Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cazul de la Spitalul Pantelimon, în care o echipă de medici a fost supusă unei presiuni publice și investigații intense, „reprezintă un punct de cotitură în modul în care medicina este practicată în România”, consideră dr. Torje Iuliu, medic primar ATI, cu supraspecializare în terapie intensivă specială și medicină de urgență care lucrează în Germania. Într-un mesaj postat, ieri, pe o rețea de socializare, atrage atenția că această situație poate declanșa o serie de consecințe pe termen lung, care nu vor afecta doar comunitatea medicală, ci vor avea un impact major și asupra pacienților din România.
„Mă tem că ceea ce vedem este doar începutul unei perioade întunecate pentru medicina din România”,
Dr. Torje Iuliu, medic primar ATI Germania
Impactul medicinei ultradefensive asupra pacienților critici
„Deja, în România, medicina defensivă este o realitate bine-cunoscută. Medicii, temându-se de posibile litigii, acuzații sau sancțiuni, adoptă adesea un comportament defensiv în practică. Aceasta înseamnă că, în loc să ia decizii bazate exclusiv pe cele mai bune interese ale pacientului, ei pot alege să urmeze un protocol mai sigur pentru a se proteja de eventuale repercusiuni legale sau mediatice. Aceasta se traduce prin investigații și tratamente suplimentare, chiar și atunci când acestea nu sunt neapărat necesare, pentru a se asigura că toate bazele sunt acoperite. (…) După evenimentele recente, este foarte probabil ca medicina să evolueze de la o stare defensivă la una ultradefensivă. Aceasta înseamnă că medicii vor deveni și mai precauți, evitând să ia decizii riscante, chiar și atunci când aceste decizii ar fi în interesul salvării unei vieți. În cazul pacienților critici, acest lucru poate avea efecte devastatoare”, arată specialistul ATI.
Printre aceste efecte, Torje enumeră:
- Întârzierea tratamentului: „Medicii pot amâna intervențiile care ar putea salva viața pacientului, de teama unor acuzații ulterioare, preferând să consulte mai mulți specialiști sau să efectueze mai multe teste înainte de a acționa. Acest lucru poate duce la pierderea unor momente critice în tratarea afecțiunilor grave”.
- Subtratament: „În loc să adopte tratamente agresive, care au șanse mai mari de a salva pacientul dar implică și riscuri mai mari, medicii pot alege să urmeze calea cea mai sigură, care însă nu este neapărat cea mai eficientă. Acest lucru este extrem de problematic în cazuri în care o intervenție rapidă și decisivă este esențială”.
- Investigații și tratamente inutile: „Pentru a se proteja, medicii ar putea ordona teste și proceduri care nu sunt necesare, doar pentru a avea o «acoperire» completă în cazul unei investigații ulterioare. Aceasta nu doar că îngreunează sistemul medical, dar poate duce și la complicații pentru pacienți și la costuri suplimentare.
- Pierderea încrederii între medici și pacienți: „Odată ce medicii devin ultradefensivi, relația lor cu pacienții poate suferi. Pacienții pot percepe ezitarea medicilor ca o lipsă de competență sau de angajament, ceea ce poate deteriora grav încrederea în sistemul medical”.
Acesta arată, de asemenea, că acest caz reprezintă un semnal de alarmă pentru mulți medici, care văd în această situație o confirmare a faptului că munca lor nu este apreciată și că riscul de a fi pedepsiți pentru decizii luate în circumstanțe dificile este prea mare.
„Dacă, înainte, ideea plecării în străinătate era doar o opțiune, acum devine o necesitate”, iar pentru un sistem deja afectat de deficit de personal medical, această migrare a medicilor va duce la: un vid de competență greu de umplut, o saturare a personalului rămas, deoarece medicii rămași vor trebui să facă față unui volum și mai mare de muncă, și o deteriorare generală a serviciilor medicale. „Cu mai puțini medici disponibili, timpul de așteptare pentru consultații și tratamente va crește, iar calitatea îngrijirii va scădea inevitabil. În plus, pacienții critici vor suferi cel mai mult, deoarece lipsa personalului medical calificat și ultradefensivitatea existentă vor împiedica intervențiile rapide și eficiente”.
Zeci de ATI-iști români din Franța le iau apărarea doctorițelor arestate
Nu mai puțin de 83 de medici români de ATI care lucrează în spitale din Franţa au semnat o scrisoare deschisă, în care le iau apărarea celor două doctorițe arestate, acuzate de omor calificat cu premeditare. Aceștia afirmă că situaţia pacientului de la Spitalul Sfântul Pantelimon, de la care a pornit anchetarea medicilor, era „una fără ieşire”, iar cele două doctorițe se aflau într-un „impas terapeutic”.
„Este un fel de «şah mat» în medicină, când orice ai face nu mai există o soluţie bună. (…) Nu mai există soluţie la această situaţie şi deznodământul inevitabil este decesul, oricare ar fi doza de noradrenalină, mare sau mică”, precizează ei în scrisoarea deschisă, arătând că, în astfel de situaţii, „continuarea tratamentelor invazive şi agresive devine nu doar inutilă, ci nu face decât să prelungească suferinţa bolnavului şi a familiei sale, fără a avea nicio speranţă de recuperare sau de vindecare”.
Mai mult, semnatarii scrisorii prezintă reglementările în domeniu din Franţa, care protejează atât pacientul, cât şi echipa medicală. Practic, spun ei, legislația franceză sancționează medicii atunci când „insistă” să administreze un tratament unei persoane care nu mai are șanse de supraviețuire: „Insistenţa de a administra un tratament atunci când nu mai există şanse de supravieţuire poartă numele de «îndârjire terapeutică» («obstination déraisonnable» sau «acharnement thérapeutique», legea Leonetti din 2005) şi este sancţionată prin lege ca o practică medicală neadaptată situaţiei, care aduce atingere demnităţii pacientului respectiv”.
Aceștia subliniază, totodată, necesitatea ca şi în România să existe un cadru legal bine detaliat privind îngrijirile din fază terminală, deoarece, în lipsa acestuia, „exagerările şi excesele în ambele sensuri sunt posibile”.
„Vidul legislativ a făcut posibilă tragedia de la Spitalul «Sf. Pantelimon». Şi când spunem tragedie, înţelegem şi durerea familiilor care au rămas cu impresia că nu s-a făcut tot posibilul pentru apropiaţii lor, dar şi cea a medicilor implicaţi, care, deşi au avut sentimentul că procedează corect şi că au acţionat în interesul pacienţilor, acum sunt ostracizaţi şi trataţi precum criminali de drept comun”, subliniază ATI-iștii români din Franța.
