Mic tratat de manipulare

GABI GOLEA

Jurnalul National: Publicati azi o carte despre evenimentele din decembrie ’89, intitulata "Timisoara mi amor". In ce calitate ati participat la Revolutie?

Tudor Eliad: In calitate de telespectator.

Numai?

Sincer sa fiu, nu mi se pare deloc o pozitie "dezonoranta". Nu numai pentru ca, in momentul acela, ma aflam la 2.000 de kilometri de locul actiunii, ci si pentru ca, dupa umila mea opinie, imensul succes al acestei revolutii "in direct" se datoreaza in aceeasi masura actorilor ei, cat si telespectatorilor carora le-a fost destinata. Cu alte cuvinte, fara cumparator nu e marfa!

Cinica atitudine.

As numi-o mai degraba disperata. Cu atat mai mult cu cat cartea a aparut in Franta in decembrie ’92, la numai trei ani dupa evenimente. Atunci, riscul ca subiectul Revolutiei romane sa devina tabu era enorm. Singura maniera eficace de a impiedica sanctificarea ei definitiva era o abordare literara.

De aici si subtitlul cartii: "Romanul unei telenovele"?

O elementara politete fata de cititorul roman, avid de a afla "adevarul" despre Revolutie, desi dupa atatia ani, ma obliga sa-l previn ca "Timisoara mi amor" nu e inca o carte despre "adevarul" pe care il cauta.

Dar despre ce este?

"Timisoara mi amor" e making off-ul Revolutiei transmise in direct de catre televiziunile din lumea intreaga. In acest sens, subtitlul cartii ar putea fi tot atat de bine: "Arta de a face o revolutie la televizor cu ce ai la indemana" sau "Manualul micului revolutionar tv".

Vanzatorii de iluzii

Cum v-ati documentat pentru carte?

Dand inainte si inapoi sute de ore de banda video, timp de doi ani.

Nu va temeti ca un tratament atat de ironic, pe alocuri hilar, al unor evenimente atat de sumbre, v-ar putea atrage o serie de antipatii violente?

Da si nu! Cine are dusmani are in mod sigur si prieteni. Dovada, cartea a aparut.

Cui se adreseaza ea?

Telespectatorilor. Rolul lor in evenimentele din decembire ’89 a fost esential pentru ca ceea ce li s-a aratat a fost exact ceea ce au vrut sa vada. "Realizatorii" acestei megaproductii tv isi cunosteau publicul si, cu un profesionalism demn de o cauza mai buna, i-au dat iluzia ca visele lui au devenit realitate.

O carte despre manipulare, asadar…

Mai mult, chiar. E o carte despre tehnicile manipularii si, daca vreti, mai ales despre uluitoarea simplitate a acestor metode - practic la indemana oricui vrea sa le foloseasca - bazate, repet, pe naivitatea si credulitatea infantila a telespectatorului pasiv, amorf, docil.

Dedicati cartea "Figurantilor, pentru mortala lor nevinovatie". Cine sunt acestia?

Cei 1.067 de martiri ai revolutiei.

Cum a fost primita cartea la aparitia ei in Franta?

Ma asteptam ca diaspora romana sa reactioneze pozitiv, dar m-am inselat. Inca sub efectul halucinogen al imaginilor, franco-romanii au ramas prudenti. Tineretul francez insa a reactionat, spre surprinderea mea, imediat. Radiourile independente, revistele hip hop si cele de avangarda au adoptat-o imediat. Timp de cateva zile am fost un fel de "pop star" si pe urma am redevenit normal, adica un scriitor francez de origine romana. Am decis sa ma implic

Ce ati mai publicat de atunci?

Nimic. "Timisoara mi amor" incheia un ciclu de 20 de carti scrise si publicate cu o bulimie epuizanta de care nu mi-am dat seama. Acum insa...

Acum insa...

Victor Erofeev, scriitor rus care a trait o parte din viata la Paris, scrie undeva: "Nu pot sa-i inteleg pe scriitorii care au plecat din tara. Rusia e un paradis pentru scriitori. Si nici pe cititorii care au ramas nu pot sa-i inteleg. Rusia e un infern pentru cititori". Inlocuiti Rusia cu Romania si veti intelege ca situatia dupa caderea zidului Berlinului fiind in mare parte aceeasi, am decis la randul meu sa ma implic si deci sa reincep sa scriu carti despre ce am vazut si trait in Romania ultimilor ani. Va asigur ca e atat de delirant, incat merita sa incerc.