala propriu-zisa. Cunostintele de management sunt obligatorii in orice domeniu. Pentru Romania, tara cu o situatie economica dificila, ideal pentru functia de director este medicul cu pregatire manageriala. Este bine sa conduca si o persoana care nu este medic, dar sa aiba pregatire adaptata sistemului medical. In urma cu cinci ani am propus ca la ASE sa se pregateasca prin masterat viitorii directori ai unitatilor medicale.

De ce un medic cu studii de management?

Pentru ca, la ora actuala, in sistemul de globalizare, noi nu putem sa facem o medicina de inceput de secol al XX-lea, in care medicul este suveran. Acum se lucreaza in echipa. Un medic bine pregatit poate sa trateze si cu bani multi, si cu bani putini, uneori chiar si fara bani. Asta poate sa faca un medic, in timp ce un economist nu poate atinge aceasta performanta, fara o pregatire adecvata specificului medical.

Cu Nicolaescu ati discutat despre reforma sanitara?

M-a solicitat de mai multe ori in ceea ce priveste neurologia. Dar este foarte dificila concretizarea sugestiilor specialistilor, deoarece este multa rezistenta in sistemul medical. Oricum, sunt premise sa fim optimisti, tinand seama de noua organizare a sistemului de conducere din MS. Am gasit la domnul ministru o receptivitate incurajatoare.

A functionat criteriul politic in numirea interimarilor?

Se pare ca uneori a functionat. La mine, la institut, nu. Dar poate eu sunt un tip deosebit. Am lucrat cu multi ministri ai Sanatatii, ne-am confruntat. Dar functia de director de spital, de institut nu-i totul. Sa fim seriosi. Ca sa nu spun, fara sa-mi supar colegii, ca in unele locuri functia de director este ocupata de medici care nu prea stiu carte. Sa nu se supere acesti confrati ai mei, chiar daca sunt putini. Unii prefera sa stea in birou. Eu prefer sa lucrez in clinica, in laborator sau in amfiteatru.

Daca ati fi fost ministrul Sanatatii, ce ati fi facut?

Nu, nu pot fi ministru.

Inteleg ca nu ati fi acceptat aceasta functie. De ce?

Trebuia sa fiu intr-un partid politic.

Sa admitem ca se aplica formula ministrului independent politic...

In aceasta ipoteza, ca ministru, chemam doua generatii la discutii. Generatia care a parcurs toate etapele medicinii la noi, inainte si dupa razboi. Si generatia tanara, care este plina de vioiciune si de idei neasteptate, potrivit situatiei noastre. Eu am facut acest lucru aici, la institut. Trimiteam medici tineri in Occident, la pregatire. Apoi stabileam prioritatile. Iar pentru fiecare prioritate stabileam etapele de desfasurare, corelate cu componenta financiara interna si, de ce nu, internationala. Pasiunea mea nu este insa "administratia", ci bolnavul. Am lucrat si cu izotopi radioactivi. Cu energie atomica. Dar intotdeauna am lucrat in echipa. Ministrul nu le poate cuprinde pe toate. El trebuie sa preia ce era bun, traditional in sistemul nostru medical si ceea ce este modern. De exemplu, in Ardeal, intre cele doua razboaie, era obiceiul ca medicii pensionari sau cei fara perspectiva de a ajunge profesori universitari sa fie trimisi sefi de spital in unele localitati. Pe de alta parte, tinerii erau formati in spitale, incat dupa rezidentiat alegeau intre invatamant, cercetare sau asistenta.

Sunteti de acord cu pensionarea fortata a medicilor?

Pentru conditiile tarii noastre nu este buna, din doua motive: avem nevoie de medici cu experienta si exista specialitati unde ne lipsesc medicii. Avem neurologi bine pregatiti, care nu se angajeaza deoarece salariul este de 6 milioane de lei, motiv pentru care multi opteaza pentru o companie de medicamente. L-am intalnit pe Palade, savantul roman laureat al Premiului Nobel, in SUA, la San Diego. Are 93 de ani si lucreaza in continuare impreuna cu 40 de doctoranzi. Este un model de a folosi experienta pentru a-i pregati pe tineri.