IPOCRIZIA NOULUI CAVALER AL INDUSTRIEI / Preşedintele Băsescu, "fabricat" în România

Traian Băsescu s-a transformat brusc într-un cavaler al industriei româneşti. "Turnirul" prezidenţial de săptămâna trecută a atins marile societăţi industriale cu peste 2.000 de angajaţi, vizitele cu scop electoral fiind mascate sub forma "culegerii de informaţii" pentru dialogul cu viitorul Guvern. Preşedintele a dat tonul la fandări: a cerut un Logan de la SPP, după care a cumpărat un pachet de unt românesc pentru a ilustra existenţa industriei indigene. Mai mult, el s-a dat drept exemplu românilor pentru a ajuta economia românească. Dacă tot vrea să vină în ­sprijinul economiei, Băsescu ar putea să înlocuiască din garderoba proprie hainele de lux Paul&Shark şi Lacoste cu bogata ofertă de îmbrăcăminte românească, să renunţe la stilourile Mont Blanc în favoarea produselor similare de la Flaro sau să înlocuiască ţigările Benson&Hedges cu popularele Carpaţi sau Snagov. Preşedintele ar putea savura tradiţionalele ţuici şi rachiuri naturale, în locul preferatului whisky Chivas Regal. Mai greu ar fi să renunţe la colecţia de ceasuri, preţuite în declaraţia de avere la 35.000 de euro, mai scumpe decât Loganul de împrumut pe care îl conduce la ocazii.

Traian Băsescu a declarat săptămâna trecută că va circula cu o Dacie Logan, pe care o va cere de SPP-ului, şi că va cumpăra numai produse româneşti, pentru a ajuta economia naţională. Dacă va urma până la capăt sfatul dat românilor, garderoba, frigiderul, baia şi biroul preşedintelui ar trebui să se umple de produse româneşti, în detrimentul mărcilor internaţionale, dintre care unele de lux, pe care le foloseşte în prezent. 

Mă uit de zece ori atunci când fac cumpărăturile sâmbăta şi duminica, deci de săptămâna viitoare, o să cumpăr roşii româneşti, lapte românesc, unt românesc”, a spus Băsescu, încercând să dea un exemplu românilor. Doamne fereşte să vrei mere sau roşii româneşti, proaspete, în extrasezon! Distrugerea serelor şi a marilor exploataţii agricole, precum şi lipsa spaţiilor de depozitare au făcut ca piaţa să fie dominată de produsele de import. “Peste 80% din fructele şi legumele proaspete de pe piaţa românească sunt produse de import”, spune Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară.

Mai simplu este în cazul produselor din carne, lactate, ouă sau produse de panificaţie. Piaţa românească a cărnii şi preparatelor din carne este dominată de producătorii autohtoni: Aldis, Angst, Caroli, Campofrio, Meda, Fox, Transavia, Ferma Natural, Avicola Bacău, şi lista este lungă. Unii dintre ei folosesc şi materie primă din import – 60%-70% din materia primă, în principal carne de porc, sunt din afară –, însă produsele finite sunt fabricate în România, spune Frumosu. Acelaşi belşug de oferte se regăseşte în cazul ouălor, lactatelor şi brânzeturilor. Totuşi, nici acestea nu sunt 100% româneşti, ci doar fabricate în România. Producătorii sunt nevoiţi să importe o parte din materia primă. 

HAINE PENTRU TOATE BUZUNARELE
Şeful statului ne-a arătat de-a lungul vremii că este un mare iubitor al mărcilor Lacoste şi Paul&Shark, afişându-se îmbrăcat de mai multe ori cu produse de la aceste firme, la shopping, de pildă, şi chiar la inundaţii. De altfel, preşedintele a rămas celebru pentru fesul negru purtat în timpul vizitelor sale din localităţile lovite de inundaţii, care nu era altceva decât un Paul&Shark. Şi tot de la faimoasa firmă italiană era şi cămaşa albastră, în carouri, cu care Traian Băsescu ni s-a arătat într-unul dintre panourile electorale din timpul campaniei de la referendumul privind demiterea sa din funcţie, în care ne întreba: “Să nu văd? Asta vor ei... Tu ce vrei?”. Preşedintele nu ar rămâne dezbrăcat dacă ar folosi doar produse româneşti. “Avem deja peste 400 de mărci de textile româneşti. Avem de la lenjerie intimă şi până la cămăşi şi costume bărbăteşti. Românii sunt renumiţi pentu calitatea produselor realizate. Din totalul producţiei firmelor româneşti circa 80% rămân pe piaţa internă”, ne-a declarat Maria Grapini, preşedintele

Federaţiei Patronatelor din Industria Uşoară (FEPAIUS). Astfel şeful statului ar putea participa la întâlniri îmbrăcat în costume produse de Miss Mode Constanţa, Eurocons Sibiu sau Seroussi. Costume, cămăşi, cravate şi papioane, pantaloni şi curele, jachete, pardesie şi paltoane, veste, pulovere şi tricouri, pijamale, halate, lenjerie de corp şi ciorapi, precum şi articole de marochinărie şi de voiaj, genţi sau serviete, toate fabricate în România. “Cămăşi bărbăteşti româneşti se produc şi la Neo Brăila, Fabrica de Cămăşi Tucea şi la Braiconf Brăila, iar pentru încălţăminte recomand produsele realizate la Guban, European, Antilopa, Flaros etc.”, ne-a spus Grapini.

CU BARBĂ, DAR FRUMOS MIROSITOR
La capitolul cosmetice, oferta este la fel de bogată. Mai puţin la capitolul aparate de ras, unde, dacă ar fi 100% patriot, şeful statului ar trebui să-şi lase barbă. Dacă va folosi totuşi lame de ras de import, se va putea delecta cu aftershavul Tarr super sau gama Athos produse la Farmec Cluj sau să descopere Blue Secret sau Black Secret de la Elmiplant. Gama de cosmetice este completată de o multitudine de geluri de duş fresh sau antistres. Şeful statului ar trebui să renunţe la pasta de dinţi Colgate, deoarece firma a închis fabrica de la Braşov. Nici măcar Cristal, produsă de Colgate, nu va mai fi un produs românesc. Şeful statului ar putea în schimb să opteze pentru gama Aslamed produsă de Farmec Cluj.  “Până acum, norocul nostru a fost consumatorul care s-a lămurit că nu toate produsele aduse de afară sunt mai bune decât cele româneşti. Această iubire spontană faţă de produsele româneşti este tardivă. Statul ar fi trebuit să sprijine producătorii români din punct de vedere fiscal, al anga-jărilor, al profitului reinvestit etc. Pentru a ajunge la standarde europene a trebuit să facem investiţii masive, însă statul nu ne-a ajutat cu nimic”, spune Elena Cremenescu, directorul adjunct al Elmiplant.

TUTUN
Şeful statului savurează ţigările marca Benson&Hedges. În prezent, singurele ţigări româneşti fabricate în ţară sunt Carpaţi, Snagov, American Way şi X-trem produse de Galaxy Tobacco, care a cumpărat Societatea Naţională Tutunul Românesc. Există şi alternativa mărcilor multinaţionale de genul Camel, Winston, Mild Seven şi Salem, fabricate în România, dar cu materie primă de la export. “Noi avem o fabrică în România, avem 1.000 de angajaţi, şi facem ţigări pentru afară. Pentru a asigura calitatea produselor trebuie să folosim tutun adus din Germania, deoarece calitatea trebuie să fie aceeaşi peste tot”, ne-a explicat Gilda Lazăr, director corporate affairs la Japan Tabacco International (JTI) România.

 

Profilul viitorului premier, profilul ziaristului de la Jurnalul Naţional

Preşedintele Traian Băsescu nu vrea un premier tehnocrat şi crede că într-o perioadă de dificultate economică acesta trebuie să fie un politician. Totuşi, şeful statului susţine că profilul ideal al viitorului premier aparţine unui ziarist de la Jurnalul Naţional.

Băsescu şi-a exprimat preferinţele în ceea ce-l priveşte pe viitorul şef al Executivului într-o conferinţă de presă, convocată ieri la Palatul Cotroceni, în care a prezentat concluziile vizitelor făcute săptămâna trecută la mai multe companii din ţară. Şeful statului a explicat mai întâi că, dată fiind situaţia economică dificilă, nu are în vedere desemnarea unui premier tehnocrat şi că “guvernarea trebuie asumată de politicieni, pentru că de-asta se zbat să ajungă la guvernare”

 “Deci responsabilitatea trecerii prin perioada de afectare a României şi a românilor de criza globală trebuie să aparţină politicienilor şi nu poate fi pusă în spatele unui tehnocrat”, a arătat Băsescu. Întrebat apoi de reporterul Jurnalului Naţional, Lavinia Dimancea, care este, în opinia sa, profilul premierului cel mai potrivit să conducă un Guvern care să pună în practică “măsurile de dreapta” pentru care tocmai pledase, preşedintele a indicat, râzând, o cu totul altă soluţie: “Doamnă, dumneavoastră sunteţi profilul ideal pentru viitorul prim-ministru, având în vedere publicaţia de la care veniţi. Nu aş vrea să vă dau ocazia să continuaţi să speculaţi pe tema viitorului prim-ministru. Ce trebuie să fiţi convinşi însă este că voi respecta Constituţia, voi consulta partidele şi nu voi ezita să afirm preferinţa mea”. Oricum, şeful statului crede că noul Guvern va fi instalat până la Crăciun şi spune că vrea să obţină de la acesta o nouă concepţie bugetară, adică economisirea banilor în sistemul public, iar de la viitorul premier continuarea reformelor în administraţie, educaţie şi sănătate.

SARCINI PENTRU VIITORUL GUVERN
Cât priveşte vizita făcută în marile companii, Băsescu a ţinut să transmită adversarilor politici că el nu se află în campanie electorală şi că va continua să meargă şi la alte societăţi “până când noul Guvern va fi instalat”. Obiectivul: “Să-i pot preda portofoliul de informaţii şi de puncte de vedere, în aşa fel încât programul de guvernare pe care-l va aproba Parlamentul să fie unul mai puţin teoretic şi să fie un program care într-adevăr să poată ajuta economia românescă, să diminueze impactul crizei economice globale”. Băsescu a explicat că în vizitele effectuate a identificat trei probleme (problema pieţelor “externe şi interne care s-au contractat urmare a diminuării cererii”, dificultatea celor care au comenzi în a-şi finanţa producţia şi nivelul scăzut al calificării forţei de muncă ce se angajează) şi că acestea trebuie avute în vedere şi nu doar reducerea CAS-ului, pentru că “dacă nu luăm măsurile care trebuie pentru ca marele societăţi comerciale să continue să producă, CAS-ul se reduce la zero pentru că şomerii nu mai plătesc”.

Şeful statului a mai precizat că nu crede în posibilitatea prăbuşirii investiţiilor, aşa cum s-a vorbit, şi a susţinut că în contextul de criză existent prioritare trebuie să fie şi programele de construcţie de locuinţe şi izolare termică a blocurilor, precum şi cele de infrastructură. Pe de altă parte, el a arătat că o altă măsură care ar trebui luată de viitorul Guvern ar fi, “dincolo de capitalizarea suficientă a Exim Bank-ului care să asigure finanţarea pentru societăţile care exportă, garantarea riscului de export, ceea ce ar însemna ca societăţile să-şi asume riscul valutar”.

• Lavinia Dimancea

 

 

Jurnal de sfărşit de săptămănă/Băse intervine, faceţi toţi la fel ca mine!

Am auzit că economia românească s-a fleşcăit. Preşedintele meu şi-al tău a dat tonul la fandări. Tocmai ce-am aflat că s-a dus cu Loganul după ce a cumpărat unt românesc – un steroid înfipt în fundul nasol al economiei indigene. Hait! “Badibilding” naţional. După modelul prezidenţial, prima mişcare pentru o economie numa’ fibră şi muşchi: unu, doi, unu, doi, exerciţii de mers uşor, alternate cu variante de alergare printre rafturile din hipermarket, în căutare de produse autohtone.

Am fost profund impresionată că preşedintele nostru a dat limuzina pe Logan. Aproape mi-au dat lacrimile când am auzit că în loc de zece becuri în casă va folosi de acum doar două, pentru a ajuta economia naţională. Am fost de-a dreptul zguduită când a zis că se va uita de zece ori înainte de a mai cumpăra ceva, ca să fie sigur că alege doar produse româneşti. Frăţică, adică ditai preşedintele se supune la asemenea abstinenţă numai ca să tonifice nişte muşchi, fie ei şi ai economiei naţionale. Dintr-o dată mă simt pătrunsă de spirit patriotic. Mă urc în maşină! Nasol. Nu e Logan. Mă gândesc imediat să-mi iau unul, da’ s-ar putea să fie mai scump decât asta făcută în Cehia, veche de trei ani. Avântul încă nu mă părăseşte. Vreau să fac “o figură frumoasă”, fac fitness, aerobic, pilates, tae bo, orice pentru salvarea economiei de la dezastru. Afară bate vântul de se clatină maşina. Oare în Logan cum o fi? Prin parbriz văd că Bucureştiul are ceva la începutul iernii... Ah, da! E plin de afişe electorale. “Te-au furat în ultimii patru ani, meriţi tot adevărul”, “Adevăr, bunăstare, credinţă”, “Siguranţă şi stabilitate”. Vizavi, o reclamă la tratament fără operaţie pentru hemoroizi şi fisuri anale. Mă simt mai bine. “Meriţi să trăieşti sănătos”, “Soluţii câştigătoare”, “Ţine de tine!”. Sunt din ce în ce mai optimistă. Într-un suflet dau buzna în hipermarket, gata să pun economia pe picioare. Produse româneşti, deci... Mă gândesc oare ce ar cumpăra preşedintele meu aşa, la sfârşit de săptămână? A zis că nu cumpără decât ceea ce îi trebuie. Trec pe lângă cărţi. Astea sunt făcute la noi, că doar scrie în româneşte. Hmm... nu cred e urgent. Detergenţi. Pierd juma de oră să citesc toate pungile şi cutiile, mai am puţin şi mă intoxic. În sfârşit. Dero Surf, “made in Romania”. E bine. Oale, cratiţe, pahare... Nu-mi trebuie, cred că nici lui Băse.

NUME DE COD: 594
Mai departe. Şerveţele, hârtie igienică. Asta cred că la un moment dat ne trebuie la amândoi. Citesc, citesc, mai am puţin şi-mi dau doctoratul în hârtie igienică. Nimeni în jur nu pare că are această preocupare tenace. Mă simt sfioasă. Într-un final găsesc un bax pe care scrie că e făcută la noi. E clar, aşa nu merge. O să stau toată ziua scotocind printre rafturi. Sun un prieten. Aflu că produsele româneşti se recunosc cel mai uşor după codul de bare. Prefixul este fie codul ISO al ţării respective, fie prefixul EAN (codul european de articol). Aha. Adică, tot ce începe cu 594 sau cu 642 e sută la sută românesc. Ajung la raionul de textile. După ce am ochit câteva chinezării trec la verificat. Rostesc în gând o rugăciune de mulţumire pentru prietenul binevoitor de mai devreme, adică să-i dea Dumnezeu sănătate, că altfel aici era groasă. Etichetele sunt tulburătoare, în sensul că ameţeşti căutând producătorul. Noroc cu codurile de bare. Aşa am descoperit chiloţii bărbăteşti “Mr. Big”. Cred că mi-i cumpăr, să fie pentru economia naţională. Mă gândesc că o pereche de chiloţi româneşti contează la nivel macro. Una ici, alta colo… Deşi aş fi fost mult mai mulţumită dacă aş fi găsit “Mr. Big” pentru femei. Şi la maiourile tetra codul de bare începe tot cu 594. Mă simt fericită. Mai ales că e ofertă, dacă cumpăr trei, preţul iese numai de 3,00 lei. Oferta e generoasă. Mai găsesc şi şosete, 85% bumbac, tot bărbăteşti, da’ n-are importanţă, e pentru un scop nobil. Unde mai pui că am luat trei la preţ de două. Ajung în locul în care îmi place cel mai mult. Cosmetice. Yammmiii! Şampon, cremă de faţă. Preşedintele nu cred că are nevoie, dar la mine e urgent. Care pentru bucle, care pentru păr întins, şi mai trebuie să fie făcut şi la noi. Caut, caut... Mă jur că nici măcar pentru România nu-mi cumpăr şampon de urzică! Gerovital, Asla Vital, Elmiplant, hai că merge. Tocmai am avut o revelaţie. Sunt mai multe produse autohtone decât credeam la început, iar metoda cu codurile de bare funcţionează cel mai eficient, mai ales că mulţi producători au ales nume englezeşti ca să “dea bine”. Încep să cred că o atitudine încărcată cu voinţă, informaţie şi mai ales timp mă poate transforma în erou naţional.

MUŞCHIULEŢ PENTRU ECONOMIE
Deja aud imnul în urechi în timp ce merg către sectorul de produse alimentare. Cărneturi, brânzeturi, lactate, salamuri, cârnaţi mai ales, aici e uşor, marea majoritate sunt făcute pe la noi. Zahăr, făină, ulei, “made in Romania”. Deşi am intrat într-o nouă dilemă după ce am descoperit o sticlă cu ulei de măsline pe care scria că e de import, în timp ce codul de bare arăta că e făcut aici. Nu-i nimic, e aproape comic, o să-mi iau de floarea-soarelui, că e mai sigur. Apoi, pâine, cozonaci, dulciuri, cele mai multe le-am găsit de producţie autohtonă. Cel mai complicat e la fructe şi legume. De unde o fi zis Băse că ia roşii româneşti? Nu văd decât pere din China, ardei gras din Turcia, dovlecei tot de import, roşii din Olanda, castraveţi tot din Turcia, salată din Spania, mere tot din Spania. Nasol. Acum ce fac? Ştiam că un măr pe zi ţine doctorul departe de copii. Nu-i nimic, şi-aşa are carbohidraţi, aşa că în loc de mere o să iau morcovi. Măcar sunt româneşti. Mă consolez la standul cu băuturi alcoolice, unde oferta autohtonă e bogată. După o analiză îndelungă asupra vinurilor plec acasă cu o sticlă cu Garrone pe care am descoperit că scrie “produs în România”. Aşa că, dacă nu am salvat bunul mers al economiei, cel puţin am ars câteva calorii în beneficiul propriu. Unu, doi, unu doi, nu dormiţi pe voi!

• Carmen Dragomir