Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România nu mai are timp să ezite, să întârzie reformele, să se complacă într-o situație echivocă în care singurele opțiuni de politică economică sunt jumătățile de măsură. Lumea dă semne că se duce cu susu-n jos, iar prosperitatea se poate realiza sau păstra doar de cei ce se dovedesc coerenți, puternici, nicidecum de cei pierduți în derivă. Noi încotro mergem?
România se confruntă cu un parcurs economic precar, în condițiile în care dezechilibrele interne se suprapun cu șocuri externe. Cu un deficit bugetar în creștere, de 2,28% din PIB în primul trimestru al anului 2025, și cu un obiectiv de consolidare fiscală de 7% până la sfârșitul anului, țara se luptă cu vulnerabilități tot mai ample care amenință stabilitatea economică. Comisia Europeană a aprobat un plan de ajustare fiscală pe șapte ani pentru România, însă riscurile legate de punerea în practică a acestui plan rămân semnificative, mai ales pe fondul volatilității politice interne și al presiunilor interne și externe.
La nivel intern, poziția fiscal-bugetară este fragilă. Deficitele persistente ne conduc către costuri de împrumut din ce în ce mai mari, deoarece investitorii cer prime de risc sporite. Agențiile de rating suveran, precum Fitch, au avertizat deja asupra unor posibile retrogradări dacă disciplina fiscală nu este respectată. O scădere a ratingului ar crește și mai mult costurile de finanțare, adâncind capcana fiscal-bugetară. Presiunea asupra monedei naționale, leul, ar putea escalada, mai ales pe fondul scăderii încrederii în gestionarea economică. Deprecierea monedei ar majora costurile importurilor, alimentând inflația și erodând veniturile reale. Acest fenomen ar afecta consumul intern. Iar consum este principalul motor al creșterii economice din ultimul deceniu (dacă nu cumva din toată perioada postcomunistă).
În plus, dependența excesivă de finanțare internă riscă să sufoce investițiile private, limitând potențialul de creștere în sectoare-cheie precum energia, tehnologia, industria prelucrătoare și serviciile. Accesul la credit pentru companii ar deveni mai dificil și mai costisitor, frânând extinderea și inovația. Piața muncii ar putea, de asemenea, să sufere pe măsură ce firmele se adaptează la condiții financiare mai dure.
Angajamentele firești față de Uniunea Europeană adaugă un nivel suplimentar de complexitate. România trebuie să se alinieze regulilor europene sau riscă pierderea unor esențiale fluxuri de finanțare. Fondurile europene joacă un rol crucial în infrastructură și servicii publice; orice întârziere sau întrerupere în finanțările din bani europeni blochează proiecte de dezvoltare, accentuând disparitățile regionale și afectând competitivitatea pe termen lung. Dincolo de impactul financiar imediat, nerespectarea angajamentelor europene ar știrbi și mai mult credibilitatea României în cadrul UE, reducându-i influența în politicile comunitare.
La nivel extern, vremurile se tulbură și mai tare, riscurile cresc. Protecționismul adoptat de administrația Trump prin rundele de tarife vamale repetate - ce pot continua încă - produce o înfrânare a comerțul global. Deși România nu este o țintă directă, este totuși profund integrată în lanțuri de aprovizionare europene. O răcire a economiilor din Germania, Italia sau Franța reduce cererea pentru exporturile românești, în special pentru componente auto, utilaje și textile. Mai mult, aversiunea investitorilor față de risc, în contextul incertitudinii globale, dar și al zonelor fierbinți din proximitate, ar putea declanșa nedorite ieșiri de capital din România, accentuând presiunile asupra leului și randamentelor obligațiunilor guvernamentale.
Citește pe Antena3.ro
Volatilitatea prețurilor materiilor prime, determinată de perturbările comerțului global, amplifică presiunile inflaționiste deja agravate de derapajele fiscale. Acest lucru complică politica monetară, limitând capacitatea băncii centrale de a sprijini creșterea economică fără a amplifica inflația. Spațiul de manevră pentru relaxare monetară este deja redus, iar șocurile externe l-ar restrânge și mai mult.
Pe scurt, economia României e fragilă și riscă „să crape”. Fără disciplină fiscală decisivă, reforme structurale și politici de construire a rezilienței, țara risca să fie aruncată într-o recesiune sau să intre într-un ciclu de stagnare, de stres financiar și de pierdere de competitivitate din care cu greu se va mai recupera.
Cheia e la guvern. Alegerile pe care le va face guvernul după ce alegătorii vor fi făcut propria alegere nu trebuie să fie guvernate de lașitate politică și de derivă în fața unor măsuri obligatorii de redresare economică. Într-un mediu global din ce în ce mai imprevizibil, țara are nevoie urgentă de restabilirea încrederii, echilibrare bugetară, eficiență a sectorului public și stabilitate macroeconomică.
România trebuie să aleagă fără echivoc consolidarea economiei ei europene, nu deriva.
