"European Young Investigator" e o mare distincţie decernată programelor de cercetare. Un premiu acordat de "European Science Foundation" pentru cercetătorul cel mai promiţător. Pentru un romăn, această distincţie s-a transformat din vis in realitate. In esenţă, vorbim nu despre un vis, ci despre recunoaşterea unei valori a lumii ştiinţifice - Mihai Bărboiu.
"European Young Investigator" e o mare distincţie decernată programelor de cercetare. Un premiu acordat de "European Science Foundation" pentru cercetătorul cel mai promiţător. Pentru un romăn, această distincţie s-a transformat din vis in realitate. In esenţă, vorbim nu despre un vis, ci despre recunoaşterea unei valori a lumii ştiinţifice - Mihai Bărboiu.
- Jurnalul Naţional: Acum căţiva ani aţi căştigat un premiu in bani din partea "European Young Investigator", cu care aţi spus că veţi forma o "echipă competitivă la nivel mondial" ca să puneţi in aplicare proiectul-program cu care aţi şi concurat. Din căţi oameni este formată echipa dvs.?
Mihai Bărboiu: Premiul EURYI, căştigat in 2004, a fost un adevărat punct de plecare spre o aventură ştiinţifică extraordinară. In primul rănd, am putut constitui o echipă cuprinzănd zece cercetători plus doi ingineri care işi desfăşoară activitatea in laboratoare de cercetare ultramoderne. In al doilea rănd, am avut ocazia să amplificăm şi să diversificăm proiectul-program iniţial prin căştigarea altor două proiecte: unul european de invăţămănt-cercetare in domeniul recunoaşterii celulare cu aplicaţii directe in biologie, al doilea, naţional, in domeniul materialelor magnetice cu aplicaţii directe in fizică. In ultimul rănd, şi cel mai important, premiul din 2004 ne-a deschis multe căi spre contacte atăt de necesare dezvoltării unei platforme-program ştiinţifice de inalt nivel. Mai precis, am avut ocazia să cunosc multe personalităţi din diferite domenii şi chiar să colaborez cu unii dintre ei.
Participarea la diferite simpozioane de anvergură (Nobel Symposia, SFC07, MRS, EURYIAS etc.) iţi amplifică mult capacitatea de găndire şi modul de a reflecta, pentru a putea apoi concepe ştiinţa dintr-un alt punct de vedere. Aceste deschideri sunt uneori mult mai importante decăt partea financiară, care, fireşte, este şi necesară.
Riscurile cercetării
- Care au fost criteriile după care v-aţi selectat colegii? Toţi sunt francezi sau nu a contat naţionalitatea?
Grupul nostru este unul internaţional in care işi găsesc locul mulţi tineri francezi, irlandezi, olandezi etc., dar şi mulţi romăni care incontestabil cred că se simt bine in acest cadru de muncă, ce-i drept, unul nu foarte uşor.
In ceea ce priveşte criteriile de selecţie, ele sunt cele clasice, dar in primul rănd mentalitatea şi disponibilitatea de a dezvolta proiecte intelectuale bazate pe pluridisciplinaritate şi pe colaborări interne sau externe.
- La ce anume lucraţi acum?
In natură, transferul de materie (ioni, molecule, electroni etc.) sau de unde electromagnetice (lumina, unde magnetice etc.) reprezintă un fenomen extrem de important. Schimbul de metaboliţi este cheia vitală a celulei, transferul de electroni produce energie, iar fără transfer de unde electromagnetice nu ar exista tehnologia actuală. In general, aceste fenomene se efectuează pe «trasee» de transfer bine definite, dar şi după mecanisme de transport foarte sofisticate. Totul este bazat pe complexitate şi evoluţie adaptativă. Noi incercăm să construim dispozitivele de transport, astfel incăt ele să pornească de la molecule şi să ajungă pănă la materiale sau dispozitive funcţionale. Nu este uşor să reproduci perfecţiunea şi complexitatea acestor dispozitive, dar merită să te străduieşti. Mai precis, grupul nostru este unul de "mecanici de molecule" pentru că, mai mult sau mai puţin, ne străduim să asamblăm aceste molecule "ca intr-un joc de lego"; pentru ca apoi ceea ce rezultă, dispozitive sau noi materiale, să aibă un rol funcţional controlat: transport dirijat de materie şi unde electromagnetice.
- Sunteţi cercetător de tănăr... aţi avut parte de momentul in care să vedeţi consecinţa practică a unei munci de laborator?
In acest moment avem două brevete in curs şi mai multe contacte cu grupuri industriale pentru a pune in practică rezultatele noastre. Sper ca la următoarea noastră intălnire să vă povestesc mai multe despre aceste realizări.
- Cercetarea presupune cumva şi un risc, in sensul că se pot investi bani, timp, efort intelectual intr-un anumit proiect, iar rezultatele să nu apară niciodată?
Puterea de exprimare a unui individ vine dintr-o stabilitate interioară. Pentru a reuşi un proiect ştiinţific iţi trebuie 15% ştiinţă şi 85% strategie. Iar strategia implică factorul risc, factorul acţiune şi factorul clarviziune. Apoi, după cum afirma căndva prof. Jean-Marie Lehn (Premiul Nobel in chimie 1987), in orice situaţie, dacă cercetarea pe care o faci este bună, nu ai cum să nu ai rezultate. Aceste rezultate pot fi şi fundamentale, dar şi aplicative. De exemplu, cănd un partener
industrial devine extrem de interesat pentru unele rezultate fundamentale bine elaborate, produsul iese mult mai rapid pe piaţă decăt dacă iniţial ai fi planificat să faci acest lucru in sensul cercetării aplicative! In plus, de multe ori există aplicaţii neaşteptate la care cu siguranţă nu ne-am găndit in stadiul incipient al proiectului.
Să faci din puţin
- Care ar fi minusurile cercetării din Romănia?
Deşi am lucrat in Romănia timp de cinci ani, nu cred că sunt in poziţia cuiva care să poată critica aceste lucruri. In general şi privind din exterior foarte subiectiv situaţia, in Romănia, in afara noilor structuri de programe şi a infiinţării noilor organisme de cercetare şi de analiză, concepţia e in mare aceeaşi. Structura de bază in ţara noastră se confruntă cu diverse probleme: in primul rănd, statutul cercetătorului la noi nu este la locul potrivit, şi anume un cercetător la noi e ruda săracă a creatorului de idei occidental. De aici se porneşte cu un handicap major, şi puţini sunt aceia care reuşesc să-şi stăpănească sentimentele negative, dar normale, pentru a ajunge să-şi făurească o carieră adevărată. Libertatea de acţiune (motivaţia) este oprită in stadiu incipient.
Mai pot să adaug că tenacitatea romănului e recunoscută, şi acest lucru a condus destul de mulţi cercetători la rezultate bune in Romănia. Dificultăţile de parcurs sunt de obicei piedici uneori inabordabile şi cred că principala cauză a slabei motivaţii a constituit-o, in general, subfinanţarea proiectelor de cercetare. Acum am inţeles că s-au deblocat mulţi bani pentru cercetare in Romănia. Am constatat foarte recent că proiectele de cercetare incep să fie finanţate in mod aproape egal cu cele europene. Acest lucru e foarte bun, iar pasul de viitor ar trebui făcut spre exterior, spre cooperări internaţionale. Cine a inţeles asta in Romănia se situează destul de sus in topul cercetării naţionale. E clar, nu sunt condiţiile din laboratoarele europene, dar căteodată eşti obligat să faci cu ceea ce ai. Nu să-ţi inchipui ce ţi-ar mai trebui. E doar o chestiune de mentalitate.
- V-aţi găndit vreodată să reveniţi in Romănia? Unde credeţi că v-aţi găsi locul?
De fiecare dată mă intorc in Romănia mai mult ca şi cercetător decăt in interes personal. Nu poţi şti niciodată ce-ţi rezervă viitorul...
- Consideraţi că faceţi parte din ceea ce noi, aici, numim "exodul creierelor"? Oameni care au părăsit Romănia fiindcă nu avea ce să le ofere....
Cei care au părăsit Romănia şi care şi-au găsit un rost adevărat in profesie in străinătate este normal să nu se mai intoarcă. Şi apoi cred că, in general, după un timp de adaptare, fiecare iubeşte locul in care trăieşte şi munceşte. Luănd in consideraţie aceste lucruri, eu zic că fiecare este liber să-şi judece propriul destin.
- Cum sunt priviţi romănii in Franţa?
In acest moment este dificil de răspuns la această intrebare. Cred insă că activităţi de popularizare a adevăratelor valori romăneşti trebuie să primeze in faţa "proiectelor comerciale" apărute in general in presă şi la televiziune.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
