Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum v-a venit ideea să deveniți și dirijor?
Ozana Barabancea: Prima oară am dirijat corul grădiniței, când aveam 4 ani, la serbarea de Crăciun. Moș Crăciun era actorul Silviu Stănculescu. M-a luat în brațe și mi-a spus că am muncit cel mai mult. M-a impresionat ce a spus Moș Crăciun și am întrebat-o pe mama: „De ce a spus că am muncit? Ce, am spălat rufe?” Pentru mine era foarte natural, mai ușor și mai firesc să dirijez decât să spăl rufe. Anii au trecut și la facultate mi s-a spus că am „mână de dirijor”, însă am trecut cu vederea. După mulți ani mi s-a reaprins fiorul, în urma unor spectacole de colinde, unde am dirijat. Și am decis să fac masterele în stilistica dirijorală, la UNMB, la specialitatea Cor academic și masterul la specialitatea Orchestră.
Când ați început efectiv munca de dirijor?
Ozana Barabancea: În 2015 am primit invitația să dirijez prima orchestră exclusiv de femei din România, Bucharest Ladiest Orchestra, cu care am performat atât în țară, cât și peste hotare. În 2018, pe 25 martie am inaugurat orchestra Lumini Sonore by Ozana Barabancea, formată din 34 de membri, orchestră pe care o păstoresc și acum.
Există o idee preconcepută care stă la baza alegerii acestei pregătiri, cum că ar fi doar pentru bărbați?
Ozana Barabancea: Există o idee învechită, dar justificată că meseria asta e mai grea pentru femei decât pentru bărbați. Poate așa e, dar sunt perfect de acord ca este un curaj pentru oricine să stea în fața unei orchestre și să bâjbâie din cauza nepregătirii. Deci este un real risc să te expui cu „jumătate de preț”. Ori cunoști partitura, din scoarță în scoarță, ca să știi ce ceri de la instrumentiști, ori stai acasă.
În ce constă, exact, această muncă pe care mulți nu o pot înțelege din ceea ce se vede într-un recital?
Citește pe Antena3.ro
Ozana Barabancea: Munca dirijorului începe „în bucătărie”, acolo unde desface partitura și solfegiază fiecare stimă în parte, își formează o viziune de ansamblu a sonorității, înțelege pretențiile compozitorului și coagulează mental muzica din partitură.
De ce ar fi considerați mai buni bărbații dirijori decât femeile? Există și o explicație psihologică?
Ozana Barabancea: Femeile iubitoare de muzică pot avea un mare avantaj, pentru că învață partitura ca orice alt muzician. Învățatul și memoratul nu țin de sexul dirijorului, dar exprimarea corporală, da! Un bărbat se impune mai repede, dar asta nu înseamnă că o femeie nu ar putea să convingă o orchestră să o asculte, să o urmărească. Instrumentul dirijorului este orchestra sa. A mânui instrumentul înseamnă a-l cunoaște și a-l anticipa. Marea dirijoare Antonia Brico a demonstrat că a conduce o orchestră este posibil, atât timp cât pui muzica mai presus de orgoliul personal.
Este vorba despre anumite abilități suplimentare pentru leadership, pe care le au bărbații, mai mult decât femeile?
Ozana Barabancea: Eu consider că bărbații sunt foarte expresivi și când corpul lor decodează intenția de „fortissimo”, cât și de „pianissimo”. Femeile, în schimb, pot deveni dezagreabile dacă nu își controlează gesturile pe pasajele „fortissimo”.
Așadar, este vorba inclusiv despre felul în care arată persoana, nu doar despre muncă și cunoaștere.
Ozana Barabancea: Există gestica și mimica pe care e bine să le cunoaștem, să le exersăm și să le stăpânim, la fiecare partitură în parte, pentru a sluji muzica, nu pentru a atrage atenția asupra noastră, ca femei dirijor. De aceea există o convenție internațională ca dirijorul să îmbrace haine simple, negre, foarte comode, pentru a nu distrage atenția membrilor orchestrei. Indiferent de sex, dirijorul are misiunea de a servi muzica, nu pe el însuși.
Ce trebuie să știe un dirijor și ce abilități trebuie să aibă?
Ozana Barabancea: Un dirijor trebuie să cunoască muzică, solfegiu, armonie, contrapunct, forme muzicale, să știe cum funcționează instrumentele orchestrei, să asculte, să citească, să înțeleagă, să integreze, să coaguleze muzica membrilor orchestrei, să fie diplomat cu colegii săi, ferm în pretenții și în decizii. Dirijorul servește muzica, nu muzicienii. În schimb, îi ajută pe muzicieni, le „dă intrarea” celor ce au de intervenit în discursul muzical. El își formează o memorie foarte bună. Dirijorul Respiră odată cu ei, înainte de momentul atacului sunetului. El face parte integrantă din orchestră, dar evită să se lase copleșit de muzică, pentru a duce la bun sfârșit actul artistic. Este o meserie de mare responsabilitate față de public.
Aveți un model care v-a influențat sau v-a inspirat în alegerea profesiei?
Ozana Barabancea: Da! Am mai multe modele. Pentru dirijorul de orchestră îl pot menționa pe Ricardo Mutti, iar în România pe Tiberiu Soare. Pentru dirijorul de cor pot spune, cu mâna pe inimă, că cel care m-a învățat muzică a fost regretatul meu maestru, Stelian Olariu, un mare profesionist, un mare dascăl, un dăruit și hărăzit de muzică de cor de operă. Un aranjor impecabil, un dirijor pretențios și generos, în același timp. Ne învăța cu răbdare și pretindea performanță impecabilă.
Ce este performanța impecabilă pentru un cor de operă?
Ozana Barabancea: Sonoritatea omogenă! Și aceasta se obține în mulți ani de muncă cu corul de operă. Sonoritatea obținută se întreține prin studiu, prin vocalize, prin studiu colectiv, niciodată individual.
Intenționați, prin doctorat, să influențați creșterea numărului de femei dirijor sau pe al artiștilor care abordează multidisciplinar activitatea lor?
Ozana Barabancea: Prin doctorat intenționez să-i potențez pe toți cei care au o sămânță de talent și un munte de pasiune pentru a experimenta acte artistice interdisciplinare.
Ozana Barabancea s-a lansat ca soprană, dar a devenit și mai cunoscută prin spectacolele de jazz susținute, apoi ca membră a juriului show-urilor de televiziune „Splash! Vedete la Apă” și „Te cunosc de undeva!”, difuzate pe Antena 1, devenind vedetă TV. Este profesoară de canto și solistă de jazz, dar are activitate intensă inclusiv în teatru, film și producție video. Ca actriță, a interpretat roluri în diverse seriale TV, a făcut parte din distribuția musicalului „Chicago” și din cea a filmului „Supraviețuitorul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu. În ultima perioadă a regizat și a produs videoclipuri și s-a concentrat asupra studiului academic în teatru și muzică.
