Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După o promisiune de la directoarea şcolii, acum demisionară, după fuga acesteia pe scări, după încercarea paznicului de a ne scoate din incintă am sfârşit în biroul directoarei adjuncte, pentru un punct de vedere filmat. Doar că, în timp ce pregăteam interviul, în birou a ajuns „în mod întâmplător” o doamnă, care a încercat să ne convingă de faptul că în şcoală nu s-a întâmplat nimic.
(…)
Reporter: - Şi ce ştiţi despre situaţia din 2022?
Doamnă: - Deci în declaraţia mamei de la Poliţie se contrazicea singură. Adeverinţa de la medic, consultaţia medicului, era că nu se constată nicio urmă de violenţă. Mama începe să spună că băiatul ei încerca să-l dezbrace pe ta-su de chiloţi în timp ce dormea, după 3 săptămâni de la aşa-zisa faptă. Ori copilul ăla de 8 ani sau 7 ani, sau cât avea, s-a întors în clasă. Era ultima zi de şcoală. S-a întors în clasă ca şi când era normal. Adică un copil abuzat nu se întoarce normal în clasă. Nu-i dă drumul doamna să plece acasă fără să-şi dea seama că s-a întâmplat ceva cu copilul ăla.
Reporter: - Şi cum ştiţi că s-a terminat dosarul ăla?
Doamnă: - A fost clasat de Poliţie.
Reporter: - De ce?
Doamnă: - Pentru că nu s-a adeverit nimic!
Reporter: - Greşit! Pentru că băieţelul, autorul acestei fapte, nu poate răspunde penal.
Doamnă: - Nu-i adevărat!
Reporter: - Vă arăt ordonanţa de clasare. Despre ce discutăm?
Doamnă: - Pe băiatul acela (n.r.: presupusul violator de 11 ani), nu ştiţi cu cine am avut de-a face 5 ani. Acest băiat era incontrolabil. Profesoara de la primară l-a ţinut lângă ea, la catedră, toţi cei 5 ani, ca să poată să-şi facă orele. Iar la profesori n-a mai mers. Stătea în clasă şi făcea ca toate cele. Nu lăsa pe nimeni, abuza copiii. Mama spune că era agresat, că era supus bullying-ului. De unde? El era cel care-i agresa pe ceilalţi.
Reporter: - Dacă ştiţi că acest băieţel era o problemă, de ce respingeţi ideea că i s-ar fi putut întâmpla ceva...
Doamnă: - Pentru că nu poate copilul ăla de 7 ani să vină normal în clasă, fără să plângă măcar, fără să acuze vreo durere. Nu se poate!
Reporter: - Dar de ce presupuneţi dumneavoastră aşa? Copiii reacţionează diferit. Dacă eu vă spun că dosarul s-a clasat pentru că autorul infracţiunii este o persoană care nu poate răspunde penal.
Directoarea adjunctă: - Şi dacă nu răspunde copilul, răspunde părintele!
Reporter: - De unde aţi scos-o dumneavoastră pe asta?
Doamnă: - Păi şi dacă medicul a spus că nu se constată urme de violenţă, de abuz?
Reporter: - Eu vă spun ce scrie procurorul în ordonanţa de clasare. Nu spune că fapta nu există, ci că autorul agresiunii nu poate răspunde penal! Asta scrie în ordonanţa de clasare.
Doamnă: - Nu ştiu eu ordonanţa de clasare, eu ştiu ce-a spus medicul, când s-a dus cu el la medic! Mama lui X (n.r.: mama presupusului violator) scrie pe net că ne-a dat un copil normal şi a preluat, a mutat de la şcoală, unul nevăzător de un ochi. Vă daţi seama ce aberaţii vorbesc?
Reporter: - Deci şi mama acestui copil spune aberaţii...
Doamnă: Da!
Reporter: - Şi femeia asta care spune că fiul ei a fost violat de două ori în şcoala asta spune aberaţii... Şi procurorii spun nişte aberaţii...
Doamnă: - Numai lui i se întâmplă domnule! Cum dracu din atâţia copii numai lui i se întâmplă?
A fost declaraţia care m-a şocat pur şi simplu. Doamna nu doar că respingea orice fapt, orice realitate evidentă, că există o problemă în acea şcoală, dar o mai şi umflă râsul.
Reporter: - Eu n-aş râde aşa în locul dumneavoastră! Şi mai sunteţi şi psiholog!
Doamnă: - Sunt! Sunt! Şi tocmai de aceea cunosc comportamentele copiilor...
Reporter: - Câţi copii abuzaţi sexual aţi văzut?
Doamnă: - Sexual, nu! N-am avut în şcoală!
Reporter: - Am înţeles! Şi de unde ştiţi cum reacţionează un copil abuzat sexual, dacă n-aţi văzut niciunul niciodată?
Doamnă: - Păi, bănuiesc că durerea...
Reporter: - Bănuiţi!
Doamnă: - Bănuiesc că durerea este aceeaşi!
Reporter: - Bănuiţi!
Doamnă: - Dumneavoastră ce vreţi? Ce vreţi de la noi?
Reporter: - Am venit pentru un punct de vedere oficial din partea şcolii!
Doamnă: - Aici punctul de vedere oficial e că NU s-a întâmplat nimic!
Reporter: - Atunci să ne spună doamna directoare adjunctă!
Doamnă: - Pot să stau şi eu dar dacă intervin, intervin brutal! Mai bine stau deoparte!
Reporter: - Dacă interveniţi brutal, vă băgaţi mai aşa, ca să vă pot filma!
Doamnă: - Eu dacă intervin, intervin brutal! Pentru că mă scoate din sărite chestia asta!
Şi începe interviul cu directoarea adjunctă. Să refacem un pic filmul evenimentelor. Directoarea stătea ascunsă la etaj, corul de profesoare mă apostrofa prin hol, doamna pe care o revolta „chestia asta” stătea în stânga operatorului, la susţinere pentru doamna care urma să ne vorbească, după ce încercase să ne convingă că mai bine plecăm decât să ne pierdem vremea pe-acolo.
Reporter: - Ce ne puteţi spune despre cazul băieţelului ai cărui părinţi au reclamat că a fost violat de două ori în şcoala dumneavoastră?
Doina Coman (directoarea adjunctă): - Pentru prima situaţie în care doamna a depus la două săptămâni după ce se finalizaseră cursurile o sesizare că s-a întâmplat acest eveniment, noi avem rezultatul anchetei de la Poliţie şi de la Procuratură, că nu s-a confirmat acest lucru şi din documentele medicale pe care le-a avut, că nu se confirmă afirmaţiile mamei. În privinţa celei de-a doua situaţii, cea din 2023, pe care aceeaşi mămică o reclamă, în momentul de faţă există o anchetă în desfăşurare, nici organele de Poliţie nu ne pot spune dacă s-a petrecut lucrul acesta sau nu în şcoala noastră. Noi am pus la dispoziţia organelor de cercetare imaginile de pe camere, am luat declaraţii doamnei învăţătoare din ziua respectivă, ca să ne confirme dacă a sesizat vreo modificare de comportament în privinţa copilului, am luat şi de la doamna de la semiinternat. După care, copilului nu a mai venit la şcoală. Lucrul reclamat de mămică a fost reclamat la organele de Poliţie, pentru că noi în şcoală nu avem nicio sesizare de acest fel. Noi am fost sesizaţi de către organele de Poliţie. După care, copilul nu a mai venit la şcoală, până aproape după vacanţă!
R.: - În prima situaţie, a făcut şcoala vreo anchetă internă?
D. C. : - Sigur că da. În momentul acela, ce s-a mai putut face, pentru că eram deja în vacanţă. Doamna directoare a luat, s-a uitat pe camere şi atunci cu IT-istul, a luat o declaraţie şi de la doamna învățătoare pe care o avea copilul în momentul acela. Ce am mai putut face în momentul acela…
R. : - Aţi informat atunci Inspectoratul Şcolar?
D. C. : - Da! Se ştia! Se cunoştea!
R. : - Aţi informat Inspectoratul Şcolar?
D. C.: - Se cunoaşte! Da!
R. : - Se cunoaşte sau l-aţi informat?
D.C.: - S-a informat de către doamna directoare la momentul acela.
R.: - Atunci în 2022, da?
D.C.: - Da!
R.: - Şi cu privire la al doilea eveniment aţi demarat o anchetă internă?
D.C.: - Sigur că da!
R.: - Şi?
D.C.: - Şi avem declaraţiile tuturor persoanelor care au intrat în contact cu copilul la nivelul şcolii. La nivelul şcolii avem procesele-verbale încheiate de profesorii de „servici” de pe culoare. Avem un caiet întreg pentru procesele-verbale ale profesorilor de „servici” în fiecare zi, în care nimeni nu a fost informat să se fi petrecut vreo situaţie de genul acesta. Adică, bănuiesc că în momentul în care ar fi fost aşa ceva, copilul ar fi trebuit să meargă la cabinet, cabinetul medical nu ne-a sesizat niciun fel de situaţie cum că s-ar fi prezentat un copil care ar fi prezentat dureri...
R.: - Cabinetul medical este deschi până la ce oră?
D.C.- Cabinetul medical este deschis permanent între orele 08.00 şi 15.30. Şi avem medic şi asistentă permanent în şcoală.
R.: - Dumneavoastră excludeţi ideea ca să se fi întâmplat aşa ceva în şcoala dumneavoastră?
D.C.: - Până nu se finalizează ancheta şi faţă de toate documentele pe care le avem şi declaraţiile tuturor persoanelor care au intrat în contact cu copilul în ziua respectivă, în momentul de faţă, nu ne putem pronunţa în niciun fel. Aşteptăm alte organe abilitate, în cercetare de genul acesta să concluzioneze. Sunt medici care pot să verifice.
Interviul filmat se încheie, iar eu o rog pe doamna directoare adjunctă să facă dovada că a existat o anchetă internă după primul viol reclamat, o dovadă a faptului ca a înştiinţat Inspectoratul imediat după aşa cum afirmase în interviu. Doamna răspunde cu lejeritate că sigur directoarea (acum demisionară) are această dovadă, pentru că ea, dovada, este la dosarul copilului presupus a fi agresor. Îi las o adresă de e-mail unde poate fi trimisă această dovadă, însă nici până în ziua de azi nu am primit nimic. Poate şi pentru că, aşa cum notează Corpul de Control de la Ministerul Educaţiei, Inspectoratul Şcolar a Municipiului Bucureşti nu a fost informat.
„Doamna director nu a informat Inspectoratul Şcolar al Municipiului București, nu a sesizat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, Poliția Română-Direcția Siguranța Școlară sau alte autorități competente, încălcând următoarele prevederi legale: • art. 21, alin. (1), lit. b) și c) și art. 39, alin. 7) din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin OME nr. 4183/2022, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la acea dată; • art. 5, lit. a), punctul (iii) și art. 8, lit. a) și b) din Codul-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobat prin OMEN nr. DIRECŢIA GENERALĂ JURIDICĂ ȘI CONTROL Direcția Control 2 4.831/2018; • prevederile legale ale PROCEDURII privind managementul cazurilor de violență asupra antepreșcolarilor/ preșcolarilor / elevilor și personalului unității de învățământ, precum și al altor situații corelate în mediul școlar și al suspiciunii de violență asupra copiilor în afara mediului școlar, aprobată prin OMEN nr. 6235/2023”, se arată în comunicatul emis de către Ministerul Educaţiei pe 15 martie 2024. Sunt şi alte abateri constatate, cum s-au băgat sub preş cazurile de bullying din şcoală şi că Ministerul va sesiza Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 pentru neglijenţă în serviciu pentru fosta directoare. Am aflat cu ocazia asta câte comisii, proceduri şi regulamente există tocmai pentru gestionarea unor astfel de situaţii, dar şi că fiecare şcoală raportează lunar cazurile de bullying şi de violenţă la inspectorat. Ca de obicei, pe hârtie stăm beton, practica ne omoară.
Iar doamna directoare adjunctă Doina Coman ori nu a ştiut adevărul şi a fost minţită la rândul ei, ori a ştiut şi ne-a minţit cu lejeritate sau a presupus că aşa a fost, că inspectoratul ştia despre violul reclamat din vara lui 2022.
Discuţia halucinantă continuă cu cealaltă doamnă, care în mod surprinzător are detalii dintr-un dosar penal. Ştie ce declaraţii a făcut mama la Poliţie şi care sunt concluziile expertizei medico-legale din primul caz. Discuţiile astea poate că m-au îngrozit cel mai tare. Şi am plecat de la şcoală cu gândul că ditamai adultul se gândea, presupunea ce urme ar trebui să lase un viol exercitat de un copil de 11 ani asupra unuia de 8 ani. Nu ştiu cum să scriu. Încercaţi să vă imaginaţi voi, pentru că înainte de a fi adulţi, toţi am fost copii. Şi acelaşi adult, care îmi spunea că ştie cum ar trebui să se comporte un copil violat, ştia şi că mama băieţelului aflase cam la trei săptămâni după presupusul viol. Declaraţia doamnei a revoltat o ţară întreagă, iar seara, aveam să aflu că nu era psihologul şcolii, aşa cum greşit percepusem eu, pentru că ştia detalii mult prea multe, ci era învăţătoare la şcoala respectivă.
Încercaţi acum să vă imaginaţi ce se întâmplă când nimeni nu te crede. Când toată şcoala ştie că ai reclamat că ai fost violat şi toţi citesc o expertiză medico-legală care-ţi descrie toate părţile intime. Pentru că, după protestele de pe 4 martie din faţa şcolii, asta a făcut fosta directoare la şedinţa cu părinţii.
După valul de emoţie publică, directoarea a demisionat. Cu ocazia asta am aflat şi de la Poliţie, şi de la diverşi cunoscuţi că nu s-a întâmplat doar la „Titulescu”. Se întâmplă peste tot: copii care se agresează sexual între ei, copii care în timp ce se agresează sexual se şi filmează pentru a-şi umili şi aservi victima, jocuri sexuale în toalete, fetiţe pipăite de dascăli etc. Doar că meteahna asta din anii ceauşişti a conducătorilor de şcoli e să se ascundă mizeria sub preş ca să nu scadă prestigiul şcolii. Sunt directori de unităţi de învăţământ care nu acceptă să vină poliţişti în şcoala lor, tocmai pentru a nu crea impresia că acolo e o problemă cu ceva. Şi m-au întrebat mulţi ce cred eu, care e părerea mea, chiar i s-a întâmplat de două ori, chiar aşa să fie, de ce nu răspund părinţii penal pentru copiii lor, la ce şcoală e acum copilul agresor, unde e al doilea violator?
Eu cred că elevii nu învaţă la şcoală cum să-şi maltrateze colegii. Ei vin la şcoală cu educaţia şi implicarea părinţilor de acasă. Mai cred că la şcoală ar trebui să-i ştim în siguranţă, nu-i lăsăm în junglă. Şi tocmai de asta şcoala ar trebui să recunoască atunci când are o problemă, să pună în funcţiune mecanismele care să ducă la prevenirea ulterioarelor agresiuni. Cred că, dincolo de întrebările „Chiar a fost violat în şcoală? Chiar a fost violat de două ori”, ar trebui să ne întrebăm de ce au ţinut morţiş cei din conducerea şcolii să ascundă acuzaţiile, nefondate chiar fiind, aşa cum ni s-a repetat în nenumărate rânduri. De ce au plăsmuit cei din conducerea şcolii acele contracte educaţionale în toamna lui 2022, prin care părinţii au fost obligaţi să semneze că nu vor denigra unitatea de învăţământ în spaţiul public? De ce să ai o asemenea atitudine, dacă nu ai nimic de ascuns? Cred că asta i-a revoltat mai degrabă pe părinţi, pe oameni în general. Asta m-a revoltat pe mine. Atitudinea de a pune pumnul în gură, modul de a nu comunica, tonul de şefă al fostei directoare în relaţia cu părinţii care cereau explicaţii, fuga pe scări, fuga de răspundere, oferirea de informaţii trunchiate şi nerespectarea intimităţii. În rest, e treaba Poliţiei, a procurorilor să facă o anchetă fără dubiu.
