Traim un timp fascinant si straniu, in care secretele cele mai bine pazite de secole incoace plutesc libere, dar fragmentate, pe internet. Orice curiozitate ti se nazare, orice intrebare iti apare pe neasteptate in minte, solutia se impune de la sine, facila ca un automatism mental: deschizi calculatorul, te intorci spre Google, scrii cateva cuvinte (zise 'cheie') intr-o insiruire mai mult sau mai putin intamplatoare, click! si o avalansa de informatii complet destructurate se revarsa nestanjenit in fata ochilor.
Kabbalah, Rig-Veda, Upanisad, Tantra, Yoga, Filocalia – cuvinte considerate altadata tabuuri culturale, dar mai ales spirituale, par dezmostenite cu maxima usurinta internauta de aura lor seculara, mistica si misterioasa.
Dar abundenta informationala este doar o periculoasa iluzie care se limiteaza de cele mai multe ori la o descriere superficial-spectaculoasa a ceva ce nu poate fi practic descris in cuvinte.
Isihasmul este si el un drum spiritual, deci are si el un loc rezervat pe aceasta lista.
S-a vorbit si se vorbeste mult despre practicile spirituale orientale. Mai putina lume cunoaste faptul ca exista un astfel de drum si in ortodoxie, un drum al carui inceput merge inapoi in istorie peste 1.500 de ani si se numeste isihasm sau meditatia crestina.
Termenul vine de la grecescul hesychia, care inseamna 'tacere, liniste, linistire, concentrare interioara'.
O definitie a isihasmului poate fi enuntata si ca o 'traditie ascetica incepand din secolele IV si V, de cautare a Imparatiei ceresti inauntrul omului'. Noua secole mai tarziu, practica 'rugaciunii neintrerupte' a devenit, pe Muntele Sf. Athos, o miscare de renastere spirituala.
Metoda nu pare sa aiba in sine nimic spectaculos si ea consta in introducerea metodica si sistematica a Rugaciunii lui Iisus sau Rugaciunea inimii (oratio mentis) ca procedeu de purificare a mintii, de contemplare, de iluminare.
Scopul final al unui isihast este dobandirea isihiei, adica a linistii iluminate.
Ca si pe alte drumuri spirituale, pastrarea acestei traditii ascetice s-a facut intr-o linie de calugari-calauzitori – numita 'de aur', numai prin transmitere directa de la indrumator la ucenic, aceasta fiind si prima conditie obligatoriu de respectat.
Si, pentru o edificare mai mult decat sumara a cititorului neavizat, insiram succint etapele acestui proces de dezvoltare spirituala personala.
Prima faza este numita 'rugaciunea lucratoare' si poate fi folosita de oricine dintre noi ceilalti, cei 'impatimiti' – cei care ne putem insela foarte usor confundand halucinatia mentala cu clarviziunea, transa cu extazul, exaltarea cu iluminarea.
A doua faza de parcurs este 'rugaciunea vazatoare', permisa doar celor despatimiti.
Despre a doua faza nu ar trebui sa se scrie, nici sa se vorbeasca, ea ramanand sa fie spusa numai la urechea discipolului de catre indrumator. Aceasta ar trebui sa ramana tainica.
La capatul drumului se afla Iluminarea in stadiul ei cel mai inalt: iluminarea supranaturala sau harica. Si aici verbul 'a obtine' se dizolva in sintagma 'a fi in'. Iar 'a fi in' este o permisiune ce se acorda omului care s-a dovedit vrednic sa o primeasca.
E usor? E greu? Fiecare poate raspunde doar pentru sine la aceste intrebari, prin propria experienta sau experiment.
Dar indiferent ce drum apuci exista intotdeauna sansa ca, la un moment dat, pe neasteptate, sa ramai singur. Doar tu, fata in fata cu Misterul.
'Isihasmul sau mestesugul linistirii' de Vasile Andru, Editura Herald, 2011