Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Universul copiilor de azi e cu totul diferit de al generaţiilor din secolul trecut.
Universul copiilor de azi e cu totul diferit de al generaţiilor din secolul trecut.
De-a lungul veacurilor, jucăriile au cunoscut o evoluţie uimitoare, de la figurinele de lut, titirezii şi păpuşile din cărpă la trenuleţele electrice de la sfărşitul de secol XX, depăşit şi el astăzi de navete spaţiale care evoluează in spaţiul imaginaţiei copilului modern.
IMAGINAŢIE. Astăzi, majoritatea obiectelor pentru distracţia copiilor se bazează pe baterii, microcipuri şi computer. Este mai bine sau este mai rău? La această intrebare vor răspunde generaţiile care vin, dar speranţa noastră este că universul copilăriei nu va renunţa niciodată la Făt-Frumos omorătorul de balauri şi nici la poveştile molcome spuse seara de bunica sau de mămica.
In lumea satului tradiţional, jucăriile copiilor nu se găseau la magazin sau erau prea scumpe pentru a fi accesibile; erau fie luate din natură (de exemplu, praştia făcută dintr-o crenguţă şi o bucăţică de piele), fie confecţionate din lut, cărpe, aţe, lemn. Jucăriile erau fabricate fie de copil insuşi, fie de un frate sau o soră mai mare, fie de unul dintre părinţi sau bunici. Era un mijloc de a dezvolta indemănarea, dar şi imaginaţia copilului. Materialele din care se confecţionau jucăriile erau foarte variate; este cazul păpuşilor din pănuşi de porumb cu păr de mătase de porumb sau al figurinelor de lut, care au făcut vogă in satele olarilor şi care au şi astăzi succes la copiii care vizitează Muzeul Satului.
Figurinele de lut constituie, de altfel, categoria de jucării cea mai frecventă in satul tradiţional. Cele mai renumite sunt cele din satul Pisc, judeţul Dămboviţa. Sunt piese de lut ars zoomorfe şi antropomorfe, decorate cu incizii şi diverse scrijelituri, care sugerează universul cotidian in care copilul evoluează: cai cu sau fără călăreţ, cerbi, capre, măgari, boi cu coarne mari sau mici, cu zgărdiţe şi ţinte, căţei, pisici, găini, cocoşi, păuni, curcani, iepuri toate cu figuri şugubeţe şi cu ochii vioi. Toate astea ştiu să şi fluiere.
Un obicei care atesta suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste Anul Nou, din zona vechii Dacii, este obiceiul atestat la romănii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, după confecţionarea unei păpuşi din cărpă, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o aşezau pe laviţă (pat) ca pe un mort şi o jeleau.
Astfel de obiceiuri s-au pierdut, dar au lăsat in urmă obiectele căndva purtătoare de simboluri, cum sunt şi păpuşile din material textil. Acestea preced mascotele din pluş foarte intălnite in ziua de azi. Fără un chip conturat, păpuşile aveau trup şi semnificaţie. Astăzi se constată o evoluţie uimitoare, păpuşile au chip fie pictat pe materialul textil, fie sunt păpuşi din material plastic imbrăcate in miniaturi de costume tradiţionale făcute cu migală. Dar păpuşile tradiţionale mai pot fi făcute şi din pănuşi de porumb sau papură. Acestea sunt de dată mai recentă.
Copiii din mediul rural işi mai confecţionau şi arcuri din crengi, bice, praştie, zmeie, titirezi, morişti. Iar celor mari le confecţionau sănii iarna şi scrăncioburi vara.
JOCURI. Universul unui copil cuprinde, pe lăngă jucării, şi jocuri ale copilăriei. Odinioară jocurile tradiţionale erau parcă desprinse din viaţa de zi cu zi. Pănă şi denumirile sugerau acest lucru. "De-a barza" era un joc care se juca pănă şi la priveghi (Moldova). Alte jocuri erau parcă mici scenete: "Baba şi uncheşul", "De-a calul". "Fripta", "Băza", "Ţurca", "Lapte gros", "Capra nouă" sunt alte jocuri de odinioară, unele dintre ele perpetuăndu-se pănă astăzi, mai ales in mediul rural. Multe dintre jocurile copilăriei incep cu particula "de-a". Astfel, "De-a oile", "De-a paiul", "De-a prinsul", "De-a pui-a-gaia", "De-a ghicitele", "De-a pocnitoarea", "De-a ascunsul", "De-a leapşa". Apoi mai era jocul cu popice din lemn. Jocurile de odinioară aveau mai mult farmec decăt cele de astăzi. Erau menite de asemenea să ajute la educaţia copilului care invăţa să se poarte cu ceilalţi, să acţioneze in echipă, să-şi ajute companionul cu care se afla "in aceeaşi tabără" şi, de ce nu, să-şi invingă rivalul intr-o competiţie cinstită, cu reguli nescrise, dar strict respectate. Imaginaţia şi ludicul dezvoltau deopotrivă omul satului tradiţional din copilul, care nu totdeauna avea timp mult pentru joacă sau jucării sofisticate, ca astăzi, dar care suplinea acest lucru cu multă visare şi indemănare.
Jocurile şi jucăriile - căluţii de lemn, Hopa Mitică, trotinete de lemn, figurine şi păpuşi din diverse materiale, salbe şi căsuţe din turtă dulce, au umplut şi universul copilului de altădată din lumea urbană.
Pentru copilul de la ţară insă, jucăriile confecţionate chiar de el sau de cei din familia sa (căci banii fiind puţini nu se cheltuiau pe jucării) au fost esenţiale pentru cunoaşterea lumii inconjurătoare şi pentru a dezvolta ştiinţa şi dragostea pentru ea.
- Dr Paulina Popoiu
director Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"
â Poveşti de Moş Nicolae â Moş Nicolae işi scutură barba â Povestitorul sau omul orchestră â Cum se face o poveste? â Povestitorii sunt uneori pămănteni, alteori devin zei⦠â Pieptenele Sfăntului â Scrieţi o scrisoare lui Moş Crăciun!
Â
Citește pe Antena3.ro
