Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marile lanțuri de magazine pun condiții greu de îndeplinit și oferă prețuri foarte mici. Dar au și competiție pe piață: comercianții din Polonia au descoperit o „mină de aur” în România, de unde cumpără ieftin produse de foarte bună calitate, apoi le vând mult mai scump, în alte țări europene. Agricultorii români care nu mai vor nici să piardă timpul la piețe, nici să dea marfa către retaileri, au început să vândă mai mult către aceste piețe externe. Așa se explică de ce românii mănâncă mai mult legume din import, în timp ce producția locală pleacă peste graniță. În caz de criză alimentară sau de întrerupere a lanțului de aprovizionare - despre care se vorbește din 2020 -, România va rămâne fără alimente, dar statul nu intervine.
Producătorii agricoli din România au mari probleme cu vânzarea legumelor și a altor produse alimentare către marile lanțuri de magazine, mai ales din cauza cerințelor retailerilor. Cei mai mulți se plâng de faptul că nici măcar nu pot negocia contracte. „Dacă ne bagă în seamă și vor să ne ia producția, nu avem voie nici măcar să vedem contractul pe care ni-l dau ei, înainte de a-l semna, iar uneori suntem obligați să le livrăm marfa înainte de a avea contractul. Nu comentează nimeni, chiar dacă nu ne convin termenii și condițiile contractuale, pentru că nu avem cum să vindem, dacă ne pun pe lista neagră. De multe ori am vrut să ne revoltăm, dar membrii asociației nu sunt de acord să spunem public ce probleme avem, de frică să nu dea faliment, deși unora li s-a întâmplat să fie aduși aproape de faliment chiar de retaileri”, spune un producător.
Pe lângă problemele contractuale și plățile care de multe ori nu se fac la timp, mai sunt și prețurile la care marile lanțuri de magazine cumpără producția românească. „Am semnat un contract cu un lanț de magazine, dar când au venit să ia marfa, mi-au mai atașat o anexă pe care a semnat-o unul dintre angajați căruia i s-a spus că e în regulă, conform cu ceea ce prevede contractul și cu ce am discutat. Apoi ne-am trezit că de fapt ei își opresc 50 de bani la kilogramul de cartofi, iar noi rămânem cam tot cu atât, după ce plătim oamenii, transportul, sortarea, taxele și impozitele, spațiile de depozitare etc. Preferăm să le dăm polonezilor, care nu au pretenții să fie toți de o anumită mărime, în timp ce pentru lanțul de magazine trebuie să alegem doar conform standardelor lor. Cea mai mare cantitate de cartofi timpurii, anul acesta, a plecat din țară, pentru că producătorii nu mai vor să vândă pe bani puțini către lanțurile de magazine de la noi. La cartofii timpurii, de exemplu, care se fac doar în zona nisipoasă de lângă Dăbuleni, au ajuns câteva sute de tone pe piața din România și câteva mii de tone au plecat spre Polonia, de unde s-au dus în special către Ucraina și Moldova, dar și în vestul Europei, mai ales spre Marea Britanie”, spune alt producător român, membru al altei asociații.
S-au asociat, dar tot nu reușesc
Agricultorii au reușit, în mare măsură, să se asocieze, pentru a putea vinde cantități mari de produse, însă nici asociațiile nu se pot lupta cu marile lanțuri de magazine. Ei spun că legumele românești sunt foarte apreciate în străinătate, fiind naturale, pentru că mulți producători au grijă de calitatea acestora, nu folosesc îngrășăminte chimice în exces și, în general, respectă toate regulile impuse de Uniunea Europeană, pentru standardele de calitate, în timp ce din alte țări se importă legume cu probleme legate de îngrășămintele și stimulatorii de creștere care se folosesc în exces, fiind nocive pentru sănătate. De asemenea, producătorii români preferă să nu cultive OMG-uri (Organisme Modificate Genetic). Din acest motiv sunt căutate produsele de la noi pe piețele internaționale, cu sau fără înregistrare ca fiind exporturi, pentru că rețeaua de transportatori care a speculat în ultimii zece ani aceste avantaje nu declară întotdeauna exportul pe care îl fac din România.
„Cartofii timpurii de la noi sunt atât de căutați, încât în Marea Britanie ei vând cu 4 lire sterline cutia de 500 de grame, după ce îi spală și-i ambalează. În Ucraina îi vând cu 2 euro kilogramul, la fel și pe piața din Polonia. De la noi îi cumpără cu 1 leu și 50 de bani, iar lanțul de magazine ne dă 2 lei pe kilogram, dar ei își opresc 50 de bani din vânzare. Pentru aceiași bani au mult mai multe pretenții și vor doar cartofi de o anumită dimensiune, ceea ce polonezii nu ne cer”, mai spune producătorul.
În legătură cu acești cartofi timpurii, pe care producătorii români îi lansează pe piață cu două sau chiar trei săptămâni înaintea celor din Turcia sau din alte țări europene, în primăvara acestui an, un retailer a fost amendat de ANPC, după ce a afișat, în fals, proveniența cartofilor ca fiind românești, deși erau importați. „Nu înțelegem de ce nici măcar acum, când există un trend puternic pe piață, care favorizează legumele și în general toate produsele românești, marile lanțuri de magazine preferă să importe ceva de o calitate mai proastă și să mintă că sunt din producție locală, riscând amenzi uriașe de la ANPC, în loc să negocieze contracte care să-i avantajeze atât pe ei, cât și pe noi, producătorii. La fel se întâmplă și în piețe sau în micile magazine. Uneori avem impresia că vor efectiv să ne falimenteze și să nu mai putem produce aici, în România”, spune reprezentanta altei asociații. Anul trecut, mai multe asociații de producători agricoli din România au reușit să găsească deschidere din partea fostului ministru Adrian Oros, apoi și din partea lui Adrian Chesnoiu, care au încercat să-i ajute în relația cu retailerii, însă nu s-a ajuns la niciun rezultat, după o serie de întâlniri cu toate părțile implicate, la Ministerul Agriculturii.
Miniștrii au încercat să înțeleagă problema
Fostul ministru al Agriculturii Adrian Oros declara, încă de la începutul anului trecut, că noi cheltuim anual în jur de 64 de milioane de euro pentru a cumpăra cartofi din import, deşi ar putea fi produși în ţară. „Astăzi, după datele APIA avem o suprafaţă reală cultivată cu cartofi este de 28.000 de hectare, iar producţia internă de cartofi acoperă după spusele celor de la Covasna maximum 40% din consum, restul de până la 60% din consum importăm. În 2019, deficitul balanţei comerciale la cartofi era undeva de 64 de milioane de euro. Practic, noi, ca ţară, cheltuim 64 de milioane de euro pentru a cumpăra cartofi pe care i-am putea produce la noi în ţară. Consumul de cartofi pe cap de locuitor este de aproape 100 de kilograme pe an”, a spus Adrian Oros, în cadrul unei dezbateri online despre piața cartofului.
În urma unei analize a comportamentelor de consum și a evoluției pieței din România, ministrul Oros a declarat că problemele ar fi cauzate de faptul că, până de curând, românii obişnuiau să cumpere o cantitate mare de cartofi toamna şi să şi-o depoziteze, iar acum nu se mai întâmplă așa. „Atunci, producătorii principali de cartofi puteau să îşi desfacă toată producţia la un preţ avantajos. În ultima perioadă, fiecare cumpără 1-2, maximum 5 kilograme şi doar anumite sortimente de cartofi, iar toată această parte de depozitare s-a transferat pe umerii producătorilor. Ei neavând capacitate de depozitare, sunt nevoiţi să vândă producţia la preţuri deosebit de dezavantajoase. Dacă încearcă să depoziteze în condiţii improprii, producţia se degradează, preţul scade şi de acea şi apetenţa unora de a mai cultiva cartofi. Suprafeţele cu cartofi s-au diminuat”, a mai explicat fostul ministru al Agriculturii, în ianuarie 2021. Însă dincolo de comportamentul de consum al românilor este cel al marilor magazine, iar din analiza făcută de asociațiile de producători reiese că acolo se află adevărata problemă, nu la consumator.
Mulți au renunțat la ferme
Analiza pe care a prezentat-o ministrul Oros a fost făcută de specialiști din cadrul Ministerului Agriculturii, având la bază același fenomen legat de lipsa spațiilor de depozitare care duce la scăderea prețurilor tuturor produselor agricole, inclusiv cel al cerealelor. Problema aceasta, deși este cunoscută de peste 20 de ani, nu s-a rezolvat niciodată, astfel încât cea mai mare parte a producției pleacă la export, fiind cumpărată de intermediarii care cunosc foarte bine punctele slabe ale agriculturii românești și știu cât de mult pot să scadă prețul la care cumpără grânele, legumele și fructele. Tocmai din cauza acestor prețuri, în fiecare an au fost proteste ale fermierilor, care preferă să arunce legumele și fructele, în loc să le vândă pe bani puțini.
Aceleași probleme legate de prețul produselor sunt și în cazul laptelui și al mierii. Din cauza ofertelor foarte proaste venite din partea procesatorilor, mulți producători au renunțat la vite și la albine. Prețul mierii a fost scăzut chiar de statul român, din cauza unor licitații câștigate la prețuri extrem de mici de apicultori din alte țări. Din cauza acestor probleme, în România se mai poate găsi foarte rar miere naturală, pentru că 7 lei pe kilogram este un preț pentru care nu-și mai dorește nimeni, de foarte mulți ani, să crească albine. Cei mai buni cumpărători ai mierii naturale din România sunt arabii, care o vând, de asemenea, în țările lor.
Marele pericol, în caz de foamete, este ca producătorii locali să dispară sau să vândă toate alimentele unor intermediari care le scot din țară, iar cele care acum vin din import să nu mai ajungă în România. Pentru a evita această mare problemă de siguranță națională, ar fi trebuit să poată interveni statul, pentru a-i sprijini pe producători, însă acest lucru nu se mai întâmplă de foarte mult timp.
