"Laszlo Tökes era agent al spionajului maghiar"

Adjunctul sefului Securitatii Timis din momentul Revolutiei, Radu Tinu, dezvaluie ca prelatul era "dirijat" de spionajul maghiar. Incidentul cu evacuarea lui Tökes din Timisoara intr-o comuna din Salaj a fost pretextul declansarii evenimentelor. Adjunctul sefului Securitatii Timis din momentul Revolutiei, Radu Tinu, ne prezinta Revolutia de la Timisoara, asa cum a vazut-o ofiterul de informatii care s-a ocupat de cazul Tökes. Dezvaluirile sale, care nu au pretentia de a lamuri pe de-a-ntregul evenimentele din decembrie 1989, trebuie luate in considerare, chiar si cu rezerva, pentru relevarea adevarului istoric.

Jurnalul National: Sunteti ofiterul de informatii care a coordonat personal actiunile de urmarire operativa a pastorului Laszlo Tökes, cel care ulterior evenimentelor din 1989 a fost "intronat" de opinia publica ca fiind revolutionarul care prin actiunile lui a adus libertatea in Romania. Care este adevarata poveste din acele zile a acestui controversat personaj?

Radu Tinu: Am precizat ori de cate ori am avut ocazia, incepand cu declaratiile publice facute din timpul audierilor si proceselor care ni s-au inscenat de Craciunul lui 1989. Pastorului reformist Laszlo Tökes i s-a intocmit dosar de urmarire operativa pentru ca in perioada de dinainte de ’89 a dovedit un comportament care reprezenta un factor de instabilitate la adresa normalitatii sociale. Drept pentru care am decis luarea masurilor pentru a obtine informatii concludente pentru a afla motivele comportamentului iredentist si antiromanesc pe care il manifesta. Acest lucru a insemnat montarea de tehnica de ascultare in casa acestuia. Imi amintesc ca reusisem aproape un record in materie de amplasare de microfoane. Pe masura ce ne apropiam de 1989, activitatile de incitare ale reformistului s-au intensificat astfel incat am ajuns la acoperirea casei parohiale, a bisericii si a tuturor camerelor din cladire in proportie de peste 90%. Camerele locuintei lui Tökes erau permanent supravegheate tinand chiar legatura radio cu microfoanele deschise 24 de ore din 24. Stiam tot, iar cand batea la masina de scris era clar ca avea ceva de transmis catre "Ungaria mama". Aceasta practica a fost, din punctul de vedere al practicilor tuturor serviciilor de informatii din lumea asta, unua perfect motivata in acest caz si asta pentru ca pe parcurs ce lucram la dosar se contura ideea ca pastorul reformist juca rolul in tara de agent racolat de AVO, serviciul de spionaj maghiar. Lucru dovedit ulterior in urma deconspirarii spionilor maghiari care il contactau si care-l alimentau cu sfaturi si sume de bani frumoase.

Pana in acest moment ne-ati precizat care era starea reala a lucrurilor inaintea inceperii evenimentelor de strada in Timisoara. Acestea au luat amploare tocmai din fata casei parohiale unde locuia pastorul Tökes. Ce s-a intamplat intre 14-16 decembrie ’89, zilele care au polarizat multimea nemultumita de starea sociala din Romania acelor zile?

In cazul agentului AVO Tökes, asa-zisul protest al acestuia fata de sistemul de opresiune exercitat asupra lui de catre Securitate a pornit de la un proces care avea ca speta tocmai instalarea lui in parohia din Timisoara, ca preot sef. Aceasta functie nu a fost de altfel avizata nici de la Bucuresti, pe cale ierarhica a bisericii unde slujea. In pofida acestui lucru, Tökes se instaleaza de la sine putere ca paroh sef si totodata se muta cu domiciliul in casa parohiala. De aici a rezultat un proces care pana la urma da dreptate institutiei statului care ii reprezenta biserica, ceea ce a dus la luarea deciziei de a fi mutat la parohia din Salaj. Trebuia evacuat cu executorul judecatoresc, data care a picat, nu stiu cum, in ziua de 17 decembrie. Fiind zi nelucratoare, decizia trebuia sa se puna in aplicare luni, 18 decembrie. Lucru care dupa cum am vazut nu i-a convenit de nici o culoare lui Tökes. Tinea la enoriasii lui din Timisoara pentru ca aici avea de jucat rolul vietii lui probabil.

Citește pe Antena3.ro

Rezultat exit poll alegerile prezidenţiale 2024: Marcel Ciolacu intră în turul doi cu Elena Lasconi. Călin Georgescu, marea surpriză

"Oaspetii"

Bun, dar de la proces si pana la strangerea multimilor in Timisoara Tökes avea cale lunga de batut...

Cu o duminica inainte de aceasta data, la slujba, dupa terminarea ei, s-a dat jos de la amvon si a inceput sa anunte enoriasii, care erau destui pentru ca facea slujbe destul de frumoase, fara discutie, ca Securitatea il persecuta si ca in zilele ce urmeaza il vor evacua din casa parohiala. A ajuns sa le ceara ajutorul oamenilor, dand ideea sa se stranga in fata bisericii (n.r. - unde se afla si casa parohiala) si sa impiedice acest lucru. Pentru a fi mai sigur pe presiuniile credinciosilor, acesta nu a facut probabil bine calculul datei evacuarii si a chemat slujbasii inca de pe data de 14 decembrie, cand s-au strans patru-cinci persoane, batrani respectabili. Au stat pe acolo extrem de linistiti atunci. Surpiza vine in schimb pe data de 15 decembrie, cand primim telefon de la Bucuresti dimineata sa ne anunte ca in Timisoara va sosi pe la noua si ceva, cu o cursa de TAROM, secretarul II al Ambasadei SUA, Denis Curry, ofiter CIA, care era insotit de atasata pe probleme de presa de la Ambasada Angliei. Am trimis echipele de filaj sa vedem care era scopul neoficial al vizitei. Filajul ne-a transmis din teren ca cei doi apucasera drumul spre casa lui Laszlo Tökes. M-am schimbat de costum si m-am dus in zona. Cand am ajuns, deja cei doi se indreptau ata catre casa. Intentiile erau clare. Pe la ora 10, curios, incepusera sa soseasca concomitent in fata casei si enoriasii care voiau sa-l sustina. De data asta erau mai multi, sa zic ca bateau in 15-20 de insi. Trebuia sa-i opresc pe american si pe atasata engleza sa nu patrunda la Tökes. Am luat cu mine un subofiter si i-am spus sa ii opreasca la colt si sa nu le permita inaintarea sub pretext ca in zona a avut loc o crima si ca autoritatile fac cercetari. Ofiterul CIA tin minte ca s-a rastit la subofiter. A scos pasaportul, ca ce el este diplomat american si face si drege. Vazand ca situatia nu poate fi controlata, am intervenit eu explicandu-le ca nu se poate. I-am convins aparent si s-au retras, dar au apucat pe o strada paralela, prin spatele raului Bega, care dadea tot in zona strazii lui Tökes. Am fugit o statie de tramvai si i-am intalnit la colt, cand le-am aratat obrazul ca nu m-asculta. S-au intors. S-au dus la Hotelul Continental si Curry a dat telefon la ambasada si a transmis ca l-a vazut pe Tökes si ca totul este in ordine. Practic, o minciuna. S-au intors la Bucuresti. Catre seara, la casa parohiala deja se stransesera vreo 40-50 de persoane. Ce credeti... Vizavi, la alimentara, incepuse sa se vanda bere, domnule! La 4, 4 si ceva s-a ajuns deja la atat de multa lume ca s-a oprit tramvaiul. Aici s-a suit unul pe tramvai, l-a decuplat de la reteaua electrica, ins pe care ai nostri nu au putut sa-l identifice. S-a creat un dop pentru tramvaie, iar lumea care cobora sa vada ce este ramanea acolo, in acea zona. Primarul orasului a venit si el atunci si a urcat la Tökes si a vorbit cu el. Curios, Tökes, care de saptamani bune nu mai iesise din casa, acum a iesit la fereastra si le-a cerut oamenilor sa plece acasa, ca totul s-a rezolvat. Lumea era indarjita. Se strangeau tot mai multi si ziceau ca trebuie sa-l apere pe popa. De pe tramvai de unde se urcase altul s-au auzit primele lozinci: "Vrem libertate", "Jos Ceausescu", "Vrem perestroica si saloane!" (bomboane pentru pomul de Craciun). Eu eram intre ei. La un moment dat zice: "Hai, domnule, la studenti, sa-i luam sa mergem la prim secretar, sa cerem caldura, mancare...". Ceea ce s-a facut. Dar multimea nu a fost compacta, ci risipita. Pe drum au stins lumina stradala, lucru care i-a indarjit si au apucat sa strige: "Jos Ceausescu!". La sediul partidului, cand am ajuns eu acolo deja bataia era gata. Adusesera un pluton de interventie. Ii impinsese pe oameni pana la la magazinul Bega. La Tökes se continua spectacolul, cu multa lume. S-a spart vitrina magazinului alimentar, moment in care au inceput sa arunce cu sticle in politisti. La un moment dat, zice unul: "Dar tu de ce n-arunci?". Mi-a dat una oua, am luat si am inceput sa arunc si eu in politisti. De acolo si si pana la gara s-au spart toate magazinele. N-a mai ramas nimic intreg. Atunci s-au scos in strada si cartile lui tovarasu’ raposat, pe care le-au rupt. La pod, la Bega venisera trupele de securitate. M-am dus la inspectorat pentru ca la casa parohiala nu mai era nimeni. Tökes era foarte speriat, nevasta-sa era la fel si ii reprosa ca pentru ce s-a facut ca o sa se dea vina pe el. Se asculta tot. In casa se baricadase, cu sipci de lemn.

Intrase in panica...

Se retrasesera cu toti din casa in biserica si incercau sa scape cu totii pe undeva prin spate, sa coboare pe o scara si sa fuga. Interesant este ca in momentul in care s-a patruns in casa am gasit toate ochiurile de aragaz pornite. Daduse drumul la gaze, domnule. Noroc ca am simtit unul dintre noi si ca nu au intrat cu tigara, ca saream in aer. Prins cu mobila incarcata in camion, a semnat ordinul de evacuare si a fost trimis la Mineu, in Salaj. Noaptea, armata prindea civilii cu camioanele si ii bagau la inspectorat si ii ciomagea rau. Au fost prinsi vreo 80 de insi. In curtea unitatii se stransesera maldare de bunuri pe care astia le furasera de prin magazinele sparte. Unii chiar aveau in picioare pantofi diferiti. In dimineata zilei de 17 deja venise la Timisoara generalul Macri.

Comandantii

Ce ordine v-a dat generalul?

A tinut o sedinta scurta si ne-a spus sa intensificam munca informativa. Stiu ca atunci am impartit orasul intre noi pe cartiere. Cand am ajuns la inspectorat, in jurul orei 13 si ceva am auzit ca o unitate a armatei din centru a fost atacata de oameni. Ce se intamplase? Generalul Milea a scos drapelul de lupta si au defilat cu el cu fanfara prin oras. Fiind duminica, lumea era la slujba. Cand au trecut prin fata catedralei, tocmai ce se iesea. Atat de mult a putut sa-i enerveze pe oameni tabloul ala, ca multi au inceput sa se tina dupa fanfara si sa stranga ceva randuri importante. De aici s-a ajuns in fata Prefecturii.

In timpul acesta Bucurestiul tinea legatura cu dumneavoastra?

Generalul Iulian Vlad tinea personal legatura permanent cu noi. Primul raport-informare pe care i l-am trimis l-am facut in data de 17 decembrie pe la orele 1 dimineata. Cert e ca munca de culegere de informatii din acele momente a dus la concluzia ca printre cei rasculati se aflau si niste indivizi care erau inarmati cu niste ustensile speciale cu care spargeau geamurile magazinelor si incitau la haos. Se pare ca printre acestia erau chiar indivizii care venisera pe filiera Biscke.

Ce a urmat in oras?

Am ajuns in zona si m-am asezat pe un gardulet. In fata erau numai oameni de la armata. Multimea striga ca vrea saloane pentru pom, libertate, mancare, caldura. Erau acolo doua masini de pompieri si soldati. S-au incercat primele tratative, care au esuat. Nu stiu cum ca in momentele acelea au dat drumul cu masinile de apa pe ei. A inceput bataia. Aruncau cu pietre, cu ce aveau la indemana. Au dat foc la doua masini. Au aruncat cu cocteiluri Molotov pe care le-au facut din motorina din rezervoare. Au dat jos stema cu PCR-ul, tablourile cu Ceausescu. Apoi au venit tancurile. Atunci am plecat din zona si am ajuns la unitate. Din acel moment eu n-am mai iesit de la birou, informatiile venind numai pe calea filajului. In paralel, la departamentul T (interceptare) se asculta in draci, iar S deschidea toate scrisoarile. Asa, si s-a reusit pana la urma impingerea demonstrantilor cu tancurile catre centru. Unui plutonier de la militie care pazea CEC-ul i-au luat pistolul. Dupa care au inceput sa arunce cu sticle incendiare. Era ora 16:30, moment in care Armata Romana a deschis focul. Acolo au rezultat primii morti si raniti ai Timisoarei. In paralel fie spus, la demonstratia de la Prefectura se pare ca a mai existat o victima, o femeie careia, spun unii martori, i s-ar fi perforat burta cu baioneta de la arma. Se auzea ca era si insarcinata. Dar nu stiu sigur despre treaba asta. Atunci s-au generat haosul si panica. La ora 5 fara 10 a venit avionul cu generalii Guse, Mihalea, Stanculescu si Chitac. Se duceau luptele din piata unde era comandamentul. Au intrat la Sima (n.r. - seful Securitatii Timis) in birou. Zeca, comandantul garnizoanei, i-a raportat la aeroport lui Guse ca la Timisoara s-a deschis focul. Focul s-a mai deschis in calea Girocului, in Piata Traian, Calea Lipovei. Deci inainte de a se da ordinul de catre Ceausescu la teleconferinta, la Timisoara se deschisese foc. La podul Decebal s-a facut prapad si acolo, unde au murit altii. Pe Calea Girocului s-a tras pana la 1 jumatate noaptea. Ma intrebam: ba, da cu cine se lupta astia? Continuarea evenimentelor din Timisoara o stiti foarte bine si dumneavoastra. Pe 22 decembrie, daca generalul Milea mai intarzia o jumatate de ora in privinta sinuciderii, Revolutia de la Timisoara era foarte probabil ca nu mai exista. Sosisera parasutistii de la Caracal, care urmau sa intervina in forta. Ne cerusera planurile Operei. Pana si Guse a aflat de moartea lui Milea de la celebrul comunicat pentru tara a Televiziunii Romane. In acele momente, Guse si-a inchis vestonul pe care pana atunci il avea deschis larg si a zis toata lumea la locul lui, inapoi. A plecat la Bucuresti, iar armata s-a retras.

Ce faceau in acest timp sefii de la Bucuresti?

Stateam in unitate si generalul Macri tot ma presa sa trimit rapoarte la Bucuresti. Cum Dumnezeu sa trimit, daca nu mai aveam informatii? Macri si Nuta au stat la Securitate, iar Stanculescu la armata si la partid, mai mult pe la partid, ca la armata era Guse. Stanculescu a venit la noi cam pe data de 20, cand voia sa se sfatuiasca cu Nuta cum sa ii scape pe Dascalescu si pe Bobu, care fusesera prinsi de multime la Prefectura. Asa desconsideratie avea Nuta fata de Stanculescu ca nici macar n-a trimis un general sa-l conduca pana la masina. M-a chemat pe mine, care eram maior. Cand m-am intors am zis si eu acolo ca bine ca a ajuns un maior sa conduca un general. Nuta (n.r. - general de contrainformatii militare care a lucrat informativ la cazul numit Corbii referitor la colaborarea unor generali ai armatei cu KGB, printre care s-a numarat si generalul Militaru; in momentul Revolutiei era in comanda Inspectoratului General al Militiei), care tocmai iesea de la toaleta si isi tragea cureaua, zice: ..."Da-l dracului ca a fost informatorul meu, da-l incolo!". Ca tot suntem la capitolul amanunte de culoare si vorbim despre atitudinile nomenclaturistilor in ultimele clipe ale comunismului, un alt personaj interesant a fost mos Coman, supranumit mos Carja. Isi bagase niste fire metalice prin picior, nu stiu ce operatie facuse atunci, ca mergea tot timpul cu un baston dupa el. Cand lumea fierbea, mos Carja nici nu se misca bine ca si obosea. Nu mai vorbesc de Nuta, care pe data de 17 decembrie, la ora 10:00, sforaia de rupea geamurile. Nu stiu ce se intamplase prin oras, cand in noaptea de 16 spre 17 a fost intrebat ceva. "Ce facem, tovarase...?" La care Nuta: "Lasa, ba, ca oricum rezolva Fane (n.r. - generalul Stefan Guse, seful Marelui Stat Major) toata treaba pana maine dimineata..."!!! Si a plecat sa se culce.

"Teroristii"

Domnule colonel, au fost teroristi in Timisoara?

Nici vorba despre terorismul la care ne gandim. Pe langa prezenta agentilor bine antrenati ai serviciilor de spionaj, care nu au facut decat sa incite, teroristii am fost tot noi. In Timisoara, teroristii au fost cativa dintre ofiterii Directiei de Informatii a Armatei. Este deja celebru intre noi cazul maiorului DIA Constantin Judele, pe care l-a racolat locotenentul Florin Iaru din cadrul departamentului antitero al Securitatii si impreuna cu un mecanic auto au facut prapad in oras inca din 17 decembrie si pana in 20. Pentru a crea impresia ca in Timisoara este un adevarat razboi, a inchiriat trei camere la etajul III al Hotelului Timisoara si de acolo toti trei, imbracati in uniforme de ofiteri ai armatei, au tras spre garnizoana armatei de au rupt.

Apoi au urcat la etajul IX si au dat foc in camera 907. Cei trei circulau cu masini albe cu numar schimbat.

S-au dus dupa aia in zona pe care o luasera la tinta si ca sa simuleze un schimb de focuri au tras spre hotel. Pe Calea Girocului, de asemenea, au mers deschizand focul asupra populatiei.

MICROFOANELE

"Imi amintesc ca reusisem aproape un record in materie de amplasare de microfoane. Pe masura ce ne apropiam de 1989, activitatile de incitare ale lui Tökes s-au intensificat, astfel incat am ajuns la acoperirea casei parohiale, a bisericii si a tuturor camerelor din cladire in proportie de peste 90%."

AGENTUL

"Pe parcurs ce lucram la dosarul Tokes se contura ideea ca pastorul reformat juca rolul in tara de agent racolat de AVO, serviciul de spionaj maghiar. Lucru dovedit ulterior in urma deconspirarii spionilor maghiari care il contactau si care-l alimentau cu sfaturi si sume de bani frumoase"

VIZITATORII

"La 15 decembrie am primit telefon de la Bucuresti, dimineata, sa ne anunte ca in Timisoara va sosi secretarul II al Ambasadei SUA, Denis Curry, ofiter CIA, care era insotit de atasata pe probleme de presa de la Ambasada Angliei. Filajul ne-a transmis din teren ca ei doi apucasera drumul spre casa lui Tokes."

FOCUL

"Inainte de a se da ordinul lui Nicolae Ceausescu de la teleconferinta, la Timisoara se deschisese foc. La podul Decebal s-a facut prapad si acolo, unde au murit altii. Pe Calea Girocului s-a tras pana la 1 jumatate noaptea. Ma intrebam: ba, da’ cu cine se lupta astia?"

FOTO

"LUPTATORUL." Laszlo Tökes era cunoscut de Securitate ca agent AVO

CASA. De la casa parohiala a pastorului Tökes a inceput totul