DECEMBRIE 1989 - 15 ANI DE LA REVOLUTIE
TIMISOARA â89 - Revoltatii si diversionistii au indemnat ore intregi la actiune
Martorul Cristian Bogdan surprinde o scena plina de semnificatie: "Cei din Piata Operei nu prea stiau ce sa faca".
ALEX MIHAI STOENESCU
REACTIA. Dupa amorteala din primele zile, zeci de mii de timisoreni au iesit sa lupte impotriva regimului in Piata Operei
|
PE MUCHIE DE CUTIT. Interventia acelui individ poate fi interpretata si ca o testare a situatiei, ca o evaluare, avand in vedere ca miscarea se potolise in Piata Operei, dar si ca in oras se produsesera suficiente acte spectaculoase, Armata iesise, se deschisese focul si in sus, si in jos, se produsesera suficiente distrugeri ca sa transforme Timisoara intr-un caz international si sa-l puna pe Nicolae Ceausescu in situatia de a nu putea ascunde gravitatea evenimentelor de acolo. De altfel, urmarind cu atentie ordinele acestuia si ale Elenei Ceausescu, se vede foarte clar efortul de a ascunde criza, de a izola comunicatiile orasului, de a reduce ansamblul corpului revoltat, al multimii la "un grup de huligani platiti de straini", de a distruge urmele, inclusiv cadavrele celor omorati. Este probabil principalul motiv pentru care Ceausescu nu a decretat si nici proclamat starea de necesitate, pentru ca asta presupunea anuntarea publica si, implicit, recunoasterea existentei si gravitatii crizei. El insista in toate acele prime ore ale zilei de 17 decembrie pe rezolvarea rapida prin interventia in forta si fara echivoc a tuturor fortelor de ordine si a trupelor Armatei si cand constata prudenta celor doi sefi de institutii ale sistemului de aparare, generalul Iulian Vlad si generalul Vasile Milea, trece pragul Constitutiei, al legii si anunta diversionist decretarea starii de necesitate prin telefon. Il minte apoi si pe Ion Coman si il trimite la Timisoara pentru a inlocui, printr-un personaj instituit cu puteri depline, gestul asteptat si de factorul politic local, si de Securitatea locala: sa se duca la Timisoara si "sa se ridice - cum spunea tot el - in fata muncitorilor pentru a le spune adevarul". Daca acceptam ca Ceausescu avea o inteligenta nativa si o mare abilitate politica, atunci trebuie sa acceptam si faptul ca nu s-a dus la Timisoara constient ca tinta actiunii este el si numai el, si ca la Timisoara nu este decat diversiunea necesara pentru lovitura principala data la Bucuresti. In plus de asta, ceea ce il preocupa cel mai mult in dupa-amiaza de 17 decembrie 1989 era tradarea, adica ceea ce intelegea el din rezistenta opusa constient de Vlad si Milea. In acel moment, Ceausescu avea nevoie de o inscenare, de un act care sa-i puna pe cei doi titulari ai posturilor-cheie, dar si pe oamenii Moscovei din CPEx intr-o situatie-limita, in fata unui ordin direct, a unui ordin de executie (adica de trecere la actiune). A fost un risc pentru Ceausescu, pe muchie de cutit, dar i-a mers. Spre nenorocirea natiunii romane. Totodata, intrand in zona infractionalitatii, a crimei de stat, el a cautat imediat o justificare a actelor sale si niste vinovati. De aici, covocarea si desfasurarea sedintei extraordinare a CPEx din 17 decembrie.
2.000 DE PROTESTATARI. Daca urmarim cu atentie "harta" marturiilor depuse de revolutionari, harta traseelor pe care s-au miscat sau au fost miscati, ba de fortele de ordine, ba de diversionisti, vom constata o deplasare intortocheata, o intrare pe strazi, revenire, regrupare, imprastiere, potolire si din nou explozie, avem si imaginea unei multimi fizice, nu numai psihologice, care nu depasea dupa estimarile ulterioare 2.000 de oameni pentru ziua de 17 decembrie. Ea a migrat in jurul Centrului si pana la urma s-a concentrat pe spatiul dintre Catedrala si Opera, loc cu dimensiune istorica. Ce facea restul? Timisoara avea aproximativ 300.000 de locuitori. Ce faceau in timpul evenimentelor din oras aproximativ 298.000 de cetateni? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, vom arata mai intai ca mai exista un grup social in oras care se manifesta intr-un fel. Cand au reinceput devastarile, in ziua de 17 decembrie, locatarii cladirilor devastate si incendiate s-au organizat ad-hoc pentru a le apara. Iata ce povesteste revolutionarul Mircea Gaspar: "Apoi am remarcat alt lucru demn de semnalat. Locatarii din imobilele la parterul carora exista magazine au inceput sa se organizeze in formatiuni de paza. S-au inarmat cu ciomege, cu rangi, stand in preajma pravaliilor". Colonelul Ion Deheleanu, seful Militiei judetului Timis, a spus la un moment dat in proces: "Nu mai conteneau telefoanele cu apelurile cetatenilor din oras, care pe buna dreptate ne-au facut incapabili, ca nu suntem in stare sa stapanim o mana de derbedei". Conform unei marturii din Politia actuala a municipiului Timisoara, in acea noapte s-au inregistrat aproximativ 20.000 de apeluri telefonice care cereau - in majoritate femei - lichidarea mai repede a manifestantilor/manifestatiilor.
Citește pe Antena3.ro
Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.
|
|
Nu ratati!
|
In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.
|